Vocea mării
De ar putea marea să vorbească
Ce-ar zice ea oare ,
Un Babilon de oamenii, ea a scăldat
A alinat durerile și arsurile le-a spălat
Și pleacă și revine iar ,priviri purtând
Spre infinit, sub luciul stelelor
Acolo unde cerul și ea se impleticesc
Și gândurile se indeplinesc.
Ea poartă în adâncuri, cele mai arzătoare gânduri
Ce așteaptă doar pe cineva
Ce poate le rastalmaci, le arunca
In plasa visatorilor reali.
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Sirena88
Data postării: 6 decembrie 2023
Vizualizări: 187
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: stihuri diamantine //5
Poem: Vis în noapte!
Spectacol de muzică și poezie ”Eminescu , În mine bate inima lumii”- Omagiu Poetului Național la 130 de ani de la trecerea în eternitate
Poem: Insomnie
Poem: Fiori reci
Cea mai veche lucrare de literatură
Poem: UNIRE!
Poem: Note de Mai/4
OMUL SĂPTĂMÂNII: Igor Guzun SCRIITOR, JURNALIST