Transcedental
M-am mutat dintr-o chilie în alta
de frica demonilor ce mă ispiteau
și așa am descoperit că în pustietate
toate poartă culoarea întunericului.
În lipsa iubirii și a îmbrățișărilor tandre
am acceptat îmbrățisarea morții,
cu zâmbetul unui om ce știe că dincolo
sunt mai frumoase petele de lumină.
Mi-am separat sufletul de ființă
în azurul unei dimineți de primăvară,
când fluturii și păsările puneau în scenă
un magistral spectacol anual.
Răbdătoare, eternitatea mi-a îmbrăcat sufletul
cu insomniile Universului,
iar pentru a nu simți singurătatea
m-a aruncat în chip de stea într-un ocean plin de stele.
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: Vasile Serban
Data postării: 18 martie
Vizualizări: 238
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Numai tu
Poem: Jur inimă
CONCURS: Reciți o poezie scrisă de Eminescu și ești premiat
Poem: Fǎrǎ rost...
Poem: Otrava
Un bătrân de 91 de ani a luat un loc de frunte la un concurs de poezie
Poem: Casa părintească
Poem: Singurătatea mă consumă
Au adunat cartile pe care nu le mai citesc si le-au daruit copiilor