Epilepsie
Oare cum e când îți pierzi demnitatea
Când depinzi de mâna celorlalți
Tremuri într-una fără pauză
Și nici voința nu ți-o poți exprima
Te uiți cu adâncime în ochii celorlalți
Sperând că poate le poți sufla durerea ta
Totul e în van și fără reușită
O clipă de liniște e tot ce îți dorești.
Am încercat tremurul să ți-l opresc
N-am reușit și încă regret
Tot ce-ți doresc e numai calm
Și liniștea să ți-o găsești.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Fără tratament…
Poem: Radio Cultural
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS
Poem: Când clopotele tac
Poem: Cicatricile ranilor
Au iesit cu cartile in strada. Modul in care zeci de oameni pasionati de lectura au sarbatorit Ziua Mondiala a Cititului cu voce tare - VIDEO
Poem: Monocristal (Pocal)
Poem: Singur
Ai dori şi tu să faci parte din echipa noastră?