Vocea mării
De ar putea marea să vorbească
Ce-ar zice ea oare ,
Un Babilon de oamenii, ea a scăldat
A alinat durerile și arsurile le-a spălat
Și pleacă și revine iar ,priviri purtând
Spre infinit, sub luciul stelelor
Acolo unde cerul și ea se impleticesc
Și gândurile se indeplinesc.
Ea poartă în adâncuri, cele mai arzătoare gânduri
Ce așteaptă doar pe cineva
Ce poate le rastalmaci, le arunca
In plasa visatorilor reali.
Category: Poems about nature
All author's poems: Sirena88
Date of posting: 6 декабря 2023
Views: 186
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Dezmăț
Poem: Ce a fost candva...
A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele
Poem: Te port...
Poem: Ochii tăi..negri!
După șase ani de așteptare, Zilele literaturii române revin la Chișinău
Poem: Ce m-aș face fară ea!
Poem: Riscuri
Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu