1  

Автор Maria Spulber

Созвездие автора
poezii.online Maria Spulber
Зарегистрирован: 2 марта 2025 28 публикации 16 2

Итого

28 публикации
În urma ta
220 23 июля
Scriu de durere
2 1 580 1 мая
Mai mult timp
1 622 29 апреля
Încet, te-am pierdut
613 29 апреля
N-am vrut să te pierd, dar am făcut-o
702 19 июня 2025
Pentru el
1 625 19 июня 2025
Cea mai frumoasă greșeală
1 598 19 июня 2025
Durerea
810 26 апреля 2025
Te rog, doar pune capăt suferinței mele
774 21 апреля 2025
Străină în mine
1 792 20 апреля 2025
Lumina Paștelui
928 20 апреля 2025
E păcatul tău
1 704 20 апреля 2025
Între a rămâne și a pleca
1 805 19 апреля 2025
Am crezut că ești acasă
713 19 апреля 2025
Amor
702 18 апреля 2025
Știu ce o să se întâmple, dar amân încontinuu.
796 18 апреля 2025
Moartea
1,310 18 апреля 2025
Timpul, ecou al veșniciei
845 18 апреля 2025
Știu ca o sa ma uiți
1 840 18 апреля 2025
Toți cred că sunt bine
840 18 апреля 2025
Tăcerea lucrurilor
735 18 апреля 2025
Vreau sa te uit,dar nu pot
1 803 18 апреля 2025
Ma minți
1 740 18 апреля 2025
Cum sa te scot din mintea mea
1 835 17 апреля 2025
M-ai lasat pentru ea
1 852 17 апреля 2025
Nu înțeleg iubirea (Continuare)
1 798 17 апреля 2025
Nu înțeleg iubirea
1 740 17 апреля 2025
Îmi pare rău
1 1 845 17 апреля 2025
Все авторы

Случайные публикации :)

Suflet gol

In the middle of the night,
in the centre of my heart
is you and only you,
you leave, your gone,
it's an empty space and an empty
heart, a broken place, a dead soul and nevera good bye

Еще ...

RĂTĂCITOR

Te poți îndepărta de toate, dar niciodată să nu te rătăcești de sufletul tău…

//

Între a fi sau nu a fi cugetător

Mă simt un rătăcit în vise călător

Mă caut printre minutele trecute

Iar timpul vrea totul să-i fie măsurat

Uitând de pribeagul ce-și caută punte

Între zi si noapte, când totu-i obturat

Și viața-i doar un vis…Un vis rătăcitor.

Еще ...

Știai...

Știai prea bine ca nu o să te pot uita 

Știai și totuși ai plecat... nu ti-a păsat 

Și mi-am croit singură cer din lipsa ta

Atât de mult să te întorci sufletul a sperat

 

Si-am tot visat că intr-o zi o să te întâlnesc 

Că-n brațe mă primești, cald să mă îmbrățișezi 

Cu vinul dulce dorul să mi-l sting

Să uit cum de durere am învățat să plâng. 

 

Și-am tot sperat în timp ce încercam să uit

Privirea ta din ziua când ultima dată ne-am văzut 

Tu mă certai cum ceartă un copil un urs de pluș

Eu ascultam și să te privesc nu știam cum să mă satur....

 

Și-am tot gândit că timpul va mai trece 

Și stând un pic cu tine o să îți amintești 

Că am uitat pe buzele tale dulceața și parfumul

Unui ultim vin, în doi, îmbrățișați ca în povești.

Еще ...

Scadență

 aud bufnița agățându-se de propriile țipete

pe fereastra deschisă dau buzna țânțarii

să ne mănânce de vii

iar noi facem dragoste

ne vom îmbolnăvi de febră galbenă sau malarie

probabil

sau ne vom infecta cu virusul West Nile

oricum vom muri până mâine de foame

sau de inimă rea

statul a intrat în incapacitate de plăți

nimeni nu mi plătește pensii și salarii

trăim din rezervele de grăsime și țesut muscular

de pe tarabe au dispărut zarzavaturile și carnea

au apărut în schimb banii

cu care nu poți cumpăra aproape nimic

inflația a ajuns la o mie la sută

nu ne-a mai rămas la liber decât aerul și dragostea...

 

ce pot cumpăr cu un milion de dolari

îl întreb pe vânzătorul de la magazinul de oase

o bucată de brânză și un picior de iepure

dar cu un miliard

un cap de cal fără ochi și urechi

plus o pipotă….

Еще ...

Petale moarte-vii colorate

M-am săturat să fiu doar un ecou al durerii,

Un trup cariat în brațele tăcerii,

Între chinuri mă pierd,

Iar lumea, ca un val de gheață, mă înfășoară,

Rechinii nu văd—nu pot să vadă—

Cât de adâncă e tăcerea ce mă sfâșie.

 

Ei mă privesc cu ochii lor stinși,

Nici măcar nu înțeleg greutatea unui zâmbet subteran,

Cum mă rup de fiecare dată când vor să-mi înece speranța,

Fără să știe că sub fiecare lacrimă se nasc focuri,

Focuri care se aprind doar pentru a se stinge,

Într-o mare de vise moarte.

 

Ei mă doresc călcată în picioare,

Sunt un trofeu de suferință pentru mințile lor obosite,

Un copil pierdut în jungla lor de nefericire,

Cu o față pe care o citesc doar pentru a mă răni mai adânc.

 

Mă lupt pentru fiecare respirație,

În timp ce sufletul meu, ca un cimitir pustiu,

Se luptă cu umbrele ce-mi bântuie inima.

Am ajuns să uit cum e să râzi,

Cum e să îți găsești liniștea în mijlocul haosului.

 

Dar în adâncul meu, în colțurile prăfuite ale universului personal,

Unde totul e mort și totuși nu pot să mă opresc,

Eu sunt încă o flacără.

Chiar dacă nu mă vede nimeni.

Chiar dacă nu mă auziți,

Eu exist.

 

 

Еще ...

Zburătorul

28 ianuarie, dezastrul aranjat

Priviri,zâmbete, atingeri 

Mesaje si un sentiment ciudat.

Erau subtile respingeri?

Convorbirile târzii..

Sau o simpatie spontană

Simțită de ambii...

 

Eșecul părea să crească, 

Complimente, îmbrățișări, dans,

6 februarie, timpul insista să se oprească

Timizi, l-au ocolit prin vals

 

Naivitatea încerca să nu o saboteze

 Confuzie,râsete,joacă

Rațiunea începea să cerceteze dar..

19.02, "noapte bună" rostit în soaptă

 

 

Ceasul a continuat să bată

Seară, plăcere, fiori

21 mai, ultima dată

Prizoniera dulcei închisori

 

Iar acum prieten drag, vreau să te întreb

Cum oare as putea...

Din minte să i te sterg?

 

Prezentul e aici, dar ei nu mai sunt 

Speranta ușor a încetat

lacrimi,suspine, dor

Privirle lor deja s-au uitat..

 

Uneori îi apari în vise

Dar stie ca asta-i trecator

Flacăra oricum se stinse

Tu veșnic zburător.

Еще ...
#Интересно  Autor: Madame Bijoux
Этот сайт использует файлы cookie. Продолжая просматривать, вы соглашаетесь на использование файлов cookie. Политика в отношении файлов cookie.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live