Romanul Notre Dame de Paris a devenit cea mai căutată carte din librării

Oricât ar suna de cinic, tragedia aduce profit. După incendiul devastator de la Catedrala Notre-Dame din Paris, romanul cu acelaşi nume al lui Victor Hugo (IUGO) se vinde ca pâinea caldă atât în librăriile franceze, cât şi pe internet.

Cartea a ajuns în topul vânzărilor pe site-ului Amazon din Franţa, ceea ce a dus la epuizarea stocurilor.

Victor Hugo a publicat romanul în 1831, în scopul sensibilizării autorităţilor cu privire la necesitatea restaurării catedralei. Şi a reuşit deoarece la scurt timp în Franţa lua fiinţă Comisia pentru restaurarea monumentelor, iar în 1841 începea procesul de renovare a catedralei.

Cartea spune povestea frumoasei Esmeralda și a lui Quasimodo, clopotarul cocoşat de la Notre-Dame.

Mai mulți proprietari de librării au declarat că sumele obținute din vânzarea acestei cărți vor fi donate pentru restaurarea catedralei.

Fenomenul este similar celui de după atentatele teroriste de la Paris din 2015, când volumul "Sărbătoarea continuă", de Ernest Hemingway, a devenit cea mai procurată carte din Franţa. Donaţiile oferite pentru refacerea edificiului din centrul Parisului au depăşit un miliard de euro.

Preluat de la: Publika.md
Postat 18 aprilie 2019

Toate noutăţile

Creaţii aleatorii :)

Primăvara

Primăvara a venit

Pomii toți au înflorit.

Floricele sute,mii

S-au așezat pe câmpii

Toți copiii sunt pe stradă

Bucuroși iarba să vadă

Fetele frumos gătite

Cu rochițe înflorite

Ce așteaptă cu drag mare

Sărbătorile Pascale

Iepurașul sa sosească

Oua roșii sa ciocnească

Mai mult...

Din apus, înmuguri...

În luminile de -apus

Visele s-au descompus,

Lăsând un gol amar

În inimi de cleștar.

Și din astrele căzute

Pe coastele abrupte

Lacrimi se preling

Pt iluzii ce se sting..

Sub freamăt de petale

Glăsuia -n spirale

O vioară tristă,

Picurând pe o batistă .

Și un gând hoinar

Rătăcea solitar,

Căutăndu -și rostul

Și -n sunet adăpostul..

Cuibărind la rădăcini

Amintirile-n suspini,

Speranța vie licări

Și -un ideal înmuguri...

Mai mult...

Astăzi noi slăvim sfânta Ta Înviere

Astăzi noi slăvim sfănta Ta-nviere ,

Cela ce ai pătimit spre a noastră mântuire,

Astăzi la Ierusalim Lumina se pogoară,

Îngerii din ceruri zboară ,

Spre pământ coboară .

Azi e mare sărbătoare ,

Hristos a înviat ,

Tuturor vă doresc :

UN PAȘTE BINECUVÂNTAT !

AUTOR : Rada Maria 6D

Mai mult...

Am auzit...

Mi s-a prăbușit lumea când am auzit

Mi s-au înmuiat picioarele

Și am simtit un gol amar

Un gol infinit

Iar tu..nu mai erai printre noi.

Aș vrea acum să-ți fi spus mai multe

Să-ți fi spus măcar că te iubesc

Și că țin la tine.

Însă acum e prea târziucăci..

Nu mă mai poți auzi.

ERam pe strada goală

Cu 2-3 oameni pe ea

Când am auzit vestea că

Tu nu mai erai deja.

Nu m-am așteptat

Și chiar a fost greu

Să primesc vestea grea

Precum un cer

CAre-mi atacă inima și din ușoară

Tot mai grea o făcea.

Mergeam tot mai departe

Cu telefonul la ureche

Crezand ca e un vis

Sau un coșmar fara pereche.

Îmi venea să mă las jos

Să țip atat de tare

Din cauza durerii care zăcea înauntru

Și încerca să mă omoare

Să mă distrugă, să mă aducă la disperare.

Mă tot gândeam atunci

La ce mi-ai zis ultima oarăî

Însa nu mai îmi aduceam aminte,

Dar acum știu

Și m-ai întrebat dacă o să te plâng.

Uită-te acum la mine

Și șterge-mi lacrimile

Care-mi curg pe obraji

Implorând să te trezești.

Dorul mă tot mă apasă

Și tot nu îmi vine a crede

Această oribilă întâmplare.

Nu mai am cui să-i spun bunic sau tataie

Căci v-ați dus amandoi

Și m-ați lăsat

Dar sper din tot sufletul

Că într-o zi ne vom revedea

În lumea fără de sfarșit și grea.

Mai mult...

ANESTEZIA DORULUI

Sunt astăzi un naufragiu de tăcere,

În care amintirea-ți mușcă din pereți,

Iar trupul meu, o veche mănăstire,

Își plânge sfinții desenați pe morți.

Nisipul greu al orelor ce vin

Îmi umple gura cu un gust de zgură,

Sunt un potir sculptat în mărăcini,

Din care moartea soarbe cu măsură.

Și nu mai sunt decât un rest de umbră

Ce rătăcește drumul spre apus,

O rană neînchisă, rece, sumbră,

În care chipul tău s-a scurs și s-a distrus.

Mai mult...

Să știi!

Să știi că am adus și astăzi flori

Și pus pe masă în aceiași vază,

La tine-mi fuge gândul și visez

Chiar dacă soarele e la amiază.

Privirea mi se duce pe-un tablou

Și amintiri frumoase-mi răscolesc,

De cât de fericiți eram pe-atunci

Și cât de mult puteam să te iubesc.

Nu știu de ce răceala ne-a cuprins

Și înghețat a noastre sentimente,

Iar când iubirea a devenit străină

Geaba am semnat noi documente.

Ce greu a fost să ne găsim cândva

Și ce ușor ne-am spus la revedere,

De-abia când ai plecat am înțeles

Că singur pe pământ...este durere.

Acum când timpul este...trecut

Și doar prezentul mai contează,

Nu-mi mai rămâne decât să spun

Asteapt-o și chiar de-i zi...visează!

Mai mult...

#Interesant Autor: Emanuelle Poem: CONDAMNARE Poem: Când Cel de Sus...! Autor: maria_onei Poem: Iertare, Poem: AGONIE DE VARĂ Poem: Elogiu tinereții pierdute Poem: Nevindecați..sau dezumanizați?