Autorul Sorin Stoica
Total
18 creaţiiCreaţii aleatorii :)
TRECEREA
Seara a fost prima trecere.
La început a fost tăcerea,
nu lipsa, ci adâncul
care așteaptă cuvântul.
Creația nu a fost explozie,
ci trecere:
din neființă în chemare,
din întuneric în rost.
Logosul a străbătut haosul
fără grabă.
Lumina nu a forțat, ci a chemat.
Toate au venit la ființă
prin ascultare.
Omul a primit această trecere în sine.
Creat din lut și suflare,
între pământ și cer,
chemat să continue
ceea ce Dumnezeu a început.
Dar creația nu s-a încheiat.
Ea se lucrează
în fiecare inimă
care învață tăcerea,
în fiecare minte
când forma nu mai rezistă harului.
Sfântul maxim a numit aceasta sinergie:
Dumnezeu lucrează,
omul răspunde.
Și când harul atinge făptura,
nu o shimbă în altceva,
ci o aduce
la ceea ce trebuie să fie.
Atunci creația se împlinește
fără zgomot,
iar omul devine loc al trecerii
din lume în Dumnezeu.
Timpul albastrului respins
Amestecând zile fierbinți cu flori de gheață
Zboară petalele ucise-n roșu-aprins
Din curcubeu s-a răsturnat culoarea arsă
Pornind o iarnă de-un albastru necuprins
Seduce oarbă strălucirea pe retină
Distanța crește alergând spre interzis
Cortina zidurilor mute mă deprimă
Curge albastru deformânduse încins
Sălbatic dorul înflorește în grâdină
Inima bate agitânduse desprins
Ies amintirile-ascuțite pe tulpină
Înțeapă sufletul târându-l în abis
Țesând tăcerile mă-mbracă în ruină
Sinceritatea dezbrăcându-mă surprins
Alimentând zilele false cu rutină
Se-neacă nopțile în freamătul nestins
Cobor în nori să-mi caut stropii de lumină
Vântul durerilor mă-mpinge spre cuprins
Rămân prefață pe o pagină străină
Visele zboară contemplând un paradis
La ușă bate viitorul în surdină
Prezentul fuge declarându-se învins
Trecutul plânge refuzând să îi deschidă
Timpul albastru chinuindu-se respins
‘’Camel galben înainte de sculare‘’
Aur lichidat pe ceruri se printează,
Nu mai simt jeansul ,nu mă interesează.
Vântul solid din glicerină
Acoperă-astupă parul ei în ultimul pasaj.
Ce amplitudine împarte pe pielea creată (acum) pentru nimic.
Surd În acordurile ce se simt,
Ce-mi le face ultima bucată de soare-biscuit,
Strunele frunze-lor pregătite pentru a deschide parașuta,
Acolo în jos ce vă aruncă în acel ,,cel mai sus,,
Ultima eternitate
Lucifer
Lucifer, pețitor al Soarelui cu Luna
Până și diavolul se îndrăgostește
Amesteci adevărul cu minciuna
Transformi orice cuvânt intr o poveste
Înger căzut, în doruri ostenit
Și demonii știu gustul unui zeu
Iubit și blestemat la infinit
Cauți mântuirea rătăcind mereu
NOPȚI FĂRĂ SOMN!
NOPȚI FĂRĂ SOMN ȘI VISE
SE ȚES ADES , ANOMALII
PE UNDA VISELOR ,TRIMISE .
SE SPARGE ZIUA ÎNTR-UN CEAS ,
CLEPSIDRA ÎȘI PIERDE PLINUL ,
MĂ LAS PIERDUT ,CĂCI UNDEVA
ÎMI VOI GĂSI DESTINUL!...
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Absent
Alex Black
1 iulie
Remarcabilă alternanța dintre prezența fizică și golul interior.Ai un ritm excelent care susține perfect degradarea legăturii.Felicitări pentru profun...
Multumesc
Maricel Bouros
30 iunie
frumos...mulțumiri ce ajung acolo unde trebuie
Cu o chemare !
Maria Giurgica
29 iunie
Superbă!!!
Lângâ tine
ElenaD
28 iunie
superbe versuri
În parc
ElenaD
28 iunie
un poem frumos si deosebit.
Zbuciumul inimii
Melania Istrate
28 iunie
O poezie tristă dar frumoasa in același timp
Amintiri ce nu vor fi
Anastasia Brăescu
28 iunie
Tristă ❤️👏
Mâna ce te mângâie
Anastasia Brăescu
28 iunie
O poezie adorabila!❤️
POEMUL FLORILOR DIN CÂMP
Anastasia Brăescu
28 iunie
Superbă scriere❤️
Cercei de mai
Anastasia Brăescu
28 iunie
Versuri atat de frumoase!❤️
Acorduri păgâne
Anastasia Brăescu
28 iunie
Mulțumesc ❤️
Gânduri
ElenaD
27 iunie
frumoase versuri.
Acorduri păgâne
Deea
27 iunie
SUPERB!!
Mâna ce te mângâie
Maddy94
27 iunie
De-aceea omul bun nu cade... ❤️
Mâna ce te mângâie
Edy.Eduard2000
26 iunie
Versurile astea dor prin adevărul lor. Despre bunătate, trădare și lumina care refuză să se stingă. Căci răul n-are colți de fiară, ci chipul celui ce...