Tu...
În valuri aș pluti și nu m-aș îneca,
Știind că tu-mi ești soarta care mă va salva,
De tot ce simt acum și de un viitor
Care ar putea fi ca trecutul...gol.
Deși era gol, sentimentele-mi erau pline,
Gândurile, și ele, erau doar despre tine.
Despre ochii tăi în care m-aș pierde,
Aș spune-o tuturor dar, nimeni nu m-ar crede
Buzele să ți le explorez, asta-i tot ce vreau,
Nu mă băgai în seamă, dar ele nu dispar.
Vorbesc de sentimente, trăiri și emoții
Pe care le-am cam lăsat în voia sorții.
S-au dezvoltat în timp din ce în ce mai mult
Iar acum nu pot sa le mai alung.
Si poate ca nici nu vreau...
Aceste dorinte nu mai apareau.
Dar tu exiști, așa că sunt și ele,
Vreau să îți spun: "TE IUBESC!" dar fără perdele.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Toamna
Poem: Mama
Salonul Internațional de Carte „Bookfest” începe astăzi la Chișinău
Poem: Octombrie de George Topârceanu în engleză
Poem: Ana, Ioachim, Maria și Iisus!
Cartea „Reconstituiri cu Ileana Popovici” va fi lansată în premieră la Chișinău
Poem: Cer fără stele
Poem: La Multi Ani, femeie!
Din ce trăiesc scriitorii