Category: Love poems
All author's poems: Anișoara Iordache
Date of posting: 13 февраля 2023
Views: 745
Poems in the same category
Țurțur
Afara este rece dar parca imi este cald ca te vad
Ma incalzeste privirea ta
Zapada parca este din senin roz
Tu ignori fulgi
Eu simt ca ne apropie din ce in mai mult
Imi este dor de tine
De focul din privirile noastre
Nu mai privim in ochii de oare ce ne este ca si cum ne ar intra un turtur in ochii
Dar pe furis imi mai tragi o privire
Ne batem cu bulgarii de zapada ne zambim unul la altul
Dar mie frica de tine
Dar cand sunt cu tine uit ca afara e frig si ca ninge
Tu ma incalzesti
Chiar daca nu ma iei in brate
Dar ma simt ca si cum as fi la tine in brate
Imi este dor de tine
Si abia astept sa vina urmatoarea zi de țurțur.
Tăcerea
Amurgul e tăcerea și pasiunea de-a privi
Hipnotizați ,
În iubirea noastră fără de lume
Căci noi doi și fără ei putem trăi ,
Unde tu ești totul și eu sunt totul
Iar nimeni nu ne poate opri .
Întunericul e crud și nu mă lasă
Să te văd ,
Mă cert cu el pentru o secundă
De iubire ,
Și-i promit până-n zenit
Că mult voi avea de suferit
Dacă nu voi avea chipul tău
În mâinile mele .
Strig după ajutor , dar nimeni nu
Răspunde ,
Așa că plec iubire , numai
Pentru tine
Să fur soarele de pe cer
Să fugim în lumea noastră
Să putem să ne iubim , etern .
Noi, n-am știut!
Intră-n pământ amurgul tău,
Sfârșind sub brazdele de lut,
Ai plâns iubito atât de rău,
Și n-am știut!
De dor îmi arde inima mocnit,
Și-am învățat profund a suferi,
Cât mi-am dorit să fiu iubit...
Tu nu vei ști!
Un vânt nebun ţi-ar fi șoptit,
C-al meu amor e prefăcut,
Ai plâns întruna şi-ai jelit,
Şi n-am știut!
Mi-e trupul sfâșiat de pribegie,
Și-am învățat răbdarea a trăi,
Dar cum mi-a fost și o să-mi fie,
Tu nu vei ști!
Intră-n pământ amoru' încins,
Sub flori și ierburi s-a pierdut,
Ce a născut ori ce a stins,
Tu, nu vei ști! Eu, n-am știut!
Să curgă timpul
Și-are să curgă timpul veșted strâns în noi
Golit de roate bate ceasul doar din arcuri
Se zbate-o inimă uitată prin noroi
S-o-ndepărtăm echilibrat călcând cu tancuri
Și-are să curgă timpul fără vre-un motiv
Pe drum de praf a zăbovit o amintire
Bucăți de vise, răsturnate cad pe zi
Se-adună iar în asfințit, s-aștepte noapte
Și-are să curgă timpul florilor de măr
Lăsând în urmă anotipurile-albastre
Se-ntinde lungă o petală albă-n păr
Rămân desculț lipsit de aripa speranței
Și-are să curgă timpul până la nimic
Strivind cu noapte poarta cerului senină
Plângând uitate doruri strigă să deschid
Din nepăsare-au să rămână încuiate
Și-are să fugă timpul soarelui pe lună
Și-are să ardă o iubire cale lungă
Și-are să curgă timpul inimi-n țărână
Secat de suflet trupul umblă ca o umbră
În taină te caut…
În taină te caut, și-n taină m-ascund,
Speranța-mi e umbra ce cade pe tine,
Dar pașii tăi fug, și amorul scufund,
Într-o inimă arsă de iubiri clandestine.
Îți scriu fără glas, cu cerneala din plâns,
Cuvintele dor când nu duc înspre tine,
Şi râuri de lacrimi în suflet am strâns,
Ca valuri înalte să te aducă la mine.
Și iarăși m-ascund, și iarăși tresar,
Ca steaua ce moare-ntr-o zare străină,
Căci tu ești lumina din visu-mi amar,
Dar ești și durerea, lipsită de vină.
Și tot ce rămâne e-un dans fără pas,
Un timp fără ceas și o toamnă-n oglindă,
Iar lacrima mea în ochiul tău a rămas,
Ca o noapte senină în care luna colindă.
Când sângele
Când sângele își suie rotundul peste verde
Coboară seva toamnei ca ploaie în pământ
Și mi te lași cuminte a foame de cuvânt
Pe limba învelită de vinul ce ne pierde.
Când sângele își suie rotundul peste vise
Consum felii de noapte din palma ta întinsă
Spre fruntea mea albastră, sedusă și aprinsă
Din frunzele de galben în cearcăne închise.
Când sângele își suie rotundul peste toamnă
Cocorii duc speranța în primăveri eterne
Spre sudul alegoric lăsând ușor sub perne
Un busuioc semantic de fapte ce condamnă.
Țurțur
Afara este rece dar parca imi este cald ca te vad
Ma incalzeste privirea ta
Zapada parca este din senin roz
Tu ignori fulgi
Eu simt ca ne apropie din ce in mai mult
Imi este dor de tine
De focul din privirile noastre
Nu mai privim in ochii de oare ce ne este ca si cum ne ar intra un turtur in ochii
Dar pe furis imi mai tragi o privire
Ne batem cu bulgarii de zapada ne zambim unul la altul
Dar mie frica de tine
Dar cand sunt cu tine uit ca afara e frig si ca ninge
Tu ma incalzesti
Chiar daca nu ma iei in brate
Dar ma simt ca si cum as fi la tine in brate
Imi este dor de tine
Si abia astept sa vina urmatoarea zi de țurțur.
Tăcerea
Amurgul e tăcerea și pasiunea de-a privi
Hipnotizați ,
În iubirea noastră fără de lume
Căci noi doi și fără ei putem trăi ,
Unde tu ești totul și eu sunt totul
Iar nimeni nu ne poate opri .
Întunericul e crud și nu mă lasă
Să te văd ,
Mă cert cu el pentru o secundă
De iubire ,
Și-i promit până-n zenit
Că mult voi avea de suferit
Dacă nu voi avea chipul tău
În mâinile mele .
Strig după ajutor , dar nimeni nu
Răspunde ,
Așa că plec iubire , numai
Pentru tine
Să fur soarele de pe cer
Să fugim în lumea noastră
Să putem să ne iubim , etern .
Noi, n-am știut!
Intră-n pământ amurgul tău,
Sfârșind sub brazdele de lut,
Ai plâns iubito atât de rău,
Și n-am știut!
De dor îmi arde inima mocnit,
Și-am învățat profund a suferi,
Cât mi-am dorit să fiu iubit...
Tu nu vei ști!
Un vânt nebun ţi-ar fi șoptit,
C-al meu amor e prefăcut,
Ai plâns întruna şi-ai jelit,
Şi n-am știut!
Mi-e trupul sfâșiat de pribegie,
Și-am învățat răbdarea a trăi,
Dar cum mi-a fost și o să-mi fie,
Tu nu vei ști!
Intră-n pământ amoru' încins,
Sub flori și ierburi s-a pierdut,
Ce a născut ori ce a stins,
Tu, nu vei ști! Eu, n-am știut!
Să curgă timpul
Și-are să curgă timpul veșted strâns în noi
Golit de roate bate ceasul doar din arcuri
Se zbate-o inimă uitată prin noroi
S-o-ndepărtăm echilibrat călcând cu tancuri
Și-are să curgă timpul fără vre-un motiv
Pe drum de praf a zăbovit o amintire
Bucăți de vise, răsturnate cad pe zi
Se-adună iar în asfințit, s-aștepte noapte
Și-are să curgă timpul florilor de măr
Lăsând în urmă anotipurile-albastre
Se-ntinde lungă o petală albă-n păr
Rămân desculț lipsit de aripa speranței
Și-are să curgă timpul până la nimic
Strivind cu noapte poarta cerului senină
Plângând uitate doruri strigă să deschid
Din nepăsare-au să rămână încuiate
Și-are să fugă timpul soarelui pe lună
Și-are să ardă o iubire cale lungă
Și-are să curgă timpul inimi-n țărână
Secat de suflet trupul umblă ca o umbră
În taină te caut…
În taină te caut, și-n taină m-ascund,
Speranța-mi e umbra ce cade pe tine,
Dar pașii tăi fug, și amorul scufund,
Într-o inimă arsă de iubiri clandestine.
Îți scriu fără glas, cu cerneala din plâns,
Cuvintele dor când nu duc înspre tine,
Şi râuri de lacrimi în suflet am strâns,
Ca valuri înalte să te aducă la mine.
Și iarăși m-ascund, și iarăși tresar,
Ca steaua ce moare-ntr-o zare străină,
Căci tu ești lumina din visu-mi amar,
Dar ești și durerea, lipsită de vină.
Și tot ce rămâne e-un dans fără pas,
Un timp fără ceas și o toamnă-n oglindă,
Iar lacrima mea în ochiul tău a rămas,
Ca o noapte senină în care luna colindă.
Când sângele
Când sângele își suie rotundul peste verde
Coboară seva toamnei ca ploaie în pământ
Și mi te lași cuminte a foame de cuvânt
Pe limba învelită de vinul ce ne pierde.
Când sângele își suie rotundul peste vise
Consum felii de noapte din palma ta întinsă
Spre fruntea mea albastră, sedusă și aprinsă
Din frunzele de galben în cearcăne închise.
Când sângele își suie rotundul peste toamnă
Cocorii duc speranța în primăveri eterne
Spre sudul alegoric lăsând ușor sub perne
Un busuioc semantic de fapte ce condamnă.
Other poems by the author
crochiu liric/7
zi de marți însorită,
iar
obrajii-ți sunt colorați,
tot mai intens,
în flori roșii de cyclamen.
ce mult ai zăbovit,
în călătoria ta,
spre mine!
doar marea/4
doar marea, neînduplecată-n marele ei zbucium,
la porunca Iubitorului de oameni,
domolește
semeția, potolește ura.
punând cu evlavie
la picioarele noastre
epavele trufiei.
stihuri diamantine //8
Iona
îndârjit vestitor
suspinând rugându-se înțelegând
puterea chemării la îndreptare-
izbăvită curățată scăpată
de-ntunericul iadului
cetatea
flux de poeme naani /51
jaluzele
filtrează tristețea chindiei-
fărâme din stele-s
pictate pe umăr
metamorfozele unui gând/9
e greu să te ridici
dintr-un șir de caderi necontrolate.
mândria și deznădejdea atârnă greu.
porcii mănâncă roșcove,
îmbuibații ascultă satisfăcuți știrile
la televizor.
zăpada scârțâie,
balamaua-i ruginită,
ochii împăienjeniți
țin in cumpănă
curajul și dorința de redresare.
asemenea lui Petru,
întinde mâna și cere ajutorul!
crochiu liric/7
zi de marți însorită,
iar
obrajii-ți sunt colorați,
tot mai intens,
în flori roșii de cyclamen.
ce mult ai zăbovit,
în călătoria ta,
spre mine!
doar marea/4
doar marea, neînduplecată-n marele ei zbucium,
la porunca Iubitorului de oameni,
domolește
semeția, potolește ura.
punând cu evlavie
la picioarele noastre
epavele trufiei.
stihuri diamantine //8
Iona
îndârjit vestitor
suspinând rugându-se înțelegând
puterea chemării la îndreptare-
izbăvită curățată scăpată
de-ntunericul iadului
cetatea
flux de poeme naani /51
jaluzele
filtrează tristețea chindiei-
fărâme din stele-s
pictate pe umăr
metamorfozele unui gând/9
e greu să te ridici
dintr-un șir de caderi necontrolate.
mândria și deznădejdea atârnă greu.
porcii mănâncă roșcove,
îmbuibații ascultă satisfăcuți știrile
la televizor.
zăpada scârțâie,
balamaua-i ruginită,
ochii împăienjeniți
țin in cumpănă
curajul și dorința de redresare.
asemenea lui Petru,
întinde mâna și cere ajutorul!