În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: În joc e inima!
Poem: Orgoliul
(foto) Un robot care recită poezii și răspunde la întrebări a aterizat la Chișinău. Unde-l poți vedea
Poem: #My Angel
Poem: Epigrame XXXII
Lista cărților lansate de către tinerii autorii din Moldova în anul 2020
Poem: Empty
Poem: Așteptarea
OMUL SĂPTĂMÂNII: Igor Guzun SCRIITOR, JURNALIST