Strigoi
Mi-e frig de mine și m-alung
Dintr-un mormânt creat din lut
Cu margini galben colorat,
Și cu pământul drept capac.
Sunt blestemat să mă accept...
Strigoi cu ochi și oase moi,
Mă plimb slăbit printre morminte
În timp ce plâng niște cuvinte.
Mă ține cimitirul-n brațe
Cum ține câmpul o paiață,
S-alung din sfintele morminte
De pe la cruci babe smintite.
Mă ceartă popa de necaz
Că umblu noaptea prin oraș
Doar cu cămașa mea de in
Și-o lumânare ca un fir.
Sunt vinovat de noaptea-mi tristă
Ce-apasă peste neființă...
Sunt un strigoi creat din ploi
Ce mi-au spălat mormântu-n zori.
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: Vasile Serban
Data postării: 11 aprilie 2024
Vizualizări: 524
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Fără tratament…
Poem: În colțul meu tăcut
Scriitorul Mircea Cărtărescu a câștigat premiul "Thomas Mann" pentru Literatură pe 2018
Poem: Rămas-bun
Poem: Jumătate
Republica - despre traduceri. Lectură: romanul „Capul” al scriitorului azer Elçin
Poem: Viata adevărată
Poem: Poate mâine ..
Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.