Pierdută
Pierdută în timp,
Atinsă de șoapte.
Tăcerea o-ntind,
Părasită în noapte.
Pierdută de tot,
Lăsată uitării.
Oare mult o să pot
Fi scăldată-n durere?
Pierdută în gânduri
Lipsite de sens.
De la anumite timpuri
Simt tot în exces.
Pierdută în marea
Cuvintelor tale
Nu ajung spre mal,
Ci mă scufund tot mai tare.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 18 iunie 2022
Vizualizări: 1015
Poezii din aceiaşi categorie
Tăceri zgomotoase
Ce rece se simte distanța - și eu,
Tot sper că e doar o ceață subțire,
Dar noaptea mi-e plină, și somnul e greu,
Că dorul de tine nu are oprire.
Mă plimb printre gânduri ca-ntr-un oraș stins
Cu felinare ce-și caută flacăra-n nori,
Și-n inima mea, unde astăzi ești tu,
E-o liniște goală, fragilă și dor.
Ești linia fină dintre „mai e” și „a fost”,
Un cuvânt neterminat pe buze închise,
Și-n tăcerea ta, parcă îmi spui fără rost
Că unele doruri nu mor... doar există.
Și poate că mâine vei trece tăcut
Prin colțul de lume ce iubirea ne-o ține,
Dar azi — câtă iarnă în suflet mi-ai pus,
Când tu ești departe, iar eu... fără tine.
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în suedeză
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Ja, vi måste bara vilja,
Ja, om det hade en positiv inverkan på oss,
Ja, om det motiverade oss,
Ja, om han kunde förstå oss (de flesta människor kan inte),
Ja, om hon kunde förmedla till oss något av sin karaktär, skönheten i hennes själ och hennes passioner,
Ja, om jag fortfarande suckar av glädje när jag tittar på hennes bilder,
Ja, om hon lämnade oss mållösa över hur unika hennes idéer var (en av dem förvånade mig verkligen på alla sätt),
Ja, om hon visste hur hon skulle få oss att vilja se hennes synvinkel,
Ja, om hon kunde ge oss en miljarddel av sina gåvor,
Ja, om hon smittade oss med sitt skratt, sin vänlighet och sina önskningar,
Ja, om du tror att det har förändrat dig till det bättre, att du har blivit rikare (moraliskt, etiskt, känslomässigt),
Ja, om han inte gav upp dig så litade han hellre på dig, han trodde inte att han skulle slösa bort sin tid utan att få några resultat,
Ja, om du inte heller har svikit hans förtroende,
Ja, om han visste hur man ska ingjuta ambitioner hos oss och öka dem under hela den period som vi kände varandra,
Ja, om vi finner att det inte fanns många som hon,
Ja, om han verkligen brydde sig om moraliska värderingar, hur kan varje människa uppnå en bättre, mildare, mer omtänksam, trevligare version av sig själv,
Ja, om jag alltid hade samma upphetsning varje gång jag såg henne spelade det ingen roll att hon stänktes med lerigt regnvatten, att hon hade stunder då hon var mer nervös, att hon blev arg, att hon var trött, att hon hade influensa, och vi kunde inte längre njuta med samma fantastiska karaktärsdrag,
Ja, om de tankar som riktades till henne bar frukt i våra hjärtan,
Ja, om hon inte var någon främling så var hon något mer än så, du kände att du kom närmare henne, hon var som en vän eller en äldre syster,
Ja, om du varje dag gick upp ett steg, med hennes hjälp,
Ja, om han kunde bygga allt med ett sådant lugn och passion att du verkligen inte kan reagera när du tänker på det,
Ja, om du tror att du inte förgäves skulle ha försökt imponera på henne,
Ja, ålderdom betydde verkligen skönhet i hennes fall, hon var mycket fetare i sin ungdom, men hon hade viljan att gå ner i vikt, hon hade tid att fixa eventuella brister som störde henne i sig själv, att glädja oss alla vid 50 något år gammal ,
Ja, det hade verkligen varit värt att delta i en dokusåpa som "Rumäner har talang",
Ja, eftersom jag tog upp ordet "talang", av henne lärde jag mig att det inte finns något, vi får ingen talang och vi tar inte med oss till den andra världen, talangen hon visade var en förvärvad skicklighet, resultatet av några vanliga,
Ja, när jag ramlade (snubblade) visste han hur han skulle hjälpa mig upp,
Ja, om du bara fortfarande kunde se henne på trottoaren, på marknaden, på konserter, i stadshuset, på stadion som körs vid de 70 år hon skulle vara idag,
Ja, jag skulle vilja se henne en gång till...
Min kära kvinna (och initialerna C. P.) som var mer som en äldre syster för mig (ca 42 år äldre) i 7 år, då fick du också gå, ett annat skede var på väg. Du förblev som en gåta i mitt undermedvetna, jag vet inte ens i dag hur du skulle ha velat att jag skulle vara, vad du mer skulle ha velat ha visat dig, men du stannade någonstans där, på listan över "Kvinnor på 10 och på 10 män", som från en 10 års show.
Förlåt min klumpighet i allt, men det var inte avsiktligt, men jag fryser, mitt hjärta bultar, jag har hjärtklappning, jag svettas ibland kallt, ibland varmt, det är som att jag inte får in tillräckligt med luft mina lungor när jag beundrar personligheten, ansträngningarna, allt du visade mig, och jag, med tanke på min bristande skicklighet dess, kunde inte visa dig något annat än vad du alltid sett.
Viziune
Tunete cu sunet de vioară, parcă acordată puțin mai strâns
Și norii albi din timpul nopții, luminați de fulgere cu nuanțe mov,
Copacul de iasomie, ce împrăștie nesecat al său miros
Pe care nici ploaia nu îl spală, ci se împletesc până la ultimul nod...
Construiesc pastelul perfect, dar și motivul evadării
Din camera cu patru paturi goale și lampă cu lumina slabă.
Fără sa spui nimănui, fără sa știi ce te așteaptă, tu îți strângi
În buzunare doar strictul necesar pentru amintirea vagă
Ce îți va rămâne, o data cu trecerea verii sau a mai multora.
Toată claritatea cade asupra unei singure persoane,
Despre care vorbești mereu, dar tot în secret îi este identitatea.
Tu fugi, ramai și fără suflu și fără rațiune...către străinul de departe.
Tu fugi, fără sa te uiți înapoi la camera ce ai lăsat-o pustie.
Tu fugi, cu inima fanfară, gata de a fi iarăși împrăștiată.
Tu fugi, fără sa te uiți înapoi la pericolul care vine după tine.
Tu fugi, de gălăgia din capul tău către liniștea ce crezi ca te așteaptă.
La fel ai făcut și ieri, la fel faci și astăzi, și dacă s-ar putea
Ai face la fel și mâine pentru pătura verde împărțită la doi,
Pentru singura priza unde îți încarci pe rand telefonul și tigara,
Pentru îmbrățișarea nocturnă a cuiva despre care nu vei spune "noi"
Chiar dacă el este omul care simți că te completează.
Tu te pierzi în ochii lui atunci când îți vorbește despre viață
Și te arunci în brațele lui, când noaptea este rece, dar pielea sa e caldă...
Asta este viziunea ta despre echilibru, dar nu pui corect lucrurile în balanță,
Căci ignori frigul ce te înconjoară, după cele 5 secunde de confort
Și pătura incapabilă să te învelescă, menită pentru o singura persoană.
Tu nu existi în acest tablou, dar continui să îl pui în ramă,
Încercând sa îl așezi, într-un cui ce apropae stă să cadă,
Măcar sa îl faci să pară cât de cât drept.
Insula iubirii
Minciună e lumea întreagă, iubito,
Cinci continente de ură și amăgiri,
Tu vino cu mine pe insula iubirii,
Creștinii știu că adevărul acolo e!
Milenii pline de sânge și crime,
Comune primitive și antichitate,
Unii întreabă cine-i Dumnezeu,
Iar dacă există, de ce tace,
Ori când vorbește, nu-i auzit deloc..
Morminte,cadavre are istoria toată,
Violentă e creatia asta blestemată,
Religii,politici dar și războaie
Om primitiv, modernitate,
Gasim aici tot ce vrei ,
Dar murind rând pe rând,
În praf se prefac și se macină toate,
Fie de vrei sau nu vrei!
Tu vino iubito vino cu mine,
Hristos stie ce spune
Când ne strigă pe nume,
Pe mine pe tine și lumea întreagă,
Există insula iubirii,există dreptate
Creștinii sunt singurii care știu unde e!
(13 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Portret poetic
Nu-mi amintesc să fi văzut in viața asta
Femeie mai frumoasă cum ești tu...
Oh prea frumoasa mea iubită,
E timpul să-ți descriu portretul!
Posteritatea vrea mereu o zeitate,fie el și-un semizeu
Povești să-i facă pe bieții oameni
Să spere în necazul lor...
Chiar arta ce-i desăvârșită
Fie-n pictură, sculptură în orice,
Cu toții vor modelul tău!
Ochi,nas și buze dar și glasul
Ce sună ca o serenadă,
O-ntreagă aventură este
Să-ți pot descrie chipul cel frumos..!
Dar să lăsăm povestea să vorbească,
Și ce vreau eu....
Păi ce vreau eu se știe foarte bine,
O spun de șapte luni de zile,
Aștept poveștii un sfârșit,
Desigur cu sfârșitul fericit,
Ce sună ca la început...
Și totuși,
Nu-mi amintesc să fi văzut in viața asta
Femeie mai frumoasă decât tine..
Și un nebun îndrăgostit..
(10 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
În căutarea unui apus
Simt în mainile mele arse,
Sufletul iubiri noastre care,
Emite semnale în codul morse,
Chiar și acum în ceasul morții noastre.
Cea mai fierbinte dragoste
Cu cel mai rece sfârșit,
Că n-a murit nimeni din iubire..
Oare oi fi eu primul săvârșit?
Simt cum mă adie usor vântu’…
E rece, și timpul, și ceaiul, și eu, și tu
Nu te-am pierdut, m-ai pierdut
Și mă vei căuta în toate și nu voi fi găsit.
Dacă te întrebi unde sunt,
Poți să mă cauți în trecut,
Iar acum rămânem fiecare pe drumul său
Și dacă-mi va fi dor, n-am să-ți scriu.
Tăceri zgomotoase
Ce rece se simte distanța - și eu,
Tot sper că e doar o ceață subțire,
Dar noaptea mi-e plină, și somnul e greu,
Că dorul de tine nu are oprire.
Mă plimb printre gânduri ca-ntr-un oraș stins
Cu felinare ce-și caută flacăra-n nori,
Și-n inima mea, unde astăzi ești tu,
E-o liniște goală, fragilă și dor.
Ești linia fină dintre „mai e” și „a fost”,
Un cuvânt neterminat pe buze închise,
Și-n tăcerea ta, parcă îmi spui fără rost
Că unele doruri nu mor... doar există.
Și poate că mâine vei trece tăcut
Prin colțul de lume ce iubirea ne-o ține,
Dar azi — câtă iarnă în suflet mi-ai pus,
Când tu ești departe, iar eu... fără tine.
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în suedeză
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Ja, vi måste bara vilja,
Ja, om det hade en positiv inverkan på oss,
Ja, om det motiverade oss,
Ja, om han kunde förstå oss (de flesta människor kan inte),
Ja, om hon kunde förmedla till oss något av sin karaktär, skönheten i hennes själ och hennes passioner,
Ja, om jag fortfarande suckar av glädje när jag tittar på hennes bilder,
Ja, om hon lämnade oss mållösa över hur unika hennes idéer var (en av dem förvånade mig verkligen på alla sätt),
Ja, om hon visste hur hon skulle få oss att vilja se hennes synvinkel,
Ja, om hon kunde ge oss en miljarddel av sina gåvor,
Ja, om hon smittade oss med sitt skratt, sin vänlighet och sina önskningar,
Ja, om du tror att det har förändrat dig till det bättre, att du har blivit rikare (moraliskt, etiskt, känslomässigt),
Ja, om han inte gav upp dig så litade han hellre på dig, han trodde inte att han skulle slösa bort sin tid utan att få några resultat,
Ja, om du inte heller har svikit hans förtroende,
Ja, om han visste hur man ska ingjuta ambitioner hos oss och öka dem under hela den period som vi kände varandra,
Ja, om vi finner att det inte fanns många som hon,
Ja, om han verkligen brydde sig om moraliska värderingar, hur kan varje människa uppnå en bättre, mildare, mer omtänksam, trevligare version av sig själv,
Ja, om jag alltid hade samma upphetsning varje gång jag såg henne spelade det ingen roll att hon stänktes med lerigt regnvatten, att hon hade stunder då hon var mer nervös, att hon blev arg, att hon var trött, att hon hade influensa, och vi kunde inte längre njuta med samma fantastiska karaktärsdrag,
Ja, om de tankar som riktades till henne bar frukt i våra hjärtan,
Ja, om hon inte var någon främling så var hon något mer än så, du kände att du kom närmare henne, hon var som en vän eller en äldre syster,
Ja, om du varje dag gick upp ett steg, med hennes hjälp,
Ja, om han kunde bygga allt med ett sådant lugn och passion att du verkligen inte kan reagera när du tänker på det,
Ja, om du tror att du inte förgäves skulle ha försökt imponera på henne,
Ja, ålderdom betydde verkligen skönhet i hennes fall, hon var mycket fetare i sin ungdom, men hon hade viljan att gå ner i vikt, hon hade tid att fixa eventuella brister som störde henne i sig själv, att glädja oss alla vid 50 något år gammal ,
Ja, det hade verkligen varit värt att delta i en dokusåpa som "Rumäner har talang",
Ja, eftersom jag tog upp ordet "talang", av henne lärde jag mig att det inte finns något, vi får ingen talang och vi tar inte med oss till den andra världen, talangen hon visade var en förvärvad skicklighet, resultatet av några vanliga,
Ja, när jag ramlade (snubblade) visste han hur han skulle hjälpa mig upp,
Ja, om du bara fortfarande kunde se henne på trottoaren, på marknaden, på konserter, i stadshuset, på stadion som körs vid de 70 år hon skulle vara idag,
Ja, jag skulle vilja se henne en gång till...
Min kära kvinna (och initialerna C. P.) som var mer som en äldre syster för mig (ca 42 år äldre) i 7 år, då fick du också gå, ett annat skede var på väg. Du förblev som en gåta i mitt undermedvetna, jag vet inte ens i dag hur du skulle ha velat att jag skulle vara, vad du mer skulle ha velat ha visat dig, men du stannade någonstans där, på listan över "Kvinnor på 10 och på 10 män", som från en 10 års show.
Förlåt min klumpighet i allt, men det var inte avsiktligt, men jag fryser, mitt hjärta bultar, jag har hjärtklappning, jag svettas ibland kallt, ibland varmt, det är som att jag inte får in tillräckligt med luft mina lungor när jag beundrar personligheten, ansträngningarna, allt du visade mig, och jag, med tanke på min bristande skicklighet dess, kunde inte visa dig något annat än vad du alltid sett.
Viziune
Tunete cu sunet de vioară, parcă acordată puțin mai strâns
Și norii albi din timpul nopții, luminați de fulgere cu nuanțe mov,
Copacul de iasomie, ce împrăștie nesecat al său miros
Pe care nici ploaia nu îl spală, ci se împletesc până la ultimul nod...
Construiesc pastelul perfect, dar și motivul evadării
Din camera cu patru paturi goale și lampă cu lumina slabă.
Fără sa spui nimănui, fără sa știi ce te așteaptă, tu îți strângi
În buzunare doar strictul necesar pentru amintirea vagă
Ce îți va rămâne, o data cu trecerea verii sau a mai multora.
Toată claritatea cade asupra unei singure persoane,
Despre care vorbești mereu, dar tot în secret îi este identitatea.
Tu fugi, ramai și fără suflu și fără rațiune...către străinul de departe.
Tu fugi, fără sa te uiți înapoi la camera ce ai lăsat-o pustie.
Tu fugi, cu inima fanfară, gata de a fi iarăși împrăștiată.
Tu fugi, fără sa te uiți înapoi la pericolul care vine după tine.
Tu fugi, de gălăgia din capul tău către liniștea ce crezi ca te așteaptă.
La fel ai făcut și ieri, la fel faci și astăzi, și dacă s-ar putea
Ai face la fel și mâine pentru pătura verde împărțită la doi,
Pentru singura priza unde îți încarci pe rand telefonul și tigara,
Pentru îmbrățișarea nocturnă a cuiva despre care nu vei spune "noi"
Chiar dacă el este omul care simți că te completează.
Tu te pierzi în ochii lui atunci când îți vorbește despre viață
Și te arunci în brațele lui, când noaptea este rece, dar pielea sa e caldă...
Asta este viziunea ta despre echilibru, dar nu pui corect lucrurile în balanță,
Căci ignori frigul ce te înconjoară, după cele 5 secunde de confort
Și pătura incapabilă să te învelescă, menită pentru o singura persoană.
Tu nu existi în acest tablou, dar continui să îl pui în ramă,
Încercând sa îl așezi, într-un cui ce apropae stă să cadă,
Măcar sa îl faci să pară cât de cât drept.
Insula iubirii
Minciună e lumea întreagă, iubito,
Cinci continente de ură și amăgiri,
Tu vino cu mine pe insula iubirii,
Creștinii știu că adevărul acolo e!
Milenii pline de sânge și crime,
Comune primitive și antichitate,
Unii întreabă cine-i Dumnezeu,
Iar dacă există, de ce tace,
Ori când vorbește, nu-i auzit deloc..
Morminte,cadavre are istoria toată,
Violentă e creatia asta blestemată,
Religii,politici dar și războaie
Om primitiv, modernitate,
Gasim aici tot ce vrei ,
Dar murind rând pe rând,
În praf se prefac și se macină toate,
Fie de vrei sau nu vrei!
Tu vino iubito vino cu mine,
Hristos stie ce spune
Când ne strigă pe nume,
Pe mine pe tine și lumea întreagă,
Există insula iubirii,există dreptate
Creștinii sunt singurii care știu unde e!
(13 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Portret poetic
Nu-mi amintesc să fi văzut in viața asta
Femeie mai frumoasă cum ești tu...
Oh prea frumoasa mea iubită,
E timpul să-ți descriu portretul!
Posteritatea vrea mereu o zeitate,fie el și-un semizeu
Povești să-i facă pe bieții oameni
Să spere în necazul lor...
Chiar arta ce-i desăvârșită
Fie-n pictură, sculptură în orice,
Cu toții vor modelul tău!
Ochi,nas și buze dar și glasul
Ce sună ca o serenadă,
O-ntreagă aventură este
Să-ți pot descrie chipul cel frumos..!
Dar să lăsăm povestea să vorbească,
Și ce vreau eu....
Păi ce vreau eu se știe foarte bine,
O spun de șapte luni de zile,
Aștept poveștii un sfârșit,
Desigur cu sfârșitul fericit,
Ce sună ca la început...
Și totuși,
Nu-mi amintesc să fi văzut in viața asta
Femeie mai frumoasă decât tine..
Și un nebun îndrăgostit..
(10 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
În căutarea unui apus
Simt în mainile mele arse,
Sufletul iubiri noastre care,
Emite semnale în codul morse,
Chiar și acum în ceasul morții noastre.
Cea mai fierbinte dragoste
Cu cel mai rece sfârșit,
Că n-a murit nimeni din iubire..
Oare oi fi eu primul săvârșit?
Simt cum mă adie usor vântu’…
E rece, și timpul, și ceaiul, și eu, și tu
Nu te-am pierdut, m-ai pierdut
Și mă vei căuta în toate și nu voi fi găsit.
Dacă te întrebi unde sunt,
Poți să mă cauți în trecut,
Iar acum rămânem fiecare pe drumul său
Și dacă-mi va fi dor, n-am să-ți scriu.
Alte poezii ale autorului
Rosa 2
Tu ești soarele
Eu sunt Luna
Eu te încălzesc cu nima curată
Și iubire reală
Tu privind asta ca pe o greșeală
În timp ce te încălzesc cu zâmbet
Îți scriu versuri pe caiet
Inima îmi bate tare
În timp ce iau o gustare
Ma gândesc numa la tine
Oare asa ca mine cine o sa te mai iubească, cine?
Noi
Din cer ploaia va sa vina,
Peste noi cu a noastra lumina,
Se va topi si vom pleca,
Tu unde erai iar eu unde eram.
Si de acolo nu ne vom mai intoarce,
La iubirea pe care ne-o doream.
Chip îngeresc
Nici un zâmbet nu zăresc
Pe chipul tău îngeresc
Deși te-am iubit odată
Tu m-ai părăsit îndată
Ploaia rău m-a amărât
Primăvara n-a venit
Sufletul meu e tot mâhnit
De când tu m-ai părăsit
Singur eu m-am răcit
De lume am tot fugit
M-am ascuns mai mereu
Să nu îmi fie așa greu
Fără regrete
Ochii tăi sunt ca toamna,
Cu dor ce-n taină mă îndeamnă.
Închide-i-ncet și stai o clipă,
Să-ți simt mirosul de pe a ta haină.
Eu te iubesc fără-ncetare
Lăsând amprentre-n vechi calendare,
Cu nopți umbrite fără nume,
Cu pași rătăciți în lume.
Trandafirii roșii rupți de tine,
Îmi amintesc de primul „te iubesc”.
De ale tale bucle fine
Și de ochii-n care mă privesc.
Ecoul îți păstrează vocea, de mult uitată în neștire
Timpul a șters brațele tale
Ce mă învăluiau cândva cu iubire.
Iar noaptea îmi dictează
Nesomnul greu și abătut ,
Te văd aievea, dar vibrează
Imaginea al nostru-lui trecut.
Acum, privind în alți ochi, învăluită de durere,
Primesc prezentul ca tăcere.
Și nu-mi pare rău, nici nu te voi regreta,
Așa va fi mai bine și nu te voi mai căuta.
Un trandafir roșu
Un trandafir roșu
În mâinile tale
Pe care-aș vrea să le sărut
Simt urmele făcute de petale
De-un trandafir ce tu mi-ai dăruit
Și cine ar putea cuprinde
Al tău veșmânt plin de iubire
Eu aș putea da o-ncercare
Inima mea să o deschid cu-o floare
Cuvinte scrise în culoare
Iubire și pasiune
Rămân pe veci în sufletul nostru
Dăruind un trandafir roșu!
Cristina Vesa
noapte buna
este-a visatorilor,
sau a umblatorilor.
a iubitorilor,
sau a uratorilor.
aproape im sincron perfect,
dar totusi cu un mare defect.
diferit o simtim,
mintile ne bucatim.
disperati o folosim,
si-ncercam sa ne-odihnim.
noapte buna.
Rosa 2
Tu ești soarele
Eu sunt Luna
Eu te încălzesc cu nima curată
Și iubire reală
Tu privind asta ca pe o greșeală
În timp ce te încălzesc cu zâmbet
Îți scriu versuri pe caiet
Inima îmi bate tare
În timp ce iau o gustare
Ma gândesc numa la tine
Oare asa ca mine cine o sa te mai iubească, cine?
Noi
Din cer ploaia va sa vina,
Peste noi cu a noastra lumina,
Se va topi si vom pleca,
Tu unde erai iar eu unde eram.
Si de acolo nu ne vom mai intoarce,
La iubirea pe care ne-o doream.
Chip îngeresc
Nici un zâmbet nu zăresc
Pe chipul tău îngeresc
Deși te-am iubit odată
Tu m-ai părăsit îndată
Ploaia rău m-a amărât
Primăvara n-a venit
Sufletul meu e tot mâhnit
De când tu m-ai părăsit
Singur eu m-am răcit
De lume am tot fugit
M-am ascuns mai mereu
Să nu îmi fie așa greu
Fără regrete
Ochii tăi sunt ca toamna,
Cu dor ce-n taină mă îndeamnă.
Închide-i-ncet și stai o clipă,
Să-ți simt mirosul de pe a ta haină.
Eu te iubesc fără-ncetare
Lăsând amprentre-n vechi calendare,
Cu nopți umbrite fără nume,
Cu pași rătăciți în lume.
Trandafirii roșii rupți de tine,
Îmi amintesc de primul „te iubesc”.
De ale tale bucle fine
Și de ochii-n care mă privesc.
Ecoul îți păstrează vocea, de mult uitată în neștire
Timpul a șters brațele tale
Ce mă învăluiau cândva cu iubire.
Iar noaptea îmi dictează
Nesomnul greu și abătut ,
Te văd aievea, dar vibrează
Imaginea al nostru-lui trecut.
Acum, privind în alți ochi, învăluită de durere,
Primesc prezentul ca tăcere.
Și nu-mi pare rău, nici nu te voi regreta,
Așa va fi mai bine și nu te voi mai căuta.
Un trandafir roșu
Un trandafir roșu
În mâinile tale
Pe care-aș vrea să le sărut
Simt urmele făcute de petale
De-un trandafir ce tu mi-ai dăruit
Și cine ar putea cuprinde
Al tău veșmânt plin de iubire
Eu aș putea da o-ncercare
Inima mea să o deschid cu-o floare
Cuvinte scrise în culoare
Iubire și pasiune
Rămân pe veci în sufletul nostru
Dăruind un trandafir roșu!
Cristina Vesa
noapte buna
este-a visatorilor,
sau a umblatorilor.
a iubitorilor,
sau a uratorilor.
aproape im sincron perfect,
dar totusi cu un mare defect.
diferit o simtim,
mintile ne bucatim.
disperati o folosim,
si-ncercam sa ne-odihnim.
noapte buna.