0.04

10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă

poezii.online 10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă

Fie că sunt citite acasă, în timp ce te relaxezi în fotoliul preferat, fie că preferi să le răsfoieşti în mijloacele de transport în comun, în drum spre serviciu, cărţile ar trebui să aibă un rol important în viaţa fiecăruia dintre noi.

Dedicate copiilor, pasionaţilor de science-fiction, ficţiune sau biografii, anumite volume nu ar trebui să lipsească din „palmaresul” lecturilor fiecăruia dintre noi,

Iată, aşadar, 10 cărţi pe care orice om ar trebui le citească cel puţin o dată în viaţă:


1. „Pentru cine bat clopotele”, de Ernest Hemingway - Publicat în 1940, romanul prezintă povestea lui Robert Jordan, un tânăr american din Brigăzile Internaţionale alăturate unităţii de gherilă republicană, în timpul Războiului Civil Spaniol. Ca expert în folosirea explozibililor, el primeşte misiunea de a arunca în aer un pod în timpul atacului asupra oraşului Segovia.

2. „Kafka pe malul mării”, de Haruki Murakami – Scris de autorul japonez în anul 2002, romanul este o relatare fantezistă a aventurilor unui adolescent care pleacă de acasă în căutarea mamei şi a surorii dispărute cu mult timp în urmă. Volumul prezintă şi lungul şir de coincidenţe care îl leagă pe tânăr de un vagabond pe nume Nakata, ce suferă de pe urma unei traume din timpul războiului.

3. „Un veac de singurătate”, de Gabriel Garcia Marquez - Prima ediţe a romanului a fost publicată pe 5 iunie 1967 la Buenos Aires, Argentina, cu un tiraj iniţial de 8.000 de exemplare. De la prima publicare a cărţii şi până în prezent, s-au vândut peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume. Cartea a fost tradusă în 35 de limbi.

4. „La răsărit de Eden”, John Steinbeck – Cartea, publicată pentru prima dată în 1952, recreeaza povestea biblica a lui Cain şi Abel în decorul Văii Salinas din California. Acţiunea se întinde din timpul Războiului Civil american până la sfârşitul Primului Război Mondial şi urmăreşte conflictele dintre două generaţii de fraţi.

5. „Crimă şi pedeapsă”, de Feodor Dostoievski – Volumul a fost publicat pentru prima dată sub formă de foileton în ziarul „Mesagerul rus”, pe parcursul anului 1866. Cartea urmăreşte drama pe care o trăieşte Raskolnikov, un student care pune la cale uciderea şi jefuirea unei bătrâne cămătare, pentru a-şi putea rezolva astfel problemele financiare, dar şi din dorinţa de a-şi demonstra lui că este îndreptăţit să o facă.

6. „Fraţii Karamazov”, de F. Dostoievski – Este ultimul roman al lui Dostoievski, scris între anii 1878 – 1880. Autorul rus a murit la doar câteva luni distanţă de la publicarea romanului.

7. „Străinul”, de Albert Camus – Romanul a fost publicat în 1942. Protagonistul cărţii este Meursault, un franco-algerian indiferent care, după ce participă la înmormântarea mamei sale, ucide un bărbat arab pe care el îl cunoscuse la Alger.

8. „Dune”, de Frank Herbert – Romanul SF are o acţiune ce se desfăşoară într-un viitor îndepărtat, în mijlocul unui imperiu interstelar în expansiune. Volumul a câştigat premiul Hugi în 1966 şi premiul Nebula pentru „Cel mai bun roman”.

9. „Ferma animalelor”, de George Orwell – Publicată în Anglia în anul 1945, cartea este cea mai cunoscută satiră politică din secolul al XX-lea. A fost tradusă în peste 70 de ţări şi inclusă în programele şcolare şi universitare din întreaga lume.

10. „1984”, de George Orwell – Romanul politic a fost lansat în anul 1949. Volumul prezintă o parte din viaţa intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului totalitarist. Acţiunea se petrece în Marea Britanie, după un război nuclear ipotetic, care ar fi avut loc în anii ’50.

Selecție realizată de descopera.ro

 


Preluat de la: Timpul.md
Postat 16 iunie 2019

Creaţii aleatorii :)

Cartea din copilărie

Te-am lăsat cândva, demult,

Într-un colţ de casă.

Te-am lăsat într-o lume

Sfântă şi frumoasă.

 

Te-am învelit în hârtie albă,

Te-am învelit cu dor,

Mă întorceam iarăşi la tine

De mii şi mii de ori.

 

Mi-ai dăruit cei dragi

Cărţi de care-am vrut -

Scumpe, colorate, ilustrate,

Dar pe tine să te uit n-am putut.

 

Am plecat departe

Şi tare îmi lipseai,

Îmi era dor de ale tale poveşti

Dar prea departe erai.

 

N-am vrut să te iau cu mine,

Te-am lăsat ACASĂ,

În lumea-n care am crescut -

Cea sfântă şi frumoasă.

 

De câte ori mă-ntorc,

Întâi la tine vin,

Te şterg de praf, de timp

Şi lângă piept te ţin...

 

Îmi eşti comoara fără preţ

Amintirea cea mai vie,

Ce repede mai zboară anii!

Carte din copilărie.

Mai mult...

Am să vă dau în judecată

Am să vă dau în judecată!

că ma-ți lăsat orfan într-o lume ciudată.

cu mamă îndepărtată,

strig la voi cu vocea îndurerată!

cu viața, aproape de tot subjugată

ma-ți lăsat în a voii soartă,

crudă, acră și sărat.

eu îmi ascund durerea mascată,

cu inima frîntă și fața curată.

vă urăsc a suta dată !!!

pentru răpire de tată,

pentru tinerețea asasinată,

pentru durerea împrumutată.

v-aș împușca pe toți de laolaltă!

ce viață urîtă,

O să mă dați în judecată!

Mai mult...

Distrusă

Pe poza ta, cu o tigara,

O privesc ca prima oara 

Si imi șoptește vinul dulce:

"Doar necazuri iti aduce" 

 

Beau pentru a putea uita

Ochii ce ma alinau cândva.

Beau pentru a sa voce

Ce imi urla in inima feroce. 

 

Cu corpul tăiat și sufletul frânt,

Iti cant acum acest descant.

Nu e al nostru descant de iubire,

E acel descant de învrăjbire...

Mai mult...

Pustiu

În gânduri iuți

ce-mi trag genunchii …

în pământ,

mă gâtuie durerea!

Pierdut mă simt

mă trag, mă dor rărunchii,

și-n gândul tău…

îmi pierd suflarea.

 

Și m-aș strânge,

și m-aș dizolva …

într-o lacrimă să-ți fiu,

Să curg din inimioara ta

iubire prin al meu …

pustiu!

 

(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)

Mai mult...

Certuri autumnale

N-am văzut niciodată cerul mai cătrănit ca astăzi

s-a răstit de dimineață la norii negri de ploaie

și le-a spus să plângă mărunt peste Pământ

cu multă economie de lacrimi

nu se mai putea cu planetele și cu stelele astea,

atârnate de el,

într-o zi o să pună vântul să le scuture,

apoi va stinge el însuși toate luminile și focurile

de la răsărit la apus,

punând  lampa lui Aladin  în  dreptul  Andromedei,

în cel mai înalt pisc al Căii Lactee,

gata și cu Soarele acesta necugetat,

risipitor de lumină,

il va surghiuni și pe dânsul până în luna iunie, cel puțin,

la Polul Nord,

să mai încălzească și pe acolo oasele Pământului,

să țină vulcanii și cutremurele în frâu,

nu de alta, dar mor oamenii,

poeții,

săracii de ei,

într-o zi ne vom trezi singuri,

nu va mai avea cine să ne zugrăvească-n metafore

ca acum,

să fiu al naibii dacă nu-mi vine să plâng,

băgați-vă minnțile-n cap dracului!

Mai mult...

Dor de tata

Tată, tată, scump părinte,
Fără suflet am rămas
Într-o lume ce mă vinde,
Într-o lume fără glas.
Rătăcind şi ca scânteia
Către ceruri ai zburat,
Strălucind din lumea ceea
Pentru care ne- ai lăsat.
Hai, deschide uşa iară,
Vântul bate dureros,
Pragul parcă e o gară
Şi pe nimeni nu cunosc.
Tată, macii dau în floare
Legănaţi în zori de vânt,
Numai tu din depărtare
Nu ne spui nici un cuvânt.
Pacea- n casă-I o tăciune,
Mută e ca floarea-n glastră;
Eu te chem în rugăciune
Şi alerg - către fereastră.
Mama plânge ca copilul
Spune- mi tată ce să-i zic,
Să-i sfârşesc în suflet chinul,
Cum din el să fac – nimic?

Mai mult...