Regretul unui fiu

Târziu este, copile, plânsul tãu,

Târzii sunt şi pãrerile de rãu!

E prea târziu s-aduci un trandafir

Sãdindu-l lângã cruce-n cimitir!...

 

E prea târziu acuma sã mai plângi,

Ferindu-ţi ochii-n palma mâinii stângi!

Cu graiul stins, cu-amar, mâhnit de tot,

Aş plânge-n rând cu tine...sã mai pot.

 

Nu pot nici sã te-aud, nici sã-ţi rãspund...

Dar toatã viaţa m-ai rãnit profund:

La bal, la reuniuni sau la "boutique"

Când te duceai fãrã sã-mi zici nimic.

 

Dar... în sfârşit, e grea durerea ta

Şi multã vreme-o vei simţi aşa!

Nu doare lutul biciuit de ploi,

Cât ne dor remuşcãrile din noi!

 

                          ☆

 

Tu nu ai timp, cât ai dori sã ai,

Nici rost, nici sentimente şi nici grai!

Când nu ai fost ce-ai fi putut sã fii,

Când toate trec, rãmân lacrimi târzii!...


Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Cristi Dobrei poezii.online Regretul unui fiu

Дата публикации: 30 ноября 2022

Просмотры: 71

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Un dar de neprețuit

Misterios apare, dar dispare!
Pare simplă, dar e grea!
Fericire îți aduce,
Dar printre lacrimi și amar!
Ne bucurăm de ea
Și mult o prețuim,
Dar nu e a noastră,
Ci doar un dar de la cel Divin!

Еще ...

Cu capul în nori

Alerg pe urmele dimineţii să prind albastrul.

Mă împedic în verde şi cad ,

Ochiul meu drept sare şi prinde la timp ochiul meu stâng .

Eu rămân cu genunchii înverziţi ,

De unde păsări ciugulesc iluzia de muguri roşii .

Еще ...

Anorexică

Si persistă în agonia foamei,

Înaintează in euforia poamei

Poama corpului nehrănit

Coastele trupului subnutrit.

 

Avântul nemâncatului o ia pe neașteptate

Ca într-un uragan de păcate.

Păcatele strămoșilor

Ispășite de urmașii lor.

 

„Ești grasă!” spunea lumea

Acum leșină la munca lunea

O-ntreabă dacă-i bine

Le spune că e obosită după vineri

 

Coastele-s ca niște clape de pian

Ieșite din contxtul trupului cotidian.

Fața-i trasă pare  un tablou de mult șters

Iar oglindirea-i înfricoșătoare e-un efetc advers.

Еще ...

Fǎrǎ rost...

O nouă zi apare-n geam
Şi este clar că-i dimineaţă,
Iar el, poetul stă gandind...
La viaţă.
Să-nceapă el acum să scrie?
Mai are oare-acum vreun rost
Să scrie-o nouă epopee
Din tot ce-a fost?
Incepe-ntr-un tarziu povestea
Unui bătran ce-abia mergea
Pe-un drum pustiu, pe timp de noapte,
Pe calea sa...
E frant bătranul din poveste,
Iar autorul supărat
Ii strigă parcă-n ghilimele:
"Cazi la pămant, bătran stricat".
Şi el căzu...
Puterea parcă i se scurse,
Iar inima abia că-i bate
Şi palmele bătătorite
Strangeau uşor iarba uscată.
Se duce...se stinge-n fiecare clipă,
O carte Sfantă-i cade din manta,
Abia c-o vede şi şopteşte:
"Doamne, ia-mă in Impărăţia Ta".
N-avea nimic in lumea asta,
N-avea copii, n-avea nici casă,
Era doar el, nimic mai mult
Şi chiar puterea lui il lasă.
Ii strigă-ntr-un tarziu poetul:
"Să nu cumva să mori, bătrane
Căci viaţa ta e-n mintea mea
Şi de tu mori, ce-mi mai rămane?"
Nu apucă insă s-asculte
Cuvintele acelea ne-nţelese;
Inchise ochii şi muri
In ierburile dese.
"Iar m-ai trădat, bărtane!"
Strigă poetul cu putere;
"Ce pot să fac să te renasc,
Bătran stricat...plin de durere?"
S-a dus povestea incepută,
S-a dus creaţia de o viaţă,
Pană şi eroii-mi mor
De dimineaţă...

Еще ...

Prioritatea prostiei

Într-o zi, mergând molatic

Singur, prin localitate,

Întâlni indicatorul

"Proştii au prioritate!"

 

Îmi veni pe loc ideea

Sã îl smulg de acolo-n grabã;

Dar mã rãzgandi zicându-mi:

"Ia sã-mi vãd, de fapt, de treabã!

 

Cãci, din toţi câţi au sã-l vadã

- Proşti cu crengi, proşti mititei -

Unii nu vor şti vreodatã

Cã e semnul pentru ei!"

 

Cum rãmase semnul teafãr

- Din motivu-acesta poate -

Nãtãfleţii de tot soiul

Au şi azi prioritate...

Еще ...

La facultate!

Când am intrat la facultate, era toamnă,

Iar ca să intru, am învățat, planificat,

Eram adolescent, crescut la țară,

Și-aveam dorința, de a fi educat

 

Liceul terminat, a fost unul real,

Profil de mate-fizică-ntr-un oraș,

Dar eu aveam în viață, un mare ideal

Să nu rămân codaș și-n, sat fruntaș

 

De mic copil, am crescut animale,

Și eram trist, când boala apărea,

Mă bucuram, să le văd pe picioare,

Șă merg cu ele, îmi era fericirea 

 

Nu m-am gândit atunci, că aș putea,

Să intervin profesional și, să alin,

S-ajut și să grăbesc, recuperarea,

A animalului bolnav și, suferind

 

Minunea s-a produs și, v-o spun vouă,

C-ăn anul "84, am intrat la facultate,

Și-am absolvit cu brio, în anul "89,

Când veterinar, am devenit cu acte

 

Dar să obții o diplomă, de medic,

Calea e lungă, cu multe provocări,

A trebuit să pun efort, să mă dedic,

Și să rezist, la multe încercări

 

Și anul întâi de facultate, a venit,

Desigur, eu student, am devenit,

Am fost cazat, repartizat în grupă,

Și de aici, boboc, băiat de trupă

 

La cursuri, am fost 2 săptamâni,

Iar la lucrări în câmp, cam 2 luni,

Așa era atunci, învățământul,

Ca să mănânci, lucrează-ntâi pământul

 

Și cum nimic nu poți, fără mâncare,

Recolta trebuia, pusă-n hambare,

Abia atunci, puteai merge la școală,

Pentru formarea ta, profesională

 

Examinările din iarnă, ușurele,

De care s-a trecut, destul de bine,

Dar au venit în vară, cele grele,

Și s-a căzut, ca spicele-n combine

 

Au fost doua materii, spuse..cui,

Anatomia și, desigur chimia animală,

Care pe bune, nu plăcea nimănui,

Și se simtea durere și-n, pineală

 

Noroc de-aveai, în anul doi să treci,

Îți apăreau în cale, alte materii reci,

Cu fiziologia/ fiziopatologia, la meci,

Si altele, pe care, de le ei, petreci

 

În anul trei spuneai, că doctor ești,

Dacă morfopatologia, nu te-ncurcă,

Iar la farmaco, nimic să nu greșești,

Nici doza, când vaccinezi, vreo curcă

 

Când în patru, cinci, se-ajunge,

Să lucrăm în clinici, toți doream,

Practica pe animal, ne atrăgea,

Doctori buni, să devenim, visam

 

Medic să devii, să porți parafă,

Trebuia licența, de final s-o treci,

Prezentarea ei, fără vreo gafă,

Garanta, să profesezi, să vindeci

 

Nu pot încheia, fară a enumera,

...și..semiologie, parazitologie,

boli infecțioase și, chirurvie,

clinică medicală, reproducție,

expertiză alimente, microbiologie

 

..ele sunt, al profesiei abecedar,

Și care, m-au format profesional,

Ca intelectual, doctor medic veterinar,

Și simt să spun acum...un om normal

 

În facultate, norocul m-a însoțit,

Și-am întàlnit, o fată frumușică,

De ea, pe loc, m-am îndrăgostit,

Și azi îmi e soție, fata din Frumușica!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

 

 

 

 

 

Еще ...