Стихи из этой категории
Lui Eminescu
Te plânge România, te plânge și poporul tot în voce tare,
Că ne-ai lăsat aşa devreme, sub văpaia albastră a visării.
Codrii de dorul tău, se vestejesc şi mor suspinând,
Apusul de soare roşu din nou dispare visând.
Izvoarele îți cântă cu glas înlăcrimat,
Lipsa ta e o rană, ce cu vremuri nu s-a vindecat.
Pe cer, stelele palide te caută iar,
Când visul tău se-nalță spre hotar.
Numai, teiul bătrân şi frunza ştiu cât suflet ai lăsat,
Iar vântul şopteşte, versurile tale ce devreme le-ai lepădat.
Ai fost un cântec, un dor neîmpăcat,
Un geniu pe care poporul în inimi l-a purtat.
Din paginile nenumărate, renaști cu fiecare glas,
Eşti veşnicul Luceafăr, ce sparge timpul de ceas.
Şi chiar, de te-ai stins în lumea noastră trecătoare,
Tu vei rămâne viu, sub fiecare apus de soare.
de Zamurca Alina
Poezie dedicată lui Mihai Eminescu în cinstea zilei sale de naștere care a fost ieri pe15 ianuarie.
Poezie compusă pe 13.01.2025
Carte izvor al înţelepciunii
Cartea este un izvor al întelepciunii Este tot ce avem mai sfânt, Ea e ca o mama care ne călăuzeste în lume, Un soare care ne încălzeşte blând. Ea ne învaţă să iubim Graiul şi plaiul strămoşesc Oameni cu adevarat să fim, Un lucru atât de firesc. Are şi ea suflet şi o doare Când de dânsa mai uităm, Căci ea este o comora Care trebue s-o păstrăm. Cartea este o minune Dată de zeii cereşti, E un templu al înţelepciunii Dacă o ştii s-o preţuieşti. poezie de Vladimir Potlog
Tată!
Am greșit atât de grav...
Nici Dumnezeu nu poate ierta
Fapta unui om bolnav
Ce nimeni-n veci n-o va purta.
I-am șocat pe toți, pe Dis și Deus,
I-am scârbit cum nu credeau;
La Judecată nu voi fi adus,
Nemuritorii mureau de mă vedeau.
Tată! Voi putea eu oare
Să obțin a ta iertare?
Iadul cel mai rău să mă-nghită,
Sunt ființa cea mai umilită,
S-aruncați cu pumnale-n mine,
Pământu-mi scuipă al meu sânge,
Sunt mort-n extrema rușine
Că mi-am făcut tatăl a plânge.
Am simțit cum se topește
Sufletu-n mine de disperare,
Cum viața de tot mi-o stârpește
A lui lacrimă și-ntristare.
Tată, nicicând nu voi primi iertarea
Și-mi refuz șansa, mântuirea,
În genunchi mă prăbușesc la toți-n cale
Să mă-ngroape tot în smoale,
Să-mi smulgă inima s-o rod,
Sângele prin gât să ardă,
Să mă zbat ca un irod.
Nicicând chinul să sfârșească,
Suferința să-mi sporească,
Cu remușcări să mă străpungă
Căci mi-am făcut tatăl să plângă!
De ziua ta
Privește către un cer senin,
Ascultă-ți sunetele inimii,
Rezemându-ți sufletul leonin
Pe fapte dăruite înălțimii.
Acceptă tot ce natura poate da
Mereu în viața petrecută în real,
Iertarea și iubirea a o acorda
Sentimentelor cu căldura-n floreal.
Miresmele pădurii înverzite
Să-ți parfumeze drumurile-n viață,
De stele și de aștrii să fie păzite
Iar soarta semeață ca o dimineață.
Fără Eminescu
Din dragoste in dor
nu mai stii de "somn usor"
sau sa imi spui ca iti este dor
de noi, esti confuz sa spui
imi arati ca te tot opui
si inca astept si astept
sa vrei sa ma tii la piept
probabil ai fugi si ai pleca
cu totul din viata mea
si inca astept sa te implici
dar tie usor sa te complici
si te as vrea langa mine
si mereu numai pe tine
am luat pastile stiai?
probabil de astea uitai
dar păsare imi arătai?
terminai de facut ce aveai
si dupa te culcai
ti am vrut mereu caldură
dar o considerai ură
am dat oricâta siguranță
n ai dat mare importanță
mai bine nu eram in a ta lume
oricum iti sunt doar un simplu nume..
Lui Eminescu
Te plânge România, te plânge și poporul tot în voce tare,
Că ne-ai lăsat aşa devreme, sub văpaia albastră a visării.
Codrii de dorul tău, se vestejesc şi mor suspinând,
Apusul de soare roşu din nou dispare visând.
Izvoarele îți cântă cu glas înlăcrimat,
Lipsa ta e o rană, ce cu vremuri nu s-a vindecat.
Pe cer, stelele palide te caută iar,
Când visul tău se-nalță spre hotar.
Numai, teiul bătrân şi frunza ştiu cât suflet ai lăsat,
Iar vântul şopteşte, versurile tale ce devreme le-ai lepădat.
Ai fost un cântec, un dor neîmpăcat,
Un geniu pe care poporul în inimi l-a purtat.
Din paginile nenumărate, renaști cu fiecare glas,
Eşti veşnicul Luceafăr, ce sparge timpul de ceas.
Şi chiar, de te-ai stins în lumea noastră trecătoare,
Tu vei rămâne viu, sub fiecare apus de soare.
de Zamurca Alina
Poezie dedicată lui Mihai Eminescu în cinstea zilei sale de naștere care a fost ieri pe15 ianuarie.
Poezie compusă pe 13.01.2025
Carte izvor al înţelepciunii
Cartea este un izvor al întelepciunii Este tot ce avem mai sfânt, Ea e ca o mama care ne călăuzeste în lume, Un soare care ne încălzeşte blând. Ea ne învaţă să iubim Graiul şi plaiul strămoşesc Oameni cu adevarat să fim, Un lucru atât de firesc. Are şi ea suflet şi o doare Când de dânsa mai uităm, Căci ea este o comora Care trebue s-o păstrăm. Cartea este o minune Dată de zeii cereşti, E un templu al înţelepciunii Dacă o ştii s-o preţuieşti. poezie de Vladimir Potlog
Tată!
Am greșit atât de grav...
Nici Dumnezeu nu poate ierta
Fapta unui om bolnav
Ce nimeni-n veci n-o va purta.
I-am șocat pe toți, pe Dis și Deus,
I-am scârbit cum nu credeau;
La Judecată nu voi fi adus,
Nemuritorii mureau de mă vedeau.
Tată! Voi putea eu oare
Să obțin a ta iertare?
Iadul cel mai rău să mă-nghită,
Sunt ființa cea mai umilită,
S-aruncați cu pumnale-n mine,
Pământu-mi scuipă al meu sânge,
Sunt mort-n extrema rușine
Că mi-am făcut tatăl a plânge.
Am simțit cum se topește
Sufletu-n mine de disperare,
Cum viața de tot mi-o stârpește
A lui lacrimă și-ntristare.
Tată, nicicând nu voi primi iertarea
Și-mi refuz șansa, mântuirea,
În genunchi mă prăbușesc la toți-n cale
Să mă-ngroape tot în smoale,
Să-mi smulgă inima s-o rod,
Sângele prin gât să ardă,
Să mă zbat ca un irod.
Nicicând chinul să sfârșească,
Suferința să-mi sporească,
Cu remușcări să mă străpungă
Căci mi-am făcut tatăl să plângă!
De ziua ta
Privește către un cer senin,
Ascultă-ți sunetele inimii,
Rezemându-ți sufletul leonin
Pe fapte dăruite înălțimii.
Acceptă tot ce natura poate da
Mereu în viața petrecută în real,
Iertarea și iubirea a o acorda
Sentimentelor cu căldura-n floreal.
Miresmele pădurii înverzite
Să-ți parfumeze drumurile-n viață,
De stele și de aștrii să fie păzite
Iar soarta semeață ca o dimineață.
Fără Eminescu
Din dragoste in dor
nu mai stii de "somn usor"
sau sa imi spui ca iti este dor
de noi, esti confuz sa spui
imi arati ca te tot opui
si inca astept si astept
sa vrei sa ma tii la piept
probabil ai fugi si ai pleca
cu totul din viata mea
si inca astept sa te implici
dar tie usor sa te complici
si te as vrea langa mine
si mereu numai pe tine
am luat pastile stiai?
probabil de astea uitai
dar păsare imi arătai?
terminai de facut ce aveai
si dupa te culcai
ti am vrut mereu caldură
dar o considerai ură
am dat oricâta siguranță
n ai dat mare importanță
mai bine nu eram in a ta lume
oricum iti sunt doar un simplu nume..
Другие стихотворения автора
Q*** 20!
Totul a-nceput..plăpând
În doi şi doi de zero şi un trei
Trecut-au anii, cei mai cei
Golind din noi, noi idealuri si idei
În aprigi ani ce-au tot venit
Noi, unici, vii, măreți copii
Am tot crescut, am şlefuit
Mărețe visuri de argint
Am tot sperat, am tot trudit
Să prindem 20 la Q***, ca mit
Quidditatea ne-a unit
Uitat-am că ne-am despărțit
Fost-am noi văzuți ca slujitori ififlii?
Dar hotărâți în verbul "a munci"?
Sau pricepuți a şlefui, a măiestrii
Estetice şi meritorii, mici şi mari
Repere mii şi mii..şi mii?!
Un răsărit de-acum apus
Din când în când se reaprinde
Ne întâlnim să ne expunem
Simbolice de-acum, trăiri profunde
Pe întâiul celui nou Septembrie..
Din nou, cu toți, pe toate le-om aduce
Vom respira sublim un aer nou,
De vechi, dar unic Q***, pe buze
* ififliu = lefter
*quidditate = ansamblul factorilor care condiționează sau determină esența unui lucru
*** - contine nume cu caracter juridic , de aceea, numele nu poate fi facut public. Aceasta poezie este scrisa la cerinta unui grup care au lucrat si lucreaza la Q*** in semn de amintire la implinirea a 20 de ani de la infiintare.
Marius Ene, Elblag, Polonia, 22.06.2023, 13:20
1 Decembrie
Vântul călător prin lume
Cântă astăzi pentru noi
Despre tot ce-i românesc
Flutură necontenit pe culme
Tricolorul strămoșesc
Mai la sud, eternul fluviu
Curge-n laude firești
Curge-n salve de omagii
Pentru toți eroii noștri
Ostași ai țării românești
Eroi pribegi ai neamului dibace
S-au osândit la veșnicie
Ce au zidit un singur crez:
E roșu, galben și albastru
E steagul nostru românesc
Marius Ene, Polonia, 30.11.2024
Pentru tine
De-aș ști că tu ești un întreg
În care eu m-aș regăsi, umblând
În fiecare colț de-al tău, aş zăbovi
Și te-aș dori din ce în ce mai mult!
dar...
Eu știu că tu ești un întreg
În care eu mă regăsesc, umblând
În fiecare colț de-al tău, eu zăbovesc
Și te doresc din ce în ce mai mult!
Marius Ene, pt. soția mea minunată zi de zi.❤️
Polonia, 16.03.2025
Mărțiguș
Mărțișoare pe câmpii
Cresc vioaie, râd sub Soare
În palete de culori
Vii și proaspete, curate flori
Viorele, toporaşi
Ghiocei și brebenei
Râd, înalță către cer
Noi speranțe, fel de fel
A trecut bătrâna iarnă
Lăsând loc unui ghioc
E plăpând, dar nu-i e teamă
Să răsară peste tot
Boarzele încep s-apară
Din neant, acum afară
Și în case, flămânzite
Ciurde noi, neobosite
Alb și roșu sunt la modă
Împletite, înrudite
Își fac loc în piepți de fete
Mândre-acum că sunt cochete
Plânge Dochia și tună
Îi miroase-a mărțisoare
Caută să se răzbune
Că afară-i Primăvară!
Vremea pare că o minte
Și cu Soarele-n spinare
Lepădându-și flendurite, vechi cojoace
Piere zgâbă, amortiță de frisoane
Marius Ene, Polonia, 10.03.2024
Mare mare...
Încântă-mă mare, încântă-mă cu perle
Cu valurile tale-albastre, cu valuri de mărgele
Ai soarele-n spinare și cer de gențiene
Marius Ene, Polonia, 04.04.2025
Q*** 20!
Totul a-nceput..plăpând
În doi şi doi de zero şi un trei
Trecut-au anii, cei mai cei
Golind din noi, noi idealuri si idei
În aprigi ani ce-au tot venit
Noi, unici, vii, măreți copii
Am tot crescut, am şlefuit
Mărețe visuri de argint
Am tot sperat, am tot trudit
Să prindem 20 la Q***, ca mit
Quidditatea ne-a unit
Uitat-am că ne-am despărțit
Fost-am noi văzuți ca slujitori ififlii?
Dar hotărâți în verbul "a munci"?
Sau pricepuți a şlefui, a măiestrii
Estetice şi meritorii, mici şi mari
Repere mii şi mii..şi mii?!
Un răsărit de-acum apus
Din când în când se reaprinde
Ne întâlnim să ne expunem
Simbolice de-acum, trăiri profunde
Pe întâiul celui nou Septembrie..
Din nou, cu toți, pe toate le-om aduce
Vom respira sublim un aer nou,
De vechi, dar unic Q***, pe buze
* ififliu = lefter
*quidditate = ansamblul factorilor care condiționează sau determină esența unui lucru
*** - contine nume cu caracter juridic , de aceea, numele nu poate fi facut public. Aceasta poezie este scrisa la cerinta unui grup care au lucrat si lucreaza la Q*** in semn de amintire la implinirea a 20 de ani de la infiintare.
Marius Ene, Elblag, Polonia, 22.06.2023, 13:20
1 Decembrie
Vântul călător prin lume
Cântă astăzi pentru noi
Despre tot ce-i românesc
Flutură necontenit pe culme
Tricolorul strămoșesc
Mai la sud, eternul fluviu
Curge-n laude firești
Curge-n salve de omagii
Pentru toți eroii noștri
Ostași ai țării românești
Eroi pribegi ai neamului dibace
S-au osândit la veșnicie
Ce au zidit un singur crez:
E roșu, galben și albastru
E steagul nostru românesc
Marius Ene, Polonia, 30.11.2024
Pentru tine
De-aș ști că tu ești un întreg
În care eu m-aș regăsi, umblând
În fiecare colț de-al tău, aş zăbovi
Și te-aș dori din ce în ce mai mult!
dar...
Eu știu că tu ești un întreg
În care eu mă regăsesc, umblând
În fiecare colț de-al tău, eu zăbovesc
Și te doresc din ce în ce mai mult!
Marius Ene, pt. soția mea minunată zi de zi.❤️
Polonia, 16.03.2025
Mărțiguș
Mărțișoare pe câmpii
Cresc vioaie, râd sub Soare
În palete de culori
Vii și proaspete, curate flori
Viorele, toporaşi
Ghiocei și brebenei
Râd, înalță către cer
Noi speranțe, fel de fel
A trecut bătrâna iarnă
Lăsând loc unui ghioc
E plăpând, dar nu-i e teamă
Să răsară peste tot
Boarzele încep s-apară
Din neant, acum afară
Și în case, flămânzite
Ciurde noi, neobosite
Alb și roșu sunt la modă
Împletite, înrudite
Își fac loc în piepți de fete
Mândre-acum că sunt cochete
Plânge Dochia și tună
Îi miroase-a mărțisoare
Caută să se răzbune
Că afară-i Primăvară!
Vremea pare că o minte
Și cu Soarele-n spinare
Lepădându-și flendurite, vechi cojoace
Piere zgâbă, amortiță de frisoane
Marius Ene, Polonia, 10.03.2024
Mare mare...
Încântă-mă mare, încântă-mă cu perle
Cu valurile tale-albastre, cu valuri de mărgele
Ai soarele-n spinare și cer de gențiene
Marius Ene, Polonia, 04.04.2025