“La revedere”
Noi n-am rostit „la revedere”,
Dar am plecat cu inimi frânte,
Durerea, tainică putere,
Ne-a sfărâmat iubirea-n punte.
Fără cuvinte, doar tăcerea
Ne-a fost un ultim martor mut,
Și peste noi, ca adierea,
S-a stins tot ce-am avut de spus.
Dar timpul trece, lasă urme,
Pe drumul gol ce l-am lăsat,
Și gândul nostru încă curme
Un dor ce arde neîncetat.
De n-am rostit „la revedere”,
E poate fiindcă ne-am temut
Că nu există mângâiere
Pentru un „rămas-bun” pierdut.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: La usa ta
Poem: Rescriu destine
La mulţi ani, Eugen Doga! Renumitul compozitor împlineşte 81 de ani
Poem: O groapă spre odihnă
Poem: Urbe basarabă
În luna iunie, editura Cartier a adus cititorilor ediții canonice ale scriitorilor canonici
Poem: Gemete …
Poem: O stea frumoasa!
Aforisme despre limbă, poezie, literatură