În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Ni-e frică
Поэма: A nu mai putea trăi
(foto) La Chișinău s-a deschis o cafenea dedicată poeziei. Unde o puteți găsi
Поэма: La orizont
Поэма: Dulcele amar
Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă
Поэма: Nou răsărit
Поэма: CÂNDVA
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare