Vocea mării
De ar putea marea să vorbească
Ce-ar zice ea oare ,
Un Babilon de oamenii, ea a scăldat
A alinat durerile și arsurile le-a spălat
Și pleacă și revine iar ,priviri purtând
Spre infinit, sub luciul stelelor
Acolo unde cerul și ea se impleticesc
Și gândurile se indeplinesc.
Ea poartă în adâncuri, cele mai arzătoare gânduri
Ce așteaptă doar pe cineva
Ce poate le rastalmaci, le arunca
In plasa visatorilor reali.
Category: Poems about nature
All author's poems: Sirena88
Date of posting: 6 декабря 2023
Views: 410
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Cu un masaj de relaxare.
Poem: amintiri (Si am iubit un fir de iarba)
129 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Astăzi va fi organizat un concert de comemorare a poetului român
Poem: Epigrame XXVIII
Poem: Mizerabilii
Lanţul Cărtureşti intră pe piaţa din Republica Moldova cu o librărie
Poem: Pisica
Poem: Reflexii
OMUL SĂPTĂMÂNII: Igor Guzun SCRIITOR, JURNALIST