Omul
Pe întinderea alba de nea,un punct neînsemnat;
Universului nu-i pasa de noi
Și totuși,sufletul ,conștiința,gândirea,
Fac din noi un ceva minunat..
Ratacesc printre ruine
Descoperind spirite în cărțile vechi,
Fiecare om e un templu înalt
In cetatea vieții
Si-un picur doar in imensul Cosmos..
Când clopote bat,
Se stinge un univers,
O viață pe care poetii-au inchis-o în vers...
Când stele dispar
O lacrimă cade și gânduri se zbat:
Bieți muritori sau spirite eterne
Zburând dincolo de cerul înalt?
(Monica)
Category: Thoughts
All author's poems: ANONIM
Date of posting: 2 сентября 2022
Comments: 1
Views: 596
Comments
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Schizofrenie
Poem: Fără teamă
Muzica, dans, poezii si spectacole. Ziua Europei, sarbatorita la Soroca - GALERIE FOTO
Poem: Primăvara
Poem: Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în italiană
O tanara poeta si-a lansat cartea si s-a ales cu un inel de logodna
Poem: Șoapte
Poem: Soc matinal
Primul volum de poezii scrise în întregime de un program de Inteligență Artificială a fost publicat în China
Silvia Mihalachi