Inerție
Umblu cu un cuțit înfipt în inimă pe străzi
în urma mea sângele lasă o dâră spălăcită de roz-maroniu
exat în nuanța apusului care mă învăluie
cumva apa de ploaie și sângele meu se amestecă
într-un cenușiu tulbure
aud zgomotul rginit al vieții bolborosind în rigole
curgând ireversibil
din ce în ce mai încet îmi mișc tarsienele și metatarsinele
în timp ce o bufniță sinistră mi se-așează pe umăr
țipătul ei ca o sârmă ghimpată răsucită împrejurul creierului
(uhu, uhu, uhu!)
mă cutremură
ridic ochii spre cerul nopții fără contur
agonizând printre norii unui Infern al lui Dante Aligheri
înjunghiat de fulgere
și te văd
în sfârșit
cum te apropii călare pe un cal alb
și-mi smulgi cuțitul din inimă…
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Acea speranță
Poem: Învațămă toamnă
De 10 ani suntem mai saraci fara Grigore Vieru, dar opera lui ne imbogateste in continuare. Poetul a fost comemorat la cimitirul central de catre familie, prieteni si colegi de breasla - VIDEO
Poem: Noi doi
Poem: De ce mai trăiesc?
Grigore Vieru, omagiat la Chișinău. Poetul ar fi împlinit 84 de ani
Poem: Mă întorc, iubitul meu
Poem: O fi el?
Romanul Notre Dame de Paris a devenit cea mai căutată carte din librării