În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Andreia Aga
Data postării: 23 noiembrie 2024
Vizualizări: 255
Poezii din aceiaşi categorie
Iarna vietii
Curg picături din iarna vietii
Grabite înspre eul meu,
Și te scriu precum poeții
Când dorul mi se pare greu!
Iar când sufletu-mi suspină
De distanța dintre noi,
Nu e leac, nimic n-alină
Gandul meu pătruns de ploi!
DOAR ATĂT
Nu doresc să am mai mult
Mi-e destul să ies afară
Să mă îmbăt cu primăvară
Să privesc cum iarba crește
Raza soarelui pe creste.
Cum înfloresc trandafirii
Și cum apa în vad se zbate
Iar prin lacul plin de nuferi
În barcă să ăncremenesc...
Doar așa vreau să trăiesc.
La ceai!
Te invit să bem un ceai
Dacă ai plăcere,
Vreau să-ți spun o vorbă
Și plec în tăcere.
Știu că ești nefericită
De la o vreme,
Și mereu lumii afirmi
Că trăiești blesteme.
Mult timp n-a trecut
De la despărțire,
Însă, tare ți-ai dorit
Asta, să devin-o știre.
Nu pot să-ți aduc acuze
Și nici vorbe grele,
Și doar simt să-ți spun
Care-s ofurile mele.
Când ne-am despărțit
Tu, doar ai rostit,
Că multe s-au adunat
Și pe alta am iubit.
N-ai dorit să discutăm
Și ai plecat în grabă,
Și printre uși ai afirmat
Că dragostea e oarbă.
Nu am văzut că suferi
Și nici vreo întristare,
Așa că îndrăznesc să cer
S-avem o împăcare.
Te-aștept c-un ceai fierbinte
Cu miere îndulcit,
Să pot să zic și să m-auzi
Că doar cu tine-s...fericit!
Poem
Ti-am inchis usa asteptarii
Si iata-ma...asteptandu-te
Vii mai greu ca niciodata
Atunci cand stii ca te vreau acasa.
TRISTEȚE
Sunt un fir târziu de floare
Bucuroasă de culoare
Albă, galbenă și creață
Zilei de toamnă îi dau viață...
Toate florile-n grădină
Au pierit stinse de brumă,
Și-i așa multă tristețe
Când pământul stă să înghețe.
Ploua în aprilie
Plouă mărunt și des, într-o joi de aprilie,
Parcă de sus se cerne o durere nebună
Și inima din piept, cu orice bătaie
În brațele tale, ca-ntr-un vis mă aruncă.
Plouă mărunt și gându-mi nu are stare,
Din cer par să cadă lacrimi mai mereu,
Plouā și-n minte doar cu o întrebare
Care-i mai nostalgică : ploaia sau eu?"
Plouă mărunt și des, într-o joi de aprilie
Totul e plumb... o stare de melancolie
Imi tremură cristale de lacrimi în ochi
Mi-e ploaia, atingerea ta, rămasă în suflet pe veci...
Iarna vietii
Curg picături din iarna vietii
Grabite înspre eul meu,
Și te scriu precum poeții
Când dorul mi se pare greu!
Iar când sufletu-mi suspină
De distanța dintre noi,
Nu e leac, nimic n-alină
Gandul meu pătruns de ploi!
DOAR ATĂT
Nu doresc să am mai mult
Mi-e destul să ies afară
Să mă îmbăt cu primăvară
Să privesc cum iarba crește
Raza soarelui pe creste.
Cum înfloresc trandafirii
Și cum apa în vad se zbate
Iar prin lacul plin de nuferi
În barcă să ăncremenesc...
Doar așa vreau să trăiesc.
La ceai!
Te invit să bem un ceai
Dacă ai plăcere,
Vreau să-ți spun o vorbă
Și plec în tăcere.
Știu că ești nefericită
De la o vreme,
Și mereu lumii afirmi
Că trăiești blesteme.
Mult timp n-a trecut
De la despărțire,
Însă, tare ți-ai dorit
Asta, să devin-o știre.
Nu pot să-ți aduc acuze
Și nici vorbe grele,
Și doar simt să-ți spun
Care-s ofurile mele.
Când ne-am despărțit
Tu, doar ai rostit,
Că multe s-au adunat
Și pe alta am iubit.
N-ai dorit să discutăm
Și ai plecat în grabă,
Și printre uși ai afirmat
Că dragostea e oarbă.
Nu am văzut că suferi
Și nici vreo întristare,
Așa că îndrăznesc să cer
S-avem o împăcare.
Te-aștept c-un ceai fierbinte
Cu miere îndulcit,
Să pot să zic și să m-auzi
Că doar cu tine-s...fericit!
Poem
Ti-am inchis usa asteptarii
Si iata-ma...asteptandu-te
Vii mai greu ca niciodata
Atunci cand stii ca te vreau acasa.
TRISTEȚE
Sunt un fir târziu de floare
Bucuroasă de culoare
Albă, galbenă și creață
Zilei de toamnă îi dau viață...
Toate florile-n grădină
Au pierit stinse de brumă,
Și-i așa multă tristețe
Când pământul stă să înghețe.
Ploua în aprilie
Plouă mărunt și des, într-o joi de aprilie,
Parcă de sus se cerne o durere nebună
Și inima din piept, cu orice bătaie
În brațele tale, ca-ntr-un vis mă aruncă.
Plouă mărunt și gându-mi nu are stare,
Din cer par să cadă lacrimi mai mereu,
Plouā și-n minte doar cu o întrebare
Care-i mai nostalgică : ploaia sau eu?"
Plouă mărunt și des, într-o joi de aprilie
Totul e plumb... o stare de melancolie
Imi tremură cristale de lacrimi în ochi
Mi-e ploaia, atingerea ta, rămasă în suflet pe veci...
Alte poezii ale autorului
Dragostea ne-ntamplată
Dragostea ne-întâmplată nu va trece niciodată,
Rămâne-n gând o flacără ce arde blând, curată.
E visul ce nu s-a-mplinit, dar ne-a schimbat tăcut,
E dorul fără margini, ce-n suflet a crescut.
Rămâne-n amintiri un glas ce n-a vorbit destul,
O umbră de lumină pierdută în tumult.
Un pas ce nu s-a făcut, o mână ce-a rămas,
O clipă ce, în loc să vină, s-a frânt în al său ceas.
Dar dragostea, deși tăcută, e vie undeva,
O amintire ce tresare, străină de uitare.
Căci ce n-a fost, nu poate fi pierdut pe niciun drum,
Rămâne-n noi ca un ecou, în umbra unui fum.
Să nu te temi
Să nu te temi, căci eu veghez,
Din umbre dorul ți-l păstrez,
Și dacă viața-i doar un vis,
În el rămân, de neînvins.
Mă tem eu pentru pașii tăi,
Să nu te pierzi pe drumuri grei,
Dar chiar de noaptea-i fără stea,
În vis mă cheamă, voi veghea.
Și dacă zorii-s prea străini,
De mine-n gând să te alini,
Căci nici tăcerea nu desparte
Ce sufletul pe veci împarte.
Dincolo de timp
Dincolo de timp
Te port în gând, zi după zi,
Oricât aș vrea, nu pot fugi.
De când privirea ți-am zărit,
Ceva în mine s-a schimbat subit.
Ne întâlnim ca din destin,
Un zâmbet blând, un dor senin.
Și mă întreb, e doar o șoaptă
Sau soarta-n taină ne așteaptă?
Oriunde merg, te simt aproape,
Ca un ecou prins între pleoape.
Poate că timpul ne desparte,
Dar inima spre tine bate.
De-ar fi să schimb ce-a fost să fie,
Aș rupe dorul pe hârtie,
Dar scriu și scriu, iar gândul meu
Se-ntoarce tot la chipul tău.
Și poate într-o zi, cândva,
Când vântul vremii va sufla,
Vom ști că n-a fost întâmplare,
Ci suflete chemate-n zare.
Dincolo de timp
Dincolo de timp
Te port în gând, zi după zi,
Oricât aș vrea, nu pot fugi.
De când privirea ți-am zărit,
Ceva în mine s-a schimbat subit.
Ne întâlnim ca din destin,
Un zâmbet blând, un dor senin.
Și mă întreb, e doar o șoaptă
Sau soarta-n taină ne așteaptă?
Oriunde merg, te simt aproape,
Ca un ecou prins între pleoape.
Poate că timpul ne desparte,
Dar inima spre tine bate.
De-ar fi să schimb ce-a fost să fie,
Aș rupe dorul pe hârtie,
Dar scriu și scriu, iar gândul meu
Se-ntoarce tot la chipul tău.
Și poate într-o zi, cândva,
Când vântul vremii va sufla,
Vom ști că n-a fost întâmplare,
Ci suflete chemate-n zare.
Trec clipele
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.
Vindecare imposibilă
Vindecare imposibilă
M-aș fi vindecat de tine,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aprinzi din nou suspine,
Într-un suflet obosit.
M-aș fi șters din amintire,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aduci a ta privire
Ca un dor ce m-a rănit.
M-aș fi regăsit pe mine,
Dacă nu te-aș fi văzut,
Dar mă pierd din nou în tine,
Ca un vis ce n-a trecut.
Te-aș uita… dar știu prea bine,
E târziu și e în zori,
Căci te-ntorci mereu la mine
Să mă frângi de-atâtea ori.
Dragostea ne-ntamplată
Dragostea ne-întâmplată nu va trece niciodată,
Rămâne-n gând o flacără ce arde blând, curată.
E visul ce nu s-a-mplinit, dar ne-a schimbat tăcut,
E dorul fără margini, ce-n suflet a crescut.
Rămâne-n amintiri un glas ce n-a vorbit destul,
O umbră de lumină pierdută în tumult.
Un pas ce nu s-a făcut, o mână ce-a rămas,
O clipă ce, în loc să vină, s-a frânt în al său ceas.
Dar dragostea, deși tăcută, e vie undeva,
O amintire ce tresare, străină de uitare.
Căci ce n-a fost, nu poate fi pierdut pe niciun drum,
Rămâne-n noi ca un ecou, în umbra unui fum.
Să nu te temi
Să nu te temi, căci eu veghez,
Din umbre dorul ți-l păstrez,
Și dacă viața-i doar un vis,
În el rămân, de neînvins.
Mă tem eu pentru pașii tăi,
Să nu te pierzi pe drumuri grei,
Dar chiar de noaptea-i fără stea,
În vis mă cheamă, voi veghea.
Și dacă zorii-s prea străini,
De mine-n gând să te alini,
Căci nici tăcerea nu desparte
Ce sufletul pe veci împarte.
Dincolo de timp
Dincolo de timp
Te port în gând, zi după zi,
Oricât aș vrea, nu pot fugi.
De când privirea ți-am zărit,
Ceva în mine s-a schimbat subit.
Ne întâlnim ca din destin,
Un zâmbet blând, un dor senin.
Și mă întreb, e doar o șoaptă
Sau soarta-n taină ne așteaptă?
Oriunde merg, te simt aproape,
Ca un ecou prins între pleoape.
Poate că timpul ne desparte,
Dar inima spre tine bate.
De-ar fi să schimb ce-a fost să fie,
Aș rupe dorul pe hârtie,
Dar scriu și scriu, iar gândul meu
Se-ntoarce tot la chipul tău.
Și poate într-o zi, cândva,
Când vântul vremii va sufla,
Vom ști că n-a fost întâmplare,
Ci suflete chemate-n zare.
Dincolo de timp
Dincolo de timp
Te port în gând, zi după zi,
Oricât aș vrea, nu pot fugi.
De când privirea ți-am zărit,
Ceva în mine s-a schimbat subit.
Ne întâlnim ca din destin,
Un zâmbet blând, un dor senin.
Și mă întreb, e doar o șoaptă
Sau soarta-n taină ne așteaptă?
Oriunde merg, te simt aproape,
Ca un ecou prins între pleoape.
Poate că timpul ne desparte,
Dar inima spre tine bate.
De-ar fi să schimb ce-a fost să fie,
Aș rupe dorul pe hârtie,
Dar scriu și scriu, iar gândul meu
Se-ntoarce tot la chipul tău.
Și poate într-o zi, cândva,
Când vântul vremii va sufla,
Vom ști că n-a fost întâmplare,
Ci suflete chemate-n zare.
Trec clipele
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.
Vindecare imposibilă
Vindecare imposibilă
M-aș fi vindecat de tine,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aprinzi din nou suspine,
Într-un suflet obosit.
M-aș fi șters din amintire,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aduci a ta privire
Ca un dor ce m-a rănit.
M-aș fi regăsit pe mine,
Dacă nu te-aș fi văzut,
Dar mă pierd din nou în tine,
Ca un vis ce n-a trecut.
Te-aș uita… dar știu prea bine,
E târziu și e în zori,
Căci te-ntorci mereu la mine
Să mă frângi de-atâtea ori.