În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Andreia Aga
Data postării: 23 noiembrie
Vizualizări: 96
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: UN COPIL CUMINTE
Poem: Atins de un înger
Imnul Limba noastra a rasunat azi in toata tara. Versurile patriotice au deschis festivitatile dedicate sarbatorii limbii romane. Oficialii au depus flori la busturile poetilor - VIDEO
Poem: Habar n-am ce titlu
Poem: Şoapte de pe umărul stâng
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice
Poem: E primăvară!
Poem: Versuri
Reduceri de 30 la sută pentru cărțile Cartier la Salonul de Carte pentru Copii și în Librăriile Cartier