Fără tine, zilele dor...
Totul e trist fără tine...și zilele dor
Se aprind, se sting pe rând, fără glas, în al timpului zbor
Te caut prin vise...gândul abia te mai găsește
Ești doar o umbră, ce abia mai sclipește
Pe străzile reci mă pierd obosită
Purtând amintirea ce nu mă invită
La un toast de final... să mă rup de trecut
...dar cum sa renunț la ce... final n-a avut?...
Lipsa ta mă săgeată în piept
Îmi șoptesc că ce trăiesc nu e drept
De când nu mai ești și lumea e mută
Iar eu doar o păpușă ce zâmbetul imită..
Simt cum mă pierd de dor in poezie
Speranțele vor sa le dedic un vers
Să prindă viață, a ta umbră,
Să prindă glas, culoare...sens.
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 27 февраля
Added in favorites: 1
Views: 175
Poems in the same category
La Naștere
Îngerul meu a fost ales de Dumnezeu,
În ziua în care mi-am tras prima răsuflare.
A stat acolo lângă mine, un mic trofeu.
La un pas depărtare.
Îngerul meu, s-a uitat la mine doar odată și m-a iubit deodată nespus,
Cu o dragoste neimaginată,
De parcă eram cel mai frumos apus.
Îngerul meu, a rămas lângă mine
Ca o călăuză a luminii divine,
Chiar dacă m-ai uitam uneori spre a mea rușine.
Să onorez dulcea dragoste creștine.
Apoi, l-am întâlnit pe el și brusc am înțeles,
Dulce al meu pecetluit destin.
De ce la fiecare succes,
Exista si un deces.
Sucessul a fost că l-am întâlnit.
Dar imediat și decesul a survenit.
Deoarece îngerul meu păzitor nu mai era.
Luase cu el și căldura.
Până el m-a luat în brațe,
Am crezut în van,
Că acel mic trofeu,
Era ce mi-am dorit mereu.
După aceea am relizat.
Nu mă părăsise îngerul meu.
Te-am strâns în brațe și te-am sărutat,
Plănuind să fac asta de acum încolo mereu.
Pentru că am relizat că tu ești îngerul și trofeul meu.
Bătrâni furați de zile
-Un ochi ca să privească cerul,
un zâmbet să-mi aștearnă seara,
din vise să-mi culeg misterul,
lăsați-mi vie primăvara!-
Amurgul stă să piară-n noapte,
pe străzi lumina prinde umbre,
visează flori să spună șoapte
şi stau bătrâni în sate sumbre.
Un colţ de cer în gând coboară,
din geamuri pier luciri de viață,
prin noapte umbre se strecoară
şi plâng bătrâni uitați în ceață.
Prin nouri luna stă să piară,
din cer o ploaie lin coboară,
se-așterne-un sunet de vioară
şi sunt bătrâni flămânzi în țară.
Mai joacă focul viu în tindă,
în beznă doruri stau umile,
tăcut, trecutu-i prins pe grindă
și pier bătrâni furați de zile.
Fragmente
Noapte de iarnă cu vânt pe la uși
Siluete vagi pe străzi înghețate
Și gândurile își fac mereu culcuș
În povestea cu "a fost odată "...
O lună aurie fără prea multe stele
Fără zăpadă în care să te-arunci
Doar ochii tăi în minte mai sclipesc
Și clinchetul paharelor ... de atunci.
Un ger năprasnic afară,
Cerul doar de lună îmbrăcat
Mă plimb pe-alei într-o doară
Cu sufletul în amintiri scăldat...
Revino să mă întorci în zilele de-atunci
Pentru o clipă iarna să îmi fie caldă
Dorul c-o-mbrățișare si un vin să îl alini
Doar luna să ne vadă, întunecimea să ne fie colorată.
Te chem... deși nimic nu ai aduce din trecut
Nu cred să știi ce-nseamnă drumul înapoi
Din iarnă spre toamna cu noi doi
Când timpul părea că ne iubește pe-amândoi
Dorul serii
Cum se numește oare
Acea persoană care moare
De prea multă tristețe și dor
În al serii amurg amețitor?
E oare acel băiețel iubăreț
Ce odinioară era zvâcnet?
Iar acum ce s-a întâmplat
De e atât de dezolat?
Îl doare prea tare dorul,
Gândul luându-și zborul,
Către a inimii aleasă,
Încercând să o găsească.
De ce plângi acum, băiete,
Acum când pe cer sunt stele?
Nu știi tu oare că-n al tău vis
O poți vedea cu al său dichis?
Iar acum calmează-te ușor,
Alungă-ți gândul disprețuitor.
Zâmbetul tău reapărând,
Pe-al tău chip cât mai curând.
Candidatul iubirii
Ați candidat vreodată la iubire
Știind că cea care vă pune l-ancercare
Ea însăși e candidată a iubirilor pierdute?
Și cine poate spune că iubita mea frumoasă
N-a candidat si ea
Și a pierdut finala pe care a jucat-o
Cu cel ce-i fusese candidat cândva....?
Când vine vorba de iubire,
Cu toții suntem candidații sorții
Eu știu că însăși dragostea-i pe liste,
Și-i candidatul favorit,
Dar pierde mai mereu partide,
Știu sigur ,chiar ea așa mi-a povestit!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
La Naștere
Îngerul meu a fost ales de Dumnezeu,
În ziua în care mi-am tras prima răsuflare.
A stat acolo lângă mine, un mic trofeu.
La un pas depărtare.
Îngerul meu, s-a uitat la mine doar odată și m-a iubit deodată nespus,
Cu o dragoste neimaginată,
De parcă eram cel mai frumos apus.
Îngerul meu, a rămas lângă mine
Ca o călăuză a luminii divine,
Chiar dacă m-ai uitam uneori spre a mea rușine.
Să onorez dulcea dragoste creștine.
Apoi, l-am întâlnit pe el și brusc am înțeles,
Dulce al meu pecetluit destin.
De ce la fiecare succes,
Exista si un deces.
Sucessul a fost că l-am întâlnit.
Dar imediat și decesul a survenit.
Deoarece îngerul meu păzitor nu mai era.
Luase cu el și căldura.
Până el m-a luat în brațe,
Am crezut în van,
Că acel mic trofeu,
Era ce mi-am dorit mereu.
După aceea am relizat.
Nu mă părăsise îngerul meu.
Te-am strâns în brațe și te-am sărutat,
Plănuind să fac asta de acum încolo mereu.
Pentru că am relizat că tu ești îngerul și trofeul meu.
Bătrâni furați de zile
-Un ochi ca să privească cerul,
un zâmbet să-mi aștearnă seara,
din vise să-mi culeg misterul,
lăsați-mi vie primăvara!-
Amurgul stă să piară-n noapte,
pe străzi lumina prinde umbre,
visează flori să spună șoapte
şi stau bătrâni în sate sumbre.
Un colţ de cer în gând coboară,
din geamuri pier luciri de viață,
prin noapte umbre se strecoară
şi plâng bătrâni uitați în ceață.
Prin nouri luna stă să piară,
din cer o ploaie lin coboară,
se-așterne-un sunet de vioară
şi sunt bătrâni flămânzi în țară.
Mai joacă focul viu în tindă,
în beznă doruri stau umile,
tăcut, trecutu-i prins pe grindă
și pier bătrâni furați de zile.
Fragmente
Noapte de iarnă cu vânt pe la uși
Siluete vagi pe străzi înghețate
Și gândurile își fac mereu culcuș
În povestea cu "a fost odată "...
O lună aurie fără prea multe stele
Fără zăpadă în care să te-arunci
Doar ochii tăi în minte mai sclipesc
Și clinchetul paharelor ... de atunci.
Un ger năprasnic afară,
Cerul doar de lună îmbrăcat
Mă plimb pe-alei într-o doară
Cu sufletul în amintiri scăldat...
Revino să mă întorci în zilele de-atunci
Pentru o clipă iarna să îmi fie caldă
Dorul c-o-mbrățișare si un vin să îl alini
Doar luna să ne vadă, întunecimea să ne fie colorată.
Te chem... deși nimic nu ai aduce din trecut
Nu cred să știi ce-nseamnă drumul înapoi
Din iarnă spre toamna cu noi doi
Când timpul părea că ne iubește pe-amândoi
Dorul serii
Cum se numește oare
Acea persoană care moare
De prea multă tristețe și dor
În al serii amurg amețitor?
E oare acel băiețel iubăreț
Ce odinioară era zvâcnet?
Iar acum ce s-a întâmplat
De e atât de dezolat?
Îl doare prea tare dorul,
Gândul luându-și zborul,
Către a inimii aleasă,
Încercând să o găsească.
De ce plângi acum, băiete,
Acum când pe cer sunt stele?
Nu știi tu oare că-n al tău vis
O poți vedea cu al său dichis?
Iar acum calmează-te ușor,
Alungă-ți gândul disprețuitor.
Zâmbetul tău reapărând,
Pe-al tău chip cât mai curând.
Candidatul iubirii
Ați candidat vreodată la iubire
Știind că cea care vă pune l-ancercare
Ea însăși e candidată a iubirilor pierdute?
Și cine poate spune că iubita mea frumoasă
N-a candidat si ea
Și a pierdut finala pe care a jucat-o
Cu cel ce-i fusese candidat cândva....?
Când vine vorba de iubire,
Cu toții suntem candidații sorții
Eu știu că însăși dragostea-i pe liste,
Și-i candidatul favorit,
Dar pierde mai mereu partide,
Știu sigur ,chiar ea așa mi-a povestit!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Other poems by the author
Dimineti cu amintiri
E dimineață și îmi zâmbește-o amintire la fereastră
Și mi te văd și azi ca pe-o minune
Ce ar dori povestea s-o împlinească
C-o-mbrățișare si un vin născut din tine...
Nu trece nici o zi fără să scriu de tine
Și-n dimineață asta orele mi-au trecut
Scriind din nou, de dorul ce zace în mine
Parcă în așteptarea unui alt răspuns...
Nu știu de e de rău său e de bine
Dar gândul îmi zboară din nou la tine
Si-ncet, încet mă prefac în cuvânt
Doar așa pot să mai spun ce simt...
Te scriu zâmbind deși chipul îl am de ceară
Încerc să mai visez un pic la răsărit
Si-n versuri îți modelez chipul din vara
Când în pahar, te-aveam în orice asfințit.
Dor... mi-e dor...
De-ai ști... de-ai sti cât mi-e de dor...
Mi-e dor de al tău vin dulceag
De parfumul lui, după care aș putea să mor...
Sa imi dispară fumul de țigară din al nopții prag.
Mi-e dor... de cum "mă îmbatai"
Când îmi turnai muza ta în pahar...
Cum sărutându-mă gustam o parte din rai
Și mă îmbrățișai de dragă ce-ți eram....
Mi-e dor... și nu pot decât să imi revin, să mă complac
Cu ideea că sufletu-mi va rămâne de dor prăfuit
Mult timp de-acum încolo... până peste timp
Ca sticla ce-am savurat-o în doi... de vin învechit...
Mi-e dor și pot doar să te scriu... mâna mi-e rece
Oare n-ai putea să-mi treci... în trecere?....
Cu o îmbrățișare toată să mă încălzești
Cu-n vin bun din crama ta, sufletul de dor să-l vindeci....?
În bratele tale
În braţele tale, lumea dispare,
Timpul este tăcut, nimic nu trece,
Și inima ta deasupra mea,
E-un adăpost cald și dulce...
Vocea ta calmează furtunile mele,
Ca un cântec secret,
Şi în ochii tăi, văd vara,
Dar și iarna cu al ei ingheț.
Vreau să rămân aici, să nu treci
În această clipă plină de emotie,
Să uit de oră, zgomot, legi,
Să te trăiesc dincolo de fire.
Și chiar de totul s-a terminat,
Voi păstra mereu in amintire,
Că-n braţele tale, chiar am stiut,
Ce înseamnă să porți parfum de fericire
Amintire de mai
O ploaie de amintiri s-a lăsat peste mine
Cea mai dragă... a ultimei nopți de Mai
Când îmbrățișați stăteam pe canapea la tine
Savurând Barbera și bucățele de "fromage"...
O amintire printre umbre de lacrimi și vis
Ce-mi răscolește inima și mi-o poartă-n abis
Până la margini de lume să găsească o cale
Ce duce spre tine si-a ta minunată licoare.
O amintire care tremură, dorind să te îmbrățișez
Dar nu ești și dorul mă așează în vers
Să mai pot simți parfumul vinului în doi
O clipă de Mai... din Mai-ul cu noi....
O secundă
De-ar fi rămas din noi doar o secundă
Să mai traim câte ne-am spus
Să imi alungi durerea c-o-mbratisare mută..
Îmi imaginez..și lacrimi fața îmi inundă.
Să-ți spun cât de mult mi-ai lipsit
Tu...si al taบ pahar de vin.
Ah..cât mi-as dori sa pot privi
Pentru o clipă al ochilor tai senin!
Dar e târziu... ai tras grabnic cortina
Peste mine și actul ultimei trăiri,
Neștiind că-mi vei rămâne pentru totdeauna
O rană ce nu v-a prinde cicatrici..
Sclipiri
Imi puneam luminițe de Crăciun la balcon
Ti-am zărit în trafic mașina cu motoru-i sonor
Era intr-una din zile, înainte de Ajun
Când tot omul așteaptă pe Mos Crăciun...
Mai târziu te-am zărit tot in trafic
La o răscruce de drumuri
Aș fi vrut un semn să-ți trimit...
Dar aveam mult praf pe geamuri.
Ce simt când uneori te mai văd?
Simt cum in suflet se face prăpăd...
Aș da orice din când în când să mai vorbim
...Nu stiu ce imi doresc mai tare...
Cu-mbrătișări să ne inlănțuim, un vin...
Sau să las totul în uitare..
Dimineti cu amintiri
E dimineață și îmi zâmbește-o amintire la fereastră
Și mi te văd și azi ca pe-o minune
Ce ar dori povestea s-o împlinească
C-o-mbrățișare si un vin născut din tine...
Nu trece nici o zi fără să scriu de tine
Și-n dimineață asta orele mi-au trecut
Scriind din nou, de dorul ce zace în mine
Parcă în așteptarea unui alt răspuns...
Nu știu de e de rău său e de bine
Dar gândul îmi zboară din nou la tine
Si-ncet, încet mă prefac în cuvânt
Doar așa pot să mai spun ce simt...
Te scriu zâmbind deși chipul îl am de ceară
Încerc să mai visez un pic la răsărit
Si-n versuri îți modelez chipul din vara
Când în pahar, te-aveam în orice asfințit.
Dor... mi-e dor...
De-ai ști... de-ai sti cât mi-e de dor...
Mi-e dor de al tău vin dulceag
De parfumul lui, după care aș putea să mor...
Sa imi dispară fumul de țigară din al nopții prag.
Mi-e dor... de cum "mă îmbatai"
Când îmi turnai muza ta în pahar...
Cum sărutându-mă gustam o parte din rai
Și mă îmbrățișai de dragă ce-ți eram....
Mi-e dor... și nu pot decât să imi revin, să mă complac
Cu ideea că sufletu-mi va rămâne de dor prăfuit
Mult timp de-acum încolo... până peste timp
Ca sticla ce-am savurat-o în doi... de vin învechit...
Mi-e dor și pot doar să te scriu... mâna mi-e rece
Oare n-ai putea să-mi treci... în trecere?....
Cu o îmbrățișare toată să mă încălzești
Cu-n vin bun din crama ta, sufletul de dor să-l vindeci....?
În bratele tale
În braţele tale, lumea dispare,
Timpul este tăcut, nimic nu trece,
Și inima ta deasupra mea,
E-un adăpost cald și dulce...
Vocea ta calmează furtunile mele,
Ca un cântec secret,
Şi în ochii tăi, văd vara,
Dar și iarna cu al ei ingheț.
Vreau să rămân aici, să nu treci
În această clipă plină de emotie,
Să uit de oră, zgomot, legi,
Să te trăiesc dincolo de fire.
Și chiar de totul s-a terminat,
Voi păstra mereu in amintire,
Că-n braţele tale, chiar am stiut,
Ce înseamnă să porți parfum de fericire
Amintire de mai
O ploaie de amintiri s-a lăsat peste mine
Cea mai dragă... a ultimei nopți de Mai
Când îmbrățișați stăteam pe canapea la tine
Savurând Barbera și bucățele de "fromage"...
O amintire printre umbre de lacrimi și vis
Ce-mi răscolește inima și mi-o poartă-n abis
Până la margini de lume să găsească o cale
Ce duce spre tine si-a ta minunată licoare.
O amintire care tremură, dorind să te îmbrățișez
Dar nu ești și dorul mă așează în vers
Să mai pot simți parfumul vinului în doi
O clipă de Mai... din Mai-ul cu noi....
O secundă
De-ar fi rămas din noi doar o secundă
Să mai traim câte ne-am spus
Să imi alungi durerea c-o-mbratisare mută..
Îmi imaginez..și lacrimi fața îmi inundă.
Să-ți spun cât de mult mi-ai lipsit
Tu...si al taบ pahar de vin.
Ah..cât mi-as dori sa pot privi
Pentru o clipă al ochilor tai senin!
Dar e târziu... ai tras grabnic cortina
Peste mine și actul ultimei trăiri,
Neștiind că-mi vei rămâne pentru totdeauna
O rană ce nu v-a prinde cicatrici..
Sclipiri
Imi puneam luminițe de Crăciun la balcon
Ti-am zărit în trafic mașina cu motoru-i sonor
Era intr-una din zile, înainte de Ajun
Când tot omul așteaptă pe Mos Crăciun...
Mai târziu te-am zărit tot in trafic
La o răscruce de drumuri
Aș fi vrut un semn să-ți trimit...
Dar aveam mult praf pe geamuri.
Ce simt când uneori te mai văd?
Simt cum in suflet se face prăpăd...
Aș da orice din când în când să mai vorbim
...Nu stiu ce imi doresc mai tare...
Cu-mbrătișări să ne inlănțuim, un vin...
Sau să las totul în uitare..