Autorul Vasile Serban

poezii.online Vasile Serban

Poetul Vasile Serban s-a născut în 1978, în localitatea Onești și este stabilit în Țara Galilor, Regatul Unit al Marii Britanii. A publicat următoarele volume de poezii: “Noapte târzie”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2017 “Nostalgii de toamnă”, Editura Letras, Snagov,2023 “Drumul spre cer vol.1 și 2”, Editura Letras, Snagov, 2023 “Un gram de om pentru eternitate” Editura Letras, Otopeni, 2024 A apărut în antologiile: eCreator “Iarna din suflet” 2023 , eCreator “Unire și Cuvânt” 2024 antologii coordonate de scriitorul și jurnalistul Ioan Romeo Rosiianu Antologia "MENIRE SPRE-MPLINIRE, CRISTALE DE IUBIRE" coordonată de Doina Moritz. Apariții in reviste: “Plumb”, “Ritmuri brașovene”, “Arena Literară”, “Revista Dor de Infinit”, “RoPoesis”

Total 34 creaţii

Inregistrat pe 19 martie 2023


Scheletul - 70 vizualizări

Impostorul - 68 vizualizări

Se naște prin moarte - 119 vizualizări

Provincial în moarte - 109 vizualizări

Cursa vieții - 154 vizualizări

Strigoi - 118 vizualizări

Un gram de om pentru eternitate - 140 vizualizări

Privește și ascultă, iubito! - 171 vizualizări

Darul iubirii - 190 vizualizări

Transcedental - 142 vizualizări

Debutant - 169 vizualizări

Cu inima curată - 171 vizualizări

Flămânzi - 214 vizualizări

1907 - 188 vizualizări

Ghiocelul - 237 vizualizări

Mica Unire - 272 vizualizări

Poveste de iubire, Ramira&Alexander - 248 vizualizări

În căutarea iubirii - 267 vizualizări

Miștocarului - 234 vizualizări

Bârfitorul - 239 vizualizări

De-aș ști să nu mai mor - 266 vizualizări

De dincolo de moarte - 368 vizualizări

Închisoarea sufletului - 332 vizualizări

De-aș ști să nu mai mor - 383 vizualizări

Moartea, un înger - 362 vizualizări

O stea… căzătoare - 382 vizualizări

Înțelepciune - 360 vizualizări

Nuanță de gri - 428 vizualizări

Pastila mea de dor - 489 vizualizări

Durere - 527 vizualizări

Creaţii aleatorii :)

În parcul teilor

În regatul parfumat al florilor de tei

Ne-am îmbătat cu dumnezeiești miresme

Și-am rătăcit la întâmplare pe alei

Sub praful ce se prefira pe noi ca-n basme.

 

Pașii ne-au purtat pe o cărare adumbrită

Spre banca sub bătrânul tei ce ne-aștepta

Cu strat de aur-pudră părea împodobită

Din mii de flori deasupra-i ce-n ploi se scutura.

 

În joacă un pui de vânt l-a-ndepărtat discret

Iar tu privindu-mă intens te-ai așezat

Și-ndrăgostit cu gesturi delicate de poet

M-ai prins de mână și suav m-ai invitat

 

 

Să mă dezmierzi la tine-n brațe doar o clipă

Privindu-mă în ochi cu dragoste și dor

Să facem de simțiri și de tăceri risipă

Să împlinim iubirii un așteptat fior.

 

 

Ca o pecete un sărut în păr mi-ai apăsat

Iar brațul tău de mijloc m-a cuprins încetișor

În timp ce-n șoapte calde m-ai împresurat

Ne tămâia în noapte puf de flori de tei în zbor...

Mai mult...

cherishment

val de raze scânteietoare

aplecându-se smerite

pică ușor pe chipul tău

de-o splendoare neasemuită

iar din privirea ta…șiroaie

de lacrimi limpezi ce se scurg

s-au așternut pe iarba moale

unde acum flori au crescut

și toate rănile deschise…

tu pe toate le-ai cusut

 

te-am găsit din intamplare

ingenuu, fără cusur

și-ți declar dragostea fără ezitare

privind spre cerul azur

Mai mult...

Noi doi

Cât de frumoase îmi sunt păsările

pe întinsul cerului,

cum zboară împreună cu grijile mele

depre vântul de la nord,

despre vântul de la sud,

în drumul lor spre casă,

înapoi spre familiile lor,

înapoi spre departe de noi,

despre noi doi …

 

Cât de curajoase îmi par vietățile oceanelor,

lacurilor, râurilor …

în curenți de apă caldă,

în curenți de apă dulce …

despre un far pierdut în gândurile mele,

uitat la malul mării …

luminând spre noi doi...

 

Cât de simple par toate,

cât de complicate le facem,

cât de imposibile sunt visele mele

când mă gândesc la toate,

când mă gândesc la tine, când mă gândesc …

la noi doi.

Cât de minunate sunt stelele,

în culorile lor deghizate în ochii tăi,

cât de perfecte sunt constelațiile

pe gropițele tale când îmi zâmbești.

Cât de minunate sunt toate!

Cât de minunată ești!

 

Dacă ai trăi cât te iubesc,

în ochii Lui ai fi uitare!

 

(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)

Mai mult...

Singuratic

Și dacă aș vorbi cu luna

Și aș cânta sumbru-n arcuș,

Mi-ar fi sufletul furtuna

Ce lăsă-n urmă pași de tuș.

 

Și alinări de ar mai fi

Pe parcursul vieții mele,

Inima mi-aș jertfi,

Să-ți pot uita și numele.

 

Fericirea de-aș găsi

Ca să nu te mai aștept,

Te-aș lăsa, te-aș părăsi

A mea cale s-o îndrept.

 

Viață cu amărăciune

Și de lacrimi plină,

Scrie eul cu-n tăciune

Versuri pline cu lumină.

 

Cuprins de frică-n întuneric

Și-nsetat de foc,

Muză, ecoul liric,

Șoapte suave puse-n joc.

Mai mult...

Tratament

De durere am iar acuze,

Nu mai pot sa te astept.

Toarna-mi otrava in iluzie,

Omoara-mi angina din piept,

Pune-mi ganduri in perfuzie,

Al suferintei vechi adept,

Lovitura-n cap, contuzie,

Strambul drum sa mi-l indrept,

Invartindu-se orb in confuzie,

Omul prost, facut destept,

Internat aici, fara concluzie,

Caz inchis in piept inept,

Iubire-adanca, fa-mi transfuzie,

Pentru viata, caligrafic, da-mi precept,

Cu-n sarut in agonie,

Lasa-ma in groapa incet.

Mai mult...

Voci străine

Curentul te trage,

Ai uitat sa inchizi geamul asta seara.

Dar e in regula.

Poate nu vei face otita nici acum.

Daca inca ma auzi,

Chiar si la un nivel scazut,

Inseamna ca exist,

Si nu-s doar o voce in mintea ta

Posacă. Nu?

 

Tragi draperiile să nu vadă vecinii.

Că țipi în perne.

Te ascunzi.

Picături se scurg din chiuvetă

Și știi c-ai uitat să închizi robinetul.

Azi nu ai speranțe prea mari

Și de aceea nu încerci.

Nu încerci nici să deschizi frigiderul

Pentru că sigur ai uitat ceva.

 

Ai haine peste tot in incapere,

Pe pat, pe masa chiar si pe pervaz.

Dar nu te obosesti sa le strangi

Ar fi intr-adevar in zadar.

Plantele iti cer apa,

Dar le privesti trista, stii

Ca nu le mai poti uda in seara asta.

 

Vremea trece, si ochii-ti sunt mai gri

Decat de obicei.

Te separi de oameni, de lucruri, de viata.

Curentul te trage,

Dar inspiri aer toxic

Si e tot ce conteaza.

Totul e in zadar dar bei apa,

Ea te mai retine.

 

Inca ma auzi,

Chiar de nu exist.

Inca decizi ca e mai bine asa,

Decat sa suporti singuratatea.

Refuzi.

Ce cred eu e ca ai murit demult,

Cand ai lasat fereastra deschisa

Si-ai uitat sa inchizi robinetul.

Poate ma insel, ca de fiecare data.

Dar atunci, de ce ma mai auzi?

Cand e clar ca ai otita.

Mai mult...