Mare mare...

Emotii primitive

Rascolindu-mi creierul acid

De-atata ura, de atata greu

Pare-mi-s-a sfarsit

Si totusi, incercarea

Cea care 

dand tarcoale zi de zi, 

sperantei esuate, timpurii

Pasea cu grija, totusi ferma

Avea sa vina iute in sute, mii

de proprii forme, feluri de a fi

In ganduri boeme, 

Stramutate-n zeci de cutii

Deschise pentru-un nou a fi

Un gand trufas ma coplesea

Si tot ce mie imi parea

Mai ieri un vis, de neatins

Calcand emotii, mari trairi

Urmandu-mi propriile simtiri

Lasand in urma mea,

Istorie si-un dor imens, intens

Si tot ce ieri parea de neatins

Azi devenea ambiguu, opac simt

Cutiile-si zambeau mutual

In lunga lor calatorie

Simtind ca totul va fi nou

Si pentru ele, pentru mine

Zicand armonios in cor:

- Esecul nu mai e cu tine!

Marius Ene, 12.02.2023,Elblag, Poland, 21⁰⁹

Omul are lângă el liniștea dar preferă zgomotul, lumina dar preferă întunericul, soluția dar preferă problema, adevărul dar preferă minciuna, ușurința dar preferă greutatea, simplitatea dar preferă complexitatea, viața dar preferă "moartea", totul dar preferă nimic! 

Marius Ene, Polonia, 07.02.2024

Şi cum să fie alb, când noi îl înnegrim?

De false judecăți corecte 

Crescute-n ani de critici, de suspin

De mari orgolii ce revin

Şi iarăsi.. tot revin

Oh, tu Mândrie! mândră rece calitate

Ce crezi că tu le poți a socoti pe toate

Eşti frate geamăn cu Orgoliul

Şi el şi tu, aievea judecați

Ca fiind superiori şi veşnici

Dar veşnic asprii, neînduplecați

Sunteți doar falşi modeşti şi binevoitori

Şi totuşi ..judecați!

Nici Soarele-n splendoarea-i rumenă de foc

Nu poate potoli asemenea potop

Potop de sete de dreptate,

Potop de ruginite creiere deşarte

De ură, de mândrie, de umilință vie

Ce te aduc să simți, să spui, 

Să crezi cu patos, cu tărie

Că viaţa e doar parte din Mândrie

Deşi eşti ființă unică şi încă vie

Ce ai crescut cu demnitate pură şi lucie

În zece ani de lupte de dreptate

De compromisuri limită, forţate

Ajuns-ai să le spui pe toate

Cuvinte aspre şi grețoase

De-ar fi mai blânde ale tale

Limbă de foc, inimă de taur

De-ai şti că tot şi toate ce le judeci

Au şi din gena ta o parte

Poate ai fi mai iubitoare

Aşa cum spui că eşti de fapt

Aşa cum le pretinzi pe toate

De cauți mereu vină

De critici în surdină

De poveşteşti adesea tuturor

Că tu eşti doar lumină

Iar eu adesea întuneric copt

De crezi că astfel sunt de vină

Cum vrei să nască un nou nou

Şi-o mare nouă, pură, fragedă lumină?

Când frate ți-este ura, mândria şi orgoliul 

De tot repeți aceeaşi strofă

Ți doar să-mi spui că eu,

Sunt tot acelaşi negru vis, 

Sunt tot acelaşi om - neomul

Marius Ene, 27.07.2023, Brasov, Romania

Oricât de surprins ai fi de-adulți

Din postura de copil

Niciodată nu tânji, puiuț

Să devii ce poate nu vei vrea să fi 

Poate pare că e bine

Să te uiți de-aici de sus,

să imiți ce ți s-a spus

Rămâi pur, duios şi dulce

Într-o lume de adulți,

Într-o lume de reci umbre

Sunt mulți, atât de mulți acum

Atei, păgâni, ca nişte clovni bizoni 

Doar aparent ei par plăpânzi 

Însă prezentul o confirmă

Sunt toți doar nişte lei leproşi

Dar tu! copil curat ca un izvor de munte

Atât de crud, atât de cald,

atât de iubitor de toate!

Rămâi te rog neînfricat

Rămâi aşa cum mi-ai fost dat

Doar fii...mereu aşa cum eşti,

Doar fii... mereu copil curat!

De aş putea să te îngheț

Să te păstrez cât se cuvine

Sperând că va veni o nouă lume

După sfârşitul celei vechi

Să pot să te dezgheț copile

Ca tu să fii ce astăzi eşti

Şi tot aşa să fii şi mâine

Dar fără ei

atei, păgâni si lei leproşi

Rămâi aşa cum mi-ai fost dat

Doar fii...mereu aşa cum eşti,

Doar fii... mereu copil curat!

Marius Ene, UK, 23:30

Freamăt fin de apă dulce

Lin, încet încet se scurge

Spre apus, spre lungi izvoare

Ape line, curgătoare

Sunet amortiț de vreme

Sunet de izvoare

Pe ici-colo, câte-o gâscă 

Slobode, se scaldă-n pace

Lunecă ușor și cântă 

În cromatice secvențe, 

Sunt ușor stângace 

Crengile adorm în voie

Ghemuite de omături

Picură ușor, timide, nevoite

Vor cu totul să încerce

Vor să se ridice, vor să fie stalagmite 

Marius Ene, 03.12.2024, Polonia

Şi patimi şi suspine

Au tot venit ca să-ți confirme, ție

Şi vieții tale rătăcite

Că tot ce nu eşti tu, e bine

Şi rând pe rând, ți se tot spun

Filosofii, idei, moralități de plumb

Căci zece au trecut de când ți se tot spune

Că tot ce nu eşti tu, e bine

Şi de-ai fi tu chiar şi perfect, 

În mintea lor, eşti doar defect

Un singur drept ei cred că se cuvine:

Să schimbe eul lor, la tine!

Răbdare, milă şi blândețe

Cuvinte tot mai ne-nțelese

Cerute parcă doar din sete

Să spargă fresca ta în zece

Ce tu ai plămădit, în zile râncede şi lungi 

Chinuitoare cruci

Azi, negru vechi a devenit

Şi nu mai poți s-aştepți, să plângi

E alb pe negru sfânt: un veşnic sufletesc prurit

Cerințe tot mai uzate vin în aval

Curgând în şiroaie, în tulburi puhoaie

Cu debite mari, dar goale de har

Pe-un suflet deja tot mai amar

E trist, e dureros că într-un fals de dulce

Ai stat atâta timp şi-ai pus

O mare inimă pe cruce

Eliberează-te deci, du-te! 

Elblag, Poland, 29 Mai 2023, 18⁰⁰

1. Ridică-te și Mergi

Când drumul pare prea greu,

Și inima îți este frântă,

Ridică ochii către Dumnezeu

Și lasă sufletul să cânte.

Nu orice cădere este sfârșit,

Nu orice lacrimă e pierdută,

Prin harul Domnului primit,

O inimă poate fi renăscută.

Ridică-te și mergi înainte,

Chiar dacă pașii sunt puțini,

Căci Dumnezeu dăruiește putere

Celor ce merg spre zări senine.

2. Dumnezeu Nu Te Uită

Când lumea trece pe lângă tine

Și nimeni nu îți aude glasul,

Dumnezeu îți cunoaște inima

Și îți veghează fiecare pas.

El vede lacrima ascunsă,

Știe durerea ce n-ai spus,

Și poate aprinde o lumină

Acolo unde totul pare apus.

Nu te gândi că ești uitat,

Nu crede că ești singur pe drum,

În tăcerea cea mai adâncă,

Dumnezeu este cu tine acum.

3. O Zi Nouă

În fiecare dimineață răsare

O nouă lumină peste pământ,

Și Dumnezeu ne dăruiește iarăși

O zi, un dar și un cuvânt.

Lasă în urmă greșelile de ieri,

Învață din tot ce ai trăit,

Și pornește cu speranță astăzi

Spre binele ce încă n-a venit.

Cât timp mai ai o zi în față,

Există un drum pe care să mergi,

O inimă pe care s-o ajuți

Și o greșeală pe care s-o ierți.

4. Nu Ești Singur

Dacă mergi prin valea plângerii

Și umbrele te înconjoară,

Amintește-ți: Hristos merge cu tine

Prin fiecare noapte amară.

Poate nu-L vezi cu ochii trupului,

Dar credința Îl poate simți,

În pâinea împărțită cu aproapele,

În iubirea de a dărui.

Nu ești singur, suflete obosit,

Niciun drum nu este prea greu,

Atunci când îl parcurgi cu nădejde

Și cu inima spre Dumnezeu.

5. Sămânța Speranței

Am pus o sămânță în pământ

Într-o zi rece și ploioasă,

Și am crezut că nu va crește

În lumea grea și întunecoasă.

Dar Dumnezeu trimite primăvara

Chiar și după ierni fără sfârșit,

Și ceea ce pare astăzi pierdut

Poate mâine să fie înflorit.

Păstrează în inimă speranța,

Chiar dacă nu vezi încă rod,

Căci Dumnezeu lucrează în taină

Și face drumul mai ușor.

6. Curajul de a Crede

Este ușor să crezi în lumină

Când soarele strălucește sus,

Dar credința adevărată rămâne

Și atunci când drumul pare ascuns.

Curajul de a crede înseamnă

Să nu renunți când nu înțelegi,

Să încredințezi lui Dumnezeu

Și ceea ce nu poți să vezi.

Ține-te de mâna Domnului

Prin furtună și prin vânt,

Căci cel ce merge cu credință

Nu merge singur pe pământ.

7. Fă Binele

Fă binele fără să întrebi

Dacă vei primi ceva înapoi,

Căci o inimă care iubește

Împrăștie lumină peste noi.

Un cuvânt poate ridica un suflet,

Un zâmbet poate aduce alinare,

Iar o mână întinsă la nevoie

Poate deveni o binecuvântare.

Fă binele cât timp ai vreme,

Iubește fără să numeri mereu,

Căci orice faptă făcută cu iubire

Se apropie de Dumnezeu.

8. Mâna Domnului

Când pașii mei se clatină

Și nu mai știu unde să merg,

Simt, prin credință și rugăciune,

Că Dumnezeu mă poate ține.

Mâna Lui nu este departe

De sufletul care Îl cheamă,

Ea ridică pe cel căzut

Și alungă orice teamă.

Doamne, ține-mă aproape

Când viața pare prea grea,

Și ajută-mă să merg înainte

Pe calea pregătită de iubirea Ta.

9. După Furtună

După furtună vine liniștea,

După ploaie apare seninul,

Și Dumnezeu ne amintește mereu

Că nu este veșnic suspinul.

Poate astăzi drumul e greu

Și cerul pare închis de nori,

Dar mâine poate răsări speranța

Ca o grădină plină de flori.

Ai răbdare, suflete, și crede,

Nu lăsa încercarea să te frângă,

Căci Dumnezeu poate transforma

Durerea într-o putere adâncă.

10. Calea Luminii

Există multe drumuri în lume,

Dar inima caută un singur adevăr:

Să meargă spre lumină și iubire,

Să nu se piardă în întuneric.

Hristos ne cheamă către bine,

Către iertare și către pace,

Iar omul care Îl urmează

Învață să iubească și să facă bine.

Nu trebuie să vezi tot drumul,

Ci doar să faci pasul cel bun,

Și Dumnezeu va lumina înainte

Cărarea spre cerul senin.

11. Rugăciunea de Seară

Când soarele coboară încet

Și ziua se așază în tăcere,

Îmi ridic sufletul spre Dumnezeu

Cu mulțumire și cu cerere.

Îți mulțumesc pentru această zi,

Pentru tot ce am primit și-am trăit,

Iartă-mi greșelile, Doamne,

Și tot ce astăzi am greșit.

Păzește-i pe cei pe care îi iubesc,

Dă pace celor ce suferă,

Și lasă peste lumea aceasta

Lumina Ta care nu se stinge.

12. Inima Curată

Nu vreau să fiu bogat în aur,

Nici lăudat de oameni mereu,

Ci vreau o inimă curată

Care să se apropie de Dumnezeu.

Să pot ierta atunci când doare,

Să pot iubi fără folos,

Să pot rămâne bun în lume

Urmând exemplul lui Hristos.

Căci frumusețea adevărată

Nu se vede doar pe chip,

Ci în sufletul care păstrează

Bunătatea ca pe un dar sfânt.

13. Nu Renunța la Speranță

Când toate ușile par închise

Și nu mai vezi niciun răspuns,

Nu renunța la speranță,

Căci Dumnezeu nu este ascuns.

Uneori așteptarea ne învață

Răbdarea pe care n-o aveam,

Iar drumul care pare prea lung

Ne arată cine suntem.

Mergi înainte, chiar încet,

Nu trebuie să alergi mereu,

Atâta timp cât mergi spre bine,

Nu ești departe de Dumnezeu.

14. Lumina din Suflet

Aprinde lumina din suflet

Printr-o rugăciune și-un cuvânt bun,

Nu lăsa întunericul lumii

Să-ți spună că binele e nebun.

O singură lumânare aprinsă

Poate risipi mult întuneric,

Iar o inimă plină de iubire

Poate schimba un drum întreg.

Fii lumină pentru aproapele,

Fii pace când alții se ceartă,

Și lasă bunătatea să vorbească

Prin fiecare zi pe care o porți.

15. Hristos Este Aproape

Nu-L căuta doar în depărtare,

Ca și cum ar fi departe de noi,

Hristos este aproape de sufletul

Care Îl cheamă în clipe de nevoi.

Este în rugăciunea smerită,

În omul flămând pe care-l ajuți,

În iertarea pe care o dăruiești

Și în iubirea pe care o porți.

Deschide ușa inimii tale,

Nu aștepta o zi mai bună,

Căci Dumnezeu poate veni

În fiecare clipă împreună cu tine.

16. Darul Vieții

Fiecare dimineață este un dar,

Fiecare respirație, o minune,

Și fiecare om pe care-l întâlnim

Poate fi o lecție în lume.

Nu risipi timpul în ură,

Nu-l pierde în vorbe deșarte,

Iubește, iartă și ajută,

Căci viața trece mai departe.

Dumnezeu ne-a dăruit această zi,

Să o primim cu recunoștință,

Și să o transformăm prin iubire

Într-o zi plină de credință.

17. Stânca Credinței

Când valurile lovesc cu putere

Și viața pare o mare agitată,

Credința este stânca pe care

Inima rămâne neclintită.

Nu pentru că nu există furtuni,

Ci pentru că Dumnezeu este aproape,

Iar cel ce își pune nădejdea în El

Găsește putere să meargă mai departe.

Zidește-ți viața pe adevăr,

Pe iubire și pe rugăciune,

Și chiar când vânturile se ridică,

Sufletul nu va fi doborât.

18. Iartă și Mergi Mai Departe

Nu purta în inimă poveri

Care îți întunecă drumul,

Iartă, chiar dacă uneori doare,

Și lasă pacea să-ți vindece sufletul.

Iertarea nu spune că răul e bun,

Ci că alegi să nu rămâi prizonier,

Îți lași durerea în mâna Domnului

Și mergi înainte către Cer.

Hristos ne-a arătat iubirea

Prin milă, răbdare și iertare,

Să învățăm și noi, pas cu pas,

Să transformăm durerea în vindecare.

19. Dumnezeu Face Minuni

Uneori așteptăm minuni mari

Și nu vedem darurile din jur,

O floare, un răsărit, o inimă bună,

Un copil care râde curat și pur.

Dumnezeu lucrează în multe feluri,

Uneori în tăcere și fără cuvinte,

Și ne cheamă să privim cu recunoștință

La darurile simple și sfinte.

Păstrează ochii deschiși spre lumină,

Păstrează sufletul gata să vadă,

Căci fiecare zi poate fi o minune

Pentru inima care crede și nădăjduiește.

20. Începe din Nou

Dacă ai greșit, nu deznădăjdui,

Nu spune că totul s-a sfârșit,

Căci Dumnezeu este Dumnezeul

Celui care se întoarce smerit.

Fiecare răsărit îți spune:

„Poți începe încă o dată”,

Iar mila Domnului se revarsă

Peste inima îngenuncheată.

Ridică-te și mergi spre lumină,

Lasă trecutul în urmă ușor,

Căci o nouă pagină se deschide

Pentru cel care se întoarce la Mântuitor.

21. Păstrează Credința

Păstrează credința când lumea

Îți spune că nu mai are rost,

Păstrează lumina aprinsă

Când drumul pare fără rost.

Nu toate răspunsurile vin repede,

Nu toate rănile se vindecă azi,

Dar Dumnezeu vede drumul întreg

Chiar când tu vezi numai câțiva pași.

Ai răbdare și mergi înainte,

Cu sufletul plin de nădejde,

Căci Dumnezeu nu părăsește

Inima care în El crede.

22. Floarea dintre Pietre

Am văzut o floare crescând

Între pietre reci și grele,

Și m-am gândit că și speranța

Poate înflori în vremuri rele.

Nu locul în care te afli

Îți hotărăște întreg destinul,

Ci puterea de a căuta lumina

Și de a merge spre bine mereu.

Cu Dumnezeu, chiar și o inimă rănită

Poate găsi puterea să înflorească,

Și din încercările vieții

Poate învăța să iubească.

23. Glasul Speranței

Când zgomotul lumii devine prea mare

Și nu mai auzi ce spune inima,

Oprește-te puțin în tăcere

Și lasă rugăciunea să vorbească.

În liniștea adâncă a sufletului

Poate veni un glas blând și ușor,

Care îți spune: „Nu te teme,

Dumnezeu este ajutor.”

Ascultă glasul speranței,

Nu glasul fricii și-al disperării,

Căci după fiecare noapte

Se deschid porțile dimineții.

24. Când Nu Mai Poți

Când nu mai poți să mergi, oprește-te,

Dar nu renunța la Dumnezeu,

Spune-I doar: „Doamne, ajută-mă!”,

Și lasă totul în grija Lui mereu.

Nu trebuie să fii mereu puternic,

Nu trebuie să ascunzi orice suspin,

Dumnezeu primește inima

Care vine înaintea Lui cu dor și chin.

Odihnește-te în rugăciune,

Ridică-te atunci când vei putea,

Iar mâine poate vei descoperi

O putere nouă în inima ta.

25. Cerul Rămâne Deschis

Când lumea îți închide o ușă,

Nu spune că nu mai există drum,

Căci Dumnezeu poate deschide

O cale pe care n-o știai acum.

Cerul nu se închide pentru cel

Care caută binele și iubirea,

Iar rugăciunea ridică sufletul

Dincolo de teamă și de pierzare.

Privește spre cer cu nădejde,

Dar trăiește bine aici, pe pământ,

Căci fiecare faptă bună poate deveni

O rugăciune prin cuvânt.

26. Puterea Iubirii

Mai puternică decât mânia

Este iubirea care știe să ierte,

Mai puternică decât răzbunarea

Este pacea care nu se pierde.

Hristos ne-a arătat o cale

Pe care lumea uneori n-o înțelege:

Să răspunzi răului cu bine

Și să alegi iubirea când poți alege.

Aceasta este puterea adevărată,

Nu să domini, ci să ajuți,

Să fii alături de cel ce plânge

Și să ridici pe cei căzuți.

27. O Lumânare Aprinsă

Aprinde o lumânare în noapte,

Nu ca să risipești lumea întreagă,

Ci ca să luminezi locul

În care inima ta se roagă.

Fii acea mică lumină

Pentru cineva care nu mai speră,

Un cuvânt bun și o faptă simplă

Pot alunga o noapte grea.

Dumnezeu poate face din puțin

Un dar pentru foarte mulți,

Când inima oferă cu iubire

Și mâinile sunt gata să ajute.

28. Mergi cu Pace

Nu trebuie să alergi prin viață

Ca să dovedești ceva mereu,

Mergi cu pace și cu răbdare,

Încredințând drumul lui Dumnezeu.

Privește florile, ascultă vântul,

Mulțumește pentru ziua primită,

Căci uneori cea mai mare bucurie

Este o inimă liniștită.

Mergi cu pace către viitor,

Nu purta frica zilei de mâine,

Dumnezeu este și acolo

Și te poate conduce spre bine.

29. Nădejdea Nu Moare

Pot veni zile de tristețe,

Pot veni ani de încercări,

Dar nădejdea nu trebuie să moară

În mijlocul acestor căutări.

Căci Hristos a adus lumină

În lumea care părea pierdută,

Și a arătat că iubirea lui Dumnezeu

Este mai puternică decât frica.

Ține nădejdea ca pe o candelă,

Păzește-o de vânt și de nor,

Și las-o să lumineze drumul

Către Hristos, Mântuitor.

30. Spre Lumina Veșnică

În fiecare zi fac un pas

Pe drumul vieții mele,

Uneori sub soare și lumină,

Alteori sub ploaie și stele.

Dar nu mă tem de călătorie

Când Dumnezeu îmi este aproape,

Căci fiecare pas făcut cu iubire

Mă conduce dincolo de noapte.

Spre lumina care nu apune,

Spre pacea pe care o dorim,

Spre Împărăția lui Dumnezeu,

Unde nădăjduim să ne întâlnim.

1. Pornește cu Dumnezeu

Pornește cu Dumnezeu la drum,

Chiar dacă nu vezi depărtarea,

Căci Domnul luminează calea

Și binecuvântează cărarea.

Vor fi și munți, vor fi furtuni,

Vor fi și zile de încercare,

Dar cel ce merge cu credință

Găsește pace și scăpare.

Nu te opri când drumul doare,

Nu te întoarce înapoi,

Căci Dumnezeu merge cu tine

Prin ploaie, vânt și prin nevoi.

Și când vei ajunge pe culme,

Privind spre cerul luminos,

Vei înțelege că aventura

Te-a dus mai aproape de Hristos.

2. Dincolo de Munți, cu Hristos

Dincolo de munți și de zare,

Acolo unde cerul pare aproape,

Mă cheamă drumul înainte

Prin zile luminoase și prin noapte.

Cu Hristos nu mă tem de stâncă,

Nici de poteca cea grea,

Căci mâna Lui îmi este sprijin

Și pacea Lui e-n inima mea.

Urc muntele cu rugăciune,

Cu ochii îndreptați spre Cer,

Și fiecare pas mă învață

Să fiu mai bun și mai sincer.

Iar sus, în liniștea înaltă,

Când lumea pare că a tăcut,

Îi mulțumesc lui Dumnezeu

Pentru tot drumul străbătut.

3. Corabia Credinței

Am ridicat pânzele spre zare

Pe marea vieții zbuciumate,

Iar Hristos este Căpitanul

Ce mă conduce prin valuri înalte.

Când furtuna se ridică mare

Și cerul pare întunecat,

Nu-mi pierd nădejdea, căci Domnul

Nu lasă sufletul abandonat.

Prin valuri, ploi și vânt puternic,

Corabia merge înainte,

Căci ancora ei este credința

Și limanul ei este Cel Sfânt.

Și după noaptea cea mai grea,

Când soarele din nou răsare,

Îmi amintesc: Dumnezeu conduce

Și dincolo de orice mare.

4. Călătorul spre Cer

Sunt călător prin lumea aceasta,

Cu pași mărunți și suflet viu,

Nu caut doar bogății trecătoare,

Ci drumul către Dumnezeu.

În ranița mea port credința,

Iar rugăciunea îmi este pâine,

Iubirea îmi este comoară

Și nădejdea mă poartă spre mâine.

Prin văi și munți, prin zile grele,

Nu merg niciodată singur,

Căci Hristos îmi este aproape

Și mă ridică atunci când cad.

La capătul lungii călătorii,

Dincolo de timpul trecător,

Sper să aud chemarea sfântă

A Domnului Mântuitor.

5. Sabia Adevărului

Nu port o sabie pentru ură,

Nici pentru răzbunare sau război,

Ci sabia adevărului

Care biruiește răul din noi.

Când ispita îmi iese-n cale

Și frica încearcă să mă învingă,

Cuvântul lui Dumnezeu îmi este

Lumina care mă ridică.

Adevărata luptă a omului

Se poartă mai întâi în inimă,

Iar cel ce alege binele

Găsește pacea cea deplină.

Cu Hristos merg înainte,

Nu pentru a cuceri pământul,

Ci pentru a-mi păstra sufletul

Aproape de Dumnezeu și Cuvântul.

6. Harta lui Dumnezeu

Nu am o hartă cu toate drumurile,

Nici nu știu ce va fi mâine,

Dar Dumnezeu vede cărarea

Și mă conduce către bine.

Uneori drumul trece prin vale,

Alteori urcă spre înălțimi,

Dar fiecare zi îmi descoperă

Noi lecții și noi minuni.

Când nu mai știu încotro să merg,

Îmi ridic privirea către Cer,

Iar rugăciunea devine o stea

Care mă conduce prin mister.

Nu trebuie să văd tot drumul,

Este de-ajuns să fac un pas,

Căci Dumnezeu știe destinația

Și nu mă uită niciun ceas.

7. Prin Furtună cu Hristos

A venit furtuna peste mare,

Și valurile se ridicau spre cer,

Dar în mijlocul lor L-am chemat

Pe Hristos, sprijinul meu etern.

„Doamne, nu mă lăsa!”, am strigat,

Când frica îmi cuprindea inima,

Și-n tăcerea ce a urmat

Am simțit pacea și iubirea Sa.

Furtuna nu s-a risipit deodată,

Dar eu nu mai eram același om,

Căci învățasem că lângă Dumnezeu

Pot merge înainte pe orice drum.

8. Pasul Credinței

Cel mai greu este uneori

Să faci primul pas înainte,

Când drumul este necunoscut

Și inima nu se simte puternică.

Dar credința îmi șoptește încet:

„Nu te teme, mergi cu Dumnezeu!”,

Și fac un pas, apoi încă unul,

Cu nădejdea în sufletul meu.

Nu trebuie să alerg mereu,

Nici să ajung primul la capăt,

Ci să merg pe calea cea bună

Cu inima curată și cuget drept.

Și fiecare pas făcut cu credință

Devine o mică biruință,

Pe drumul care mă conduce

Spre pace și spre lumină.

9. Vânătorul de Răsărituri

Caut răsărituri pe vârfuri de munte,

Nu aur și palate de împărați,

Caut locuri unde sufletul

Își amintește că suntem frați.

Privesc lumina cum se ridică

Peste păduri și peste văi

Și-I mulțumesc lui Dumnezeu

Pentru această lume și pentru ai mei.

Fiecare răsărit îmi spune

Că viața este un dar ceresc,

Iar fiecare zi nouă mă cheamă

Să iubesc, să iert și să trăiesc.

10. Drumul către Împărăție

Nu este un drum de aur,

Nici o cale fără încercări,

Dar este drumul către viață,

Presărat cu lacrimi și cântări.

Pe el merg oameni care caută

Lumina Domnului Hristos,

Iar fiecare inimă smerită

Găsește un liman luminos.

Când drumul devine greu,

Privesc spre Crucea de pe deal

Și îmi amintesc că Mântuitorul

A biruit moartea și orice rău.

Merg înainte cu nădejdea

Că dincolo de timpul meu

Se află veșnica lumină

Și iubirea lui Dumnezeu.

11. Cheia Cerului

Am căutat cheia Cerului

Prin munți și prin ținuturi depărtate,

Dar am aflat că ea se ascunde

În inimi sincere și curate.

Nu aurul deschide porțile,

Nici slava lumii trecătoare,

Ci iubirea, credința și mila

Care nu se sting și nu dispar.

Am pornit atunci într-o aventură

Mai mare decât orice drum:

Să-mi schimb inima zi de zi

Și să mă apropii de Dumnezeu.

12. Pădurea Încercărilor

Am intrat într-o pădure deasă,

Unde potecile păreau pierdute,

Și umbrele serii se lungeau

Printre ramuri necunoscute.

M-am temut, dar am spus o rugăciune

Și am mers înainte, încet,

Căci Dumnezeu nu părăsește

Pe cel ce-L caută cu suflet drept.

La capătul pădurii întunecate

Am văzut din nou lumina,

Și am înțeles că încercarea

Poate întări credința și inima.

13. Aripile Credinței

Nu am aripi ca îngerii,

Dar credința mă ridică sus,

Peste grijile și temerile lumii,

Către iubirea lui Iisus.

Când sufletul meu este obosit,

Rugăciunea îl face să zboare,

Și chiar dacă trupul rămâne pe pământ,

Inima caută depărtarea.

Cu aripile nevăzute ale speranței

Trec peste zilele grele,

Căci Dumnezeu pregătește lumină

Dincolo de toate umbrele.

14. Comoara din Inimă

Am căutat o comoară ascunsă

În cetăți și ținuturi străine,

Dar după drumuri lungi am aflat

Că adevărata comoară vine

Dintr-o inimă care iubește,

Dintr-un suflet care știe să ierte,

Din credința care rămâne vie

Chiar și când lumea pare să se certe.

Cea mai mare bogăție este

Să-L ai pe Dumnezeu aproape,

Căci aurul se pierde într-o zi,

Dar iubirea Lui nu poate.

15. Strigătul Libertății în Hristos

Nu sunt liber când fac orice,

Nici când urmez orice dorință,

Ci atunci când sufletul meu

Găsește în Dumnezeu credință.

Hristos mă cheamă la lumină,

Mă cheamă să las păcatul greu,

Și îmi dă puterea să merg înainte

Cu sufletul meu către Dumnezeu.

Aceasta este adevărata aventură:

Să aleg binele în fiecare zi,

Să înving frica și răutatea

Și prin iubire să pot trăi.

16. Cetatea Luminii

Departe, dincolo de munți,

Am zărit o cetate luminoasă,

Nu era zidită din piatră,

Ci din pace sfântă și iubire aleasă.

Am mers spre ea prin multe încercări,

Cu rugăciunea drept călăuză,

Și am înțeles că cetatea începe

În inima care se încrede și se călăuzește.

Căci acolo unde locuiește iubirea,

Acolo Dumnezeu este aproape,

Iar sufletul găsește o casă

Chiar și în cele mai lungi călătorii.

17. Muntele Rugăciunii

Urc muntele rugăciunii încet,

Cu fiecare cuvânt spus lui Dumnezeu,

Și las în urmă zgomotul lumii,

Ca să aud glasul sufletului meu.

Sus, unde liniștea este adâncă,

Îmi plec fruntea către pământ

Și simt că Dumnezeu este aproape

Prin harul Său cel sfânt.

Nu muntele este cel mai înalt,

Ci inima care învață să se smerească,

Și nu cărarea este cea mai grea,

Ci lupta de a iubi și a ierta.

18. Steaua Călăuzitoare

Când noaptea cade peste drum

Și nu mai văd nicio cărare,

O stea a credinței strălucește

Și-mi dă din nou putere și răbdare.

Acea stea îmi amintește

De lumina ce nu apune,

De Hristos, Care conduce

Sufletele prin lumea aceasta.

Merg după lumina Lui,

Chiar dacă nu văd tot drumul,

Căci o singură rază de speranță

Poate risipi întunericul.

19. Curajul Creștinului

Curajul nu înseamnă să nu ai frică,

Ci să nu te lași biruit de ea,

Să faci ceea ce este drept

Chiar când calea este grea.

Creștinul nu merge singur,

Căci Dumnezeu îi este sprijin,

Iar în momentele de slăbiciune

Rugăciunea îi devine liman.

Să fii curajos în bunătate,

Să fii puternic când ierți,

Căci uneori cea mai mare biruință

Este să iubești atunci când suferi.

20. Prin Valea Umbrelor

Prin valea umbrelor am trecut

Cu inima tremurând uneori,

Dar Dumnezeu a fost cu mine

Și m-a purtat prin încercări.

Nu toate drumurile sunt luminoase,

Nu toate zilele sunt ușoare,

Dar nicio noapte nu este veșnică

Pentru cel ce caută răsăritul.

La capătul văii am văzut lumina

Și am înțeles cu sufletul meu:

Nu eram singur în călătorie,

Mergeam împreună cu Dumnezeu.

21. Cavalerul Credinței

Nu poartă coroană de aur,

Nici armură strălucitoare,

Dar cavalerul credinței poartă

O inimă curată și iertătoare.

El luptă împotriva răului

Mai întâi în propriul său suflet,

Și nu caută slava lumii,

Ci să rămână aproape de Dumnezeu.

Când cade, se ridică iarăși,

Când greșește, își cere iertare,

Căci adevărata putere crește

În smerenie și în răbdare.

22. Oastea Luminii

Nu mergem cu ură în lume,

Nici nu căutăm răzbunare,

Ci purtăm lumina credinței

Și dorința de împăcare.

Arma noastră este iubirea,

Scutul nostru este credința,

Iar rugăciunea ne întărește

În fiecare încercare.

Să fim oastea luminii,

Nu pentru a cuceri pământul,

Ci pentru a aduce speranță

Prin fapte bune și prin cuvânt.

23. Corabia spre Liman

Marea este mare și drumul e lung,

Dar corabia mea nu se teme,

Căci Dumnezeu este farul

Care luminează prin vreme.

Valurile pot să se ridice,

Vântul poate să sufle tare,

Dar credința ține pânzele sus

Și nădejdea mă poartă peste mare.

Într-o zi voi vedea limanul,

După călătoria de pe pământ,

Și voi mulțumi pentru toate

Aventurile prin care am trecut.

24. Pelerinul

Sunt pelerin pe acest pământ,

Nu stăpân al zilelor mele,

Merg înainte cu Dumnezeu

Sub soare, ploaie și stele.

Fiecare om pe care-l întâlnesc

Poate fi un dar sau o lecție,

Iar fiecare zi îmi oferă

O nouă șansă spre îndreptare.

Nu mă grăbesc să cuceresc lumea,

Ci caut să-mi păstrez sufletul curat,

Căci cea mai mare aventură

Este să trăiești cu adevărat.

25. Dincolo de Furtună

Dincolo de furtună este liniște,

Dincolo de ploaie este soare,

Dincolo de fiecare lacrimă

Poate răsări o floare.

Nu renunța când norii vin,

Nu spune că totul s-a sfârșit,

Căci Dumnezeu poate transforma

O inimă rănită într-un suflet întărit.

Ține-te de credință și mergi,

Chiar când pașii sunt grei,

Căci după fiecare noapte

Dumnezeu pregătește o zi nouă.

26. Lumina de la Capătul Drumului

Am mers prin multe locuri,

Am trecut prin râuri și munți,

Dar lumina pe care o căutam

Era mai aproape decât am crezut.

Era în rugăciunea unei inimi sincere,

În mâna întinsă către un om,

În iertarea oferită celui ce greșește

Și în pacea primită de la Domnul.

Acum merg mai departe știind

Că lumina nu este doar la capăt,

Ci poate însoți fiecare pas

Atunci când mergi cu Dumnezeu.

27. Nu Te Opri

Nu te opri la primul munte,

Nu te opri la primul vânt,

Căci Dumnezeu poate deschide

O cale acolo unde nu este drum.

Ridică-te după fiecare cădere,

Privește înainte cu speranță,

Și amintește-ți că încercarea

Poate deveni o lecție pentru viață.

Mergi înainte, suflete,

Cu credința drept călăuză,

Căci fiecare zi este o aventură

Și fiecare pas poate fi o minune.

28. Hristos, Călăuza Mea

Când nu știu încotro să merg,

Îl chem pe Hristos în rugăciune,

Și pacea Lui îmi arată drumul

Prin lumea plină de minuni.

El nu promite o cale fără greutăți,

Dar promite să nu mă lase,

Și această nădejde îmi este putere

Atunci când sufletul meu obosește.

Cu Hristos, fiecare drum

Poate deveni o călătorie sfântă,

Căci orice pas făcut cu iubire

Aduce Cerul mai aproape de inimă.

29. Ultima Călătorie

Într-o zi, călătoria mea pe pământ

Va ajunge la un hotar necunoscut,

Dar credința îmi spune că drumul

Nu se termină, ci are un început.

Nu mă încred în puterea mea,

Ci în mila lui Dumnezeu,

Care cunoaște fiecare pas

Și fiecare dor al sufletului meu.

De aceea trăiesc fiecare zi

Ca pe un dar și o călătorie,

Cu nădejdea în Hristos

Și dorul după veșnicie.

30. Biruința Luminii

La capătul oricărei lupte

Nu vreau o coroană trecătoare,

Ci lumina care nu apune

Și pacea cea mântuitoare.

Am trecut prin munți și furtuni,

Prin zile de bucurie și suspin,

Dar Dumnezeu a fost cu mine

Și nu m-a lăsat niciodată străin.

Aventura vieții continuă

Cu fiecare răsărit primit,

Iar cea mai mare biruință este

Să rămâi credincios până la sfârșit.

Doi ochi sclipitori,

Inimi bat în același ritm,

Lumea-i doar a lor.

Tristețea mă apasă 

În depărtările de acasă,

Mă simt clandestină 

Smulsă de la rădăcină.

Molipsită de dor

Sub cerul incolor,

Bântui in noapte,

Lăcrimez în șoapte..

Timpul ce -a rămas 

În ticăit de ceas,

Îl culegeam tacit

Din simțul mocnit.

Îmi zâmbise la fereastră 

Ziua cea albastră;

Mă lepăd de străin 

Spre dulcele cămin.

Am să vă dau în judecată!

că ma-ți lăsat orfan într-o lume ciudată.

cu mamă îndepărtată,

strig la voi cu vocea îndurerată!

cu viața, aproape de tot subjugată

ma-ți lăsat în a voii soartă,

crudă, acră și sărat.

eu îmi ascund durerea mascată,

cu inima frîntă și fața curată.

vă urăsc a suta dată !!!

pentru răpire de tată,

pentru tinerețea asasinată,

pentru durerea împrumutată.

v-aș împușca pe toți de laolaltă!

ce viață urîtă,

O să mă dați în judecată!

La 40 de zile, Tu, Te-ai Înălțat
Și stai de-a Dreapta, Tatălui,
După a Ta Înviere, la trei zile
Și chinul îndurat, de mână omului. 

De Sus veghezi și, mult dorești
Să facem fapte, să ne mântuim,
S-alegem adevărul, nu minciuna
Iar de păcat, atenți... să ne ferim.

Cât pe pământ, ne-ai fost învățător
Așa cum Dumnezeu, a dat poruncă,
Cu-ai Tăi apostoli, calea ne-ai arătat
Și spus, credința să vă fie ca o stâncă.

Ai vindecat, iertat și pâine am primit
Și peștii înmulțit să fim... îndestulați,
Și chiar picioarele, cu pildă, ai spălat
Și zis, samariteni trăiți, să fiți..salvați.

Vin am gustat și hrană binecuvântată
Să fim iertați, de ne mărturisim păcatul,
Parte s-avem de rai și-n, Eden să trăim
Cu Tatăl, Fiul, când ne va bate... ceasul!