1  

Autorul Vasile Serban

poezii.online Vasile Serban
Poetul Vasile Serban s-a născut în 1978, în localitatea Onești și este stabilit în Țara Galilor, Regatul Unit al Marii Britanii. A publicat următoarele volume de poezii: “Noapte târzie”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2017 “Nostalgii de toamnă”, Editura Letras, Snagov,2023 “Drumul spre cer vol.1 și 2”, Editura Letras, Snagov, 2023 “Un gram de om pentru eternitate” Editura Letras, Otopeni, 2024 A apărut în antologiile: eCreator “Iarna din suflet” 2023 , eCreator “Unire și Cuvânt” 2024 antologii coordonate de scriitorul și jurnalistul Ioan Romeo Rosiianu Antologia "MENIRE SPRE-MPLINIRE, CRISTALE DE IUBIRE" coordonată de Doina Moritz. Apariții in reviste: “Plumb”, “Ritmuri brașovene”, “Arena Literară”, “Revista Dor de Infinit”, “RoPoesis”
Inregistrat pe: 19 martie 2023 44 creaţii Autor de top 23 3

Total

44 creaţii
1 1 832 23 mai 2025
1,055 18 ianuarie 2025
1,362 24 iulie 2024
1 1 1,265 21 iulie 2024
1,327 16 iulie 2024
1,289 11 iulie 2024
1 1,450 5 iulie 2024
1 1,295 2 iulie 2024
1,270 19 iunie 2024
1,371 10 iunie 2024
1 1,373 3 mai 2024
1,188 30 aprilie 2024
1,260 13 aprilie 2024
1,387 11 aprilie 2024
2 1,212 3 aprilie 2024
1,297 26 martie 2024
1,246 18 martie 2024
1,312 3 martie 2024
1,235 24 februarie 2024
1,292 21 februarie 2024
1 1,382 21 februarie 2024
1 1,415 7 februarie 2024
1,871 24 ianuarie 2024
1,377 7 ianuarie 2024
1,287 5 ianuarie 2024
1,351 4 ianuarie 2024
1,350 4 ianuarie 2024
1 1,582 22 august 2023
1 1,464 29 iulie 2023
1 1,446 7 iulie 2023
1,522 2 iulie 2023
1 1,506 15 iunie 2023
1 1,398 21 mai 2023
1 1,553 11 mai 2023
1 1,660 20 aprilie 2023
1 1,772 2 aprilie 2023
1 1,594 1 aprilie 2023
1 1,535 27 martie 2023
1 2,022 24 martie 2023
1 1 2,040 24 martie 2023

Creaţii aleatorii :)

Soare și noapte

În mintea mea straluce soare

Dar gândul tău e întuneric

Si te iubesc atât de tare

Încât se stinge raza mea..

Eu vad viața și culoare,

Tu, umbre și apus de stea,

Ochii-mi au străluciți astrale,

Ai tai, o umbra-atat de grea...

Iubirea poate stinge raza

Ce mintea mea o lumina,

Căci dacă tu ești întuneric

O noapte e și viața mea...

Mai mult...

Cândva regret

Clipe reci și triste se duc,

Floarea vieții se-ofilește.

Chibzuiesc ce drum s-apuc!

De ce inima-mi iubește?

 

Pe tine un chip de lut

Ce râvnești numai plăcutul,

Chinuind o floare, mut

Când tăcut este trecutul.

 

Nu vrei floarea din fereastră,

Ci glastra în care ea doarme.

Nu-i vrei zborul de măiastră,

Și nici parfumul unei karme.

 

Dar ajunge-va într-un timp

Apa din glastră să se scurgă,

Și-mpinsă parcă de-un înghimp

Glastra cioburi să se spargă.

 

Vei rămâne ca un pustnic.

Glastra, apa s-au sfârșit.

Ce să faci, acum ești vârstnic,

Iară floarea, păcat s-a ofilit.

 

Ce vei mai alege oare

Dintr-o viață, din nimic?

Vei rămâne cu ochii-n soare,

Un suflet îndurerat și-anemic.

 

Mai mult...

UN MOTIV ÎN PLUS

Dăruiește-mi un surâs, doar un motiv în plus,
Să-ți mai stărui printre gânduri pierdute-n apus,
Mâinele cuvintelor grele, cuvintele cult,
Nu vreau să-l mai trăiesc, să-l mai ascult... 

Dăruiește-mi un cuvânt, doar un motiv în plus, 
O pagină albă din cărțile tale din care m-ai smuls, 
Astăzi, există încă în noi înfierat în cuvinte, 
Străluminând icoane în altarul celor mai sfinte... 

Dăruiește-mi o privire, doar un motiv în plus, 
Să fiu eu umbra strâmbă a celui care primul s-a dus, 
Să mă pierd iar și iar, etern, în cenușa zilei de ieri, 
Un capăt de tihnă pe care încă-l preferi... 

 

Mai mult...

Poem

Îți aduci aminte când purtam cămașa ta 

Și nu o  puteam da jos 

Parfumul tău mi s-a îmbibat în piele 

Am adunat niște flori de la tine 

Le-am și acuma ofilite 

Puse intr-o cutie 

Mai am niște inele cu care îmi jurai iubire 

Mai am o poza cu noi mici 

Sper ca ești, bine fostul meu iubit...

Mai mult...

Veghe

În noaptea

rece

 

suspendată-n

nemișcare

 

a răspunsului

tăcere

Mai mult...

ÎNCEPUTUL ASCUNS

Nu începutul a fost primul

ci rânduiala din care începutul

a primit voie să apară.

 

Mai înainte de început

a fost hotarul nevăzut

dintre „a fi” și „a nu fi”,

străjuit de Duhul

care Se purta peste ape

fără să le tulbure.

 

Apele nu erau haos,

ci adânc nerostit,

purtând în sine

posibilitatea ascultării.

 

Atunci, lumina nu a izbucnit,

ci a fost chemată pe nume,

separată de întuneric

nu prin luptă,

ci prin discernământ.

 

Ziua și noaptea au primit măsura,

timpul - rânduiala,

iar făptura a fost așezată

în ritmul care nu obosește.

 

Pământul a fost chemat să rodească,

nu să se impună,

iar rodirea

nu a fost poruncă,

ci binecucântare.

 

Lutul a fost adunat

din marginile apelor

și a primit forma

fără a fi constrâns,

ca un vas pregătit pentru suflare.

 

Suflarea a intrat

nu ca vântul care desparte,

ci ca Duhul care unește.

 

Și omul a devenit ființă vie,

nu prin putere,

ci prin primire.

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live