Category: Thoughts
All author's poems: Anișoara Iordache
Date of posting: 1 августа 2023
Added in favorites: 1
Views: 632
Poems in the same category
O Martie de Vis
Opt martie, zi de soare,
Femeia e-n sărbătoare.
Flori parfumate, multicolore,
Un zâmbet larg, cu ochi sclipitori.
Mama, fiica, sora, prietena,
Toate azi sunt regine, lumini de lună.
Respect și admirație le dăm,
Pentru tot ce fac, cu drag le mulțumim.
Curajul lor ne inspiră,
Frumusețea ne fascinează,
Dragostea lor ne înconjoară,
O lume mai bună ele o creează.
Fie ca această zi să fie magică,
Plină de bucurie și lumină,
Să le arătăm cât de mult le iubim,
Și respectul nostru să le dăruim.
La mulți ani, femei minunate,
Fiți mereu fericite și iubite!
Fie ca primăvara vieții voastre
Să fie veșnic înflorită!
Iar
Iar e timpul tulbure
Iar e iarnă , iar e vară
Iar e toamnă, primăvară
Iarăși trece peste țară
Așteptăm să treacă ziua
Săptămâna, luna, anul
Așteptăm să facem planul
Ca să ne iasă banul
Trece,omule, pe lângă tine viața
Îți îmbătrânește fața
Ridurile îți tot apar
Iar zilele toate dispar
Nu înțelegem să traim
Clipa ,să o prețuim
Că pe Pământ veșnic n-o să fim
Și o să pierdem ce iubim
Viața este trecătoare
De momente răpitoare
Scrie în povestea ta
Până când tot ea ți-o ia
Iar e primăvară...
Nemultumire
Mi-i geniul rece, ca ghiața, dar clar e, ca seara senină
Cînd ochii îmi sunt întuneric, în miez, ei sunt plini de lumină.
Pe chipul meu palid, de ceară, pășesc amintirile - șir,
De mult, s-a umplut de veninuri, al vieții de aur potir...
Prin prisma genezei ce vine, din vuetul vremii apuse,
Cuvinte ce sunt pentru lume, demult, către ea au fost spuse,
Dar taina ce-o poartă 'nauntru, și amarul ce-o poartă pe ele,
Le fac, pentru mintea cea slabă, stupide, neclare, și grele.
Pământul în el ține seama de aur, argint sau oțel,
Dar cea mai bogată comoară, pământul, o ține pe el.
Ei seamănă grîu, pentru pâine și cârduri de vite-ngrijesc,
Lăsând fără grijă copii, ce iute ca vântul, le cresc.
Nu văd pe obrazul iubitei, o lacrimă stinsă de dor,
Ei nu știu, cu glasul tăcerii, să facă din dânsa – amor
Si -apun spulberați ca nisipul - cenușă cernută de vreme,
Cînd moartea le bate în ușă, cînd vântul destinului geme...
Insomnii
În miez de noapte, cerul e mut,
Stelele parcă de vise-au căzut.
Raul veghează sub umbrele reci,
Căutând un răgaz prin gânduri prea seci.
Pe geam se strecoară lumini de argint,
Dar somnul lipsește, pierdut în alint.
Pleoapele grele refuză să cadă,
Iar liniștea-i cântec, o dulce baladă.
Ce vise ascunde acest infinit?
Ce taină mă cheamă spre-un drum nesfârșit?
Raul se zbate, prizonier în chemări,
În noaptea ce pare fără hotare mari.
Cuvintele curg, dar răspuns nu găsesc,
Doar dorul de pace în suflet lucesc.
Pe marginea timpului, stă nemișcat,
Prinzând între gânduri un vis ce-a plecat.
Dar poate că noaptea nu vrea să-l adoarmă,
Ci doar să-i arate că mintea nu-i armă.
Raul zâmbește, sub cerul tăcut,
Și-ncepe să scrie un vers nevăzut.
Căci chiar și-n insomnii, există lumină,
O rază ce vine din suflet, divină.
Raul, veghetorul, prin noapte pătrunde,
Și-n taina durerii, povești profunde.
Decade ..(re)
Şi patimi şi suspine
Au tot venit ca să-ți confirme, ție
Şi vieții tale rătăcite
Că tot ce nu eşti tu, e bine
Şi rând pe rând, ți se tot spun
Filosofii, idei, moralități de plumb
Căci zece au trecut de când ți se tot spune
Că tot ce nu eşti tu, e bine
Şi de-ai fi tu chiar şi perfect,
În mintea lor, eşti doar defect
Un singur drept ei cred că se cuvine:
Să schimbe eul lor, la tine!
Răbdare, milă şi blândețe
Cuvinte tot mai ne-nțelese
Cerute parcă doar din sete
Să spargă fresca ta în zece
Ce tu ai plămădit, în zile râncede şi lungi
Chinuitoare cruci
Azi, negru vechi a devenit
Şi nu mai poți s-aştepți, să plângi
E alb pe negru sfânt: un veşnic sufletesc prurit
Cerințe tot mai uzate vin în aval
Curgând în şiroaie, în tulburi puhoaie
Cu debite mari, dar goale de har
Pe-un suflet deja tot mai amar
E trist, e dureros că într-un fals de dulce
Ai stat atâta timp şi-ai pus
O mare inimă pe cruce
Eliberează-te deci, du-te!
Elblag, Poland, 29 Mai 2023, 18⁰⁰
Simulări
îți imaginezi lucruri care nu se vor întâmpla niciodată
trăiești aceste stări ca și când ar fi adevărate
te bucuri și suferi într-o lume miraculoasă a lui Edward Tulane
cu iepuri de porțelan
în care timpul
această mașinărie infernală de zdrobit inimi
oprește în toate intersecțiile.
Tu ești întotdeauna eroina piesei tale de teatru absurd
pe care ți-o scrii singură
într-o regie de excepție a minții.
Nu am înțeles însă lipsa culorilor vii
excesul de alb-negru și abstract din intriga piesei.
E drept că scenaristul îți recomandase să eviți orice amestestec frivol de lumină
și n-ai zis nu
înțelesesei că viețile nostre nu mai aveau nicio șansă să se întâlnească
într-un evantai al culorilor...
Din volumul Alb și Negru, aflat în lucru
O Martie de Vis
Opt martie, zi de soare,
Femeia e-n sărbătoare.
Flori parfumate, multicolore,
Un zâmbet larg, cu ochi sclipitori.
Mama, fiica, sora, prietena,
Toate azi sunt regine, lumini de lună.
Respect și admirație le dăm,
Pentru tot ce fac, cu drag le mulțumim.
Curajul lor ne inspiră,
Frumusețea ne fascinează,
Dragostea lor ne înconjoară,
O lume mai bună ele o creează.
Fie ca această zi să fie magică,
Plină de bucurie și lumină,
Să le arătăm cât de mult le iubim,
Și respectul nostru să le dăruim.
La mulți ani, femei minunate,
Fiți mereu fericite și iubite!
Fie ca primăvara vieții voastre
Să fie veșnic înflorită!
Iar
Iar e timpul tulbure
Iar e iarnă , iar e vară
Iar e toamnă, primăvară
Iarăși trece peste țară
Așteptăm să treacă ziua
Săptămâna, luna, anul
Așteptăm să facem planul
Ca să ne iasă banul
Trece,omule, pe lângă tine viața
Îți îmbătrânește fața
Ridurile îți tot apar
Iar zilele toate dispar
Nu înțelegem să traim
Clipa ,să o prețuim
Că pe Pământ veșnic n-o să fim
Și o să pierdem ce iubim
Viața este trecătoare
De momente răpitoare
Scrie în povestea ta
Până când tot ea ți-o ia
Iar e primăvară...
Nemultumire
Mi-i geniul rece, ca ghiața, dar clar e, ca seara senină
Cînd ochii îmi sunt întuneric, în miez, ei sunt plini de lumină.
Pe chipul meu palid, de ceară, pășesc amintirile - șir,
De mult, s-a umplut de veninuri, al vieții de aur potir...
Prin prisma genezei ce vine, din vuetul vremii apuse,
Cuvinte ce sunt pentru lume, demult, către ea au fost spuse,
Dar taina ce-o poartă 'nauntru, și amarul ce-o poartă pe ele,
Le fac, pentru mintea cea slabă, stupide, neclare, și grele.
Pământul în el ține seama de aur, argint sau oțel,
Dar cea mai bogată comoară, pământul, o ține pe el.
Ei seamănă grîu, pentru pâine și cârduri de vite-ngrijesc,
Lăsând fără grijă copii, ce iute ca vântul, le cresc.
Nu văd pe obrazul iubitei, o lacrimă stinsă de dor,
Ei nu știu, cu glasul tăcerii, să facă din dânsa – amor
Si -apun spulberați ca nisipul - cenușă cernută de vreme,
Cînd moartea le bate în ușă, cînd vântul destinului geme...
Insomnii
În miez de noapte, cerul e mut,
Stelele parcă de vise-au căzut.
Raul veghează sub umbrele reci,
Căutând un răgaz prin gânduri prea seci.
Pe geam se strecoară lumini de argint,
Dar somnul lipsește, pierdut în alint.
Pleoapele grele refuză să cadă,
Iar liniștea-i cântec, o dulce baladă.
Ce vise ascunde acest infinit?
Ce taină mă cheamă spre-un drum nesfârșit?
Raul se zbate, prizonier în chemări,
În noaptea ce pare fără hotare mari.
Cuvintele curg, dar răspuns nu găsesc,
Doar dorul de pace în suflet lucesc.
Pe marginea timpului, stă nemișcat,
Prinzând între gânduri un vis ce-a plecat.
Dar poate că noaptea nu vrea să-l adoarmă,
Ci doar să-i arate că mintea nu-i armă.
Raul zâmbește, sub cerul tăcut,
Și-ncepe să scrie un vers nevăzut.
Căci chiar și-n insomnii, există lumină,
O rază ce vine din suflet, divină.
Raul, veghetorul, prin noapte pătrunde,
Și-n taina durerii, povești profunde.
Decade ..(re)
Şi patimi şi suspine
Au tot venit ca să-ți confirme, ție
Şi vieții tale rătăcite
Că tot ce nu eşti tu, e bine
Şi rând pe rând, ți se tot spun
Filosofii, idei, moralități de plumb
Căci zece au trecut de când ți se tot spune
Că tot ce nu eşti tu, e bine
Şi de-ai fi tu chiar şi perfect,
În mintea lor, eşti doar defect
Un singur drept ei cred că se cuvine:
Să schimbe eul lor, la tine!
Răbdare, milă şi blândețe
Cuvinte tot mai ne-nțelese
Cerute parcă doar din sete
Să spargă fresca ta în zece
Ce tu ai plămădit, în zile râncede şi lungi
Chinuitoare cruci
Azi, negru vechi a devenit
Şi nu mai poți s-aştepți, să plângi
E alb pe negru sfânt: un veşnic sufletesc prurit
Cerințe tot mai uzate vin în aval
Curgând în şiroaie, în tulburi puhoaie
Cu debite mari, dar goale de har
Pe-un suflet deja tot mai amar
E trist, e dureros că într-un fals de dulce
Ai stat atâta timp şi-ai pus
O mare inimă pe cruce
Eliberează-te deci, du-te!
Elblag, Poland, 29 Mai 2023, 18⁰⁰
Simulări
îți imaginezi lucruri care nu se vor întâmpla niciodată
trăiești aceste stări ca și când ar fi adevărate
te bucuri și suferi într-o lume miraculoasă a lui Edward Tulane
cu iepuri de porțelan
în care timpul
această mașinărie infernală de zdrobit inimi
oprește în toate intersecțiile.
Tu ești întotdeauna eroina piesei tale de teatru absurd
pe care ți-o scrii singură
într-o regie de excepție a minții.
Nu am înțeles însă lipsa culorilor vii
excesul de alb-negru și abstract din intriga piesei.
E drept că scenaristul îți recomandase să eviți orice amestestec frivol de lumină
și n-ai zis nu
înțelesesei că viețile nostre nu mai aveau nicio șansă să se întâlnească
într-un evantai al culorilor...
Din volumul Alb și Negru, aflat în lucru
Other poems by the author
zboruri deasupra zidurilor circulare/4
s-au auzit
ample și-armonioase bătăi din aripi
între cele doua cercuri
de rază egală.
vrajba dintre clanuri,
clevetirile de pe marginea prăpastiilor,
dușmăniile din spatele ușilor închise
au dispărut
când în mreaja pescarilor
se zbăteau
o sută cinci zeci și trei de pești-
vesica piscis, sursa creației.
toate esențele duale ale universului
se-ntrepătrund
într-o respirație.
doar marea/2
iscodind tâlcul
prin-ntunecatul coclau,
al înfumurării,
amfiteatre revarsă-
pe scări fumigene,
dezgustul mășilor
din lut.
o adiere de simfonii albastre/5
o adiere de simfonii albastre
aduce din grădini
parfumuri de brândușe
și zambile.
norii nu mai sunt țepoși,
au gustat din vata pe băț,
și cum era de-așteptat,
s-au îndulcit.
transfigurare 1/3
lupta
pentru a câștiga un loc pe zid
lupta
pentru un scor de credit social mare
va rupe aripile
va amuți glasurile
la toaleta publică
aparatul
distribuie hârtie
după merit.
crochiu liric/7
zi de marți însorită,
iar
obrajii-ți sunt colorați,
tot mai intens,
în flori roșii de cyclamen.
ce mult ai zăbovit,
în călătoria ta,
spre mine!
zboruri deasupra zidurilor circulare/4
s-au auzit
ample și-armonioase bătăi din aripi
între cele doua cercuri
de rază egală.
vrajba dintre clanuri,
clevetirile de pe marginea prăpastiilor,
dușmăniile din spatele ușilor închise
au dispărut
când în mreaja pescarilor
se zbăteau
o sută cinci zeci și trei de pești-
vesica piscis, sursa creației.
toate esențele duale ale universului
se-ntrepătrund
într-o respirație.
doar marea/2
iscodind tâlcul
prin-ntunecatul coclau,
al înfumurării,
amfiteatre revarsă-
pe scări fumigene,
dezgustul mășilor
din lut.
o adiere de simfonii albastre/5
o adiere de simfonii albastre
aduce din grădini
parfumuri de brândușe
și zambile.
norii nu mai sunt țepoși,
au gustat din vata pe băț,
și cum era de-așteptat,
s-au îndulcit.
transfigurare 1/3
lupta
pentru a câștiga un loc pe zid
lupta
pentru un scor de credit social mare
va rupe aripile
va amuți glasurile
la toaleta publică
aparatul
distribuie hârtie
după merit.
crochiu liric/7
zi de marți însorită,
iar
obrajii-ți sunt colorați,
tot mai intens,
în flori roșii de cyclamen.
ce mult ai zăbovit,
în călătoria ta,
spre mine!