Lasă-ți
Lasă-ți sufletul iubito, de-al meu suflet să se lege!
Astfel, toate, taine sfinte, amândoi le-am înțelege.
Lasă-ți capul tău iubito, pe-al meu umăr să se culce
Astfel, orișice durere s-ar spăla-n lacrima dulce.
Lasă-ți creștetul, iubito, cu săruturi să-l hrănesc,
Fericire și speranță, lasă-n minte să-ți sădesc!
Lasă-ți inima, iubito, cu a mea să se unească,
Iar iubirea cea divină, las-o-n ele să vorbească!
Să ne-nvețe dăruirea, să ne-nvețe și iertarea,
Apoi, mai presus de toate, pasiunea și, uitarea...
Aș uita poftele toate, chiar și veșnica țigare,
De vei stinge-aceste pofte cât mai des c-o sărutare.
Aș uita, tot ce e-n lume, foame nu aș mai avea
De-ai lăsa să mă hrănească tot mereu dragostea ta.
Sete n-aș avea, chiar vinul, l-aș uita de tot, ști bine,
Dacă m-ai lăsa iubito, zilnic să mă-mbăt cu tine.
Goi am fi, n-am vrea veșminte ș-am vrea goi să fim mereu,
Dacă m-ai lăsa iubito, să mă-mbrac cu trupul tău.
Să trăim ca-ntr-o văpaie, nici ce-i frigul nu ai ști,
De-i veni la mine-n brațe ș-al meu trup te va-nveli.
Lasă-ți lumea, vino-n lumea cea de vis ce-ți dăruiesc!
Tu-nflorește lângă mine, eu, prin tine să-nfloresc.
Uită-ți grija, bucuria las-o-n mintea ta să vină,
Eu să fiu plin de iubire, tu, de-a mea iubire plină.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Marius Andreescu
Data postării: 12 februarie 2024
Vizualizări: 575
Poezii din aceiaşi categorie
zece dimineti
pariez un pachet de țigări
și-un singur leu și două gări
că-n dimineți în care pleci
nu voi plânge zece seri;
dar când te-ntorci de doua ori
in cele zece dimineți
trupu-mi cade nevoit
caci nu-mi aminteam cum saruti
sau cum iubesti
sau cum zâmbești.
Fragmente de suflet
E o nebunie, serios,
Cât de ușor te întoarce pe dos,
Cu doar câteva cuvinte,
Uneori cam de nepotrivite.
Un te ,,iubesc" e perfect,
Atunci când te îndrăgostești,
Dar atunci când doare,
Ce ar trebui să spunem, oare?
Un ,,te urăsc” nu merge,
Sunt fraier, n-am ce face,
Chiar dacă m-ai răni de mor,
Tot nu pot fi răzbunător .
Și, sincer să fiu acum,
Am avut sufletul scrum,
Dar n-am zis niciodată,
Sperând că o să-mi treacă.
Iubirea e tot mai înșelătoare,
Mai ales atunci când doare,
Iar totul din jurul tău,
A-nceput să-ți aducă gând rău
Dar viața merge mai departe,
Cu inima rănită sau întreagă,
Ne ridicăm și ne scuturăm,
Din fricile ce ne-nconjoară.
Și poate cândva, cine știe,
Vom regăsi în inimi bucurie,
Căci dragostea, chiar când ne doare,
Rămâne cel mai sfânt altar de-nchinare
De lume..nici că-mi pasă!
M-ai primit și ți-am luat inima,
Simțind că ea îmi aparține,
Și mai lăsat să cred că-s hoț,
Când am furat iubire de la tine
Mult timp a trebuit să treacă,
Până ce seama eu mi-am dat,
Că poarta inimii era deschisă,
Ca eu să intru, fără să bat
Curaj mi-am făcut de multe ori,
Să-i mărturisesc iubirea mea,
Dar am rămas cu gura-nchisă,
Și în gâtlej mi s-a-necat vocea
Salvarea a venit tot de la ea,
Chemându-mă la o plimbare,
Am plutit pe-alei îmbrățișați,
Și m-am ales cu prima sărutare
De-aici am început și am plecat,
Pe drumul vieții, în călătorie,
De-a fost ușor sau greu am navigat,
Pe val, în doi, cu scumpa mea soție
Acum ne continuăm povestea,
Și spun făr' a greși una frumoasă,
Eu sunt cu vâsla, ea ține cârma,
Pereche fac..de lume..nici că-mi pasă!
Pe un piedestal
Sentimente tinute in mine
Nu puteau fi stiute de nimeni
Doar tu,puteai sa le stii
Ceva ce nu ti-am putut oferii...
Ma gandesc....profund....am inceput sa ma scufund
Sa stau? Sa te las?
Am inceput sa iti uit al tau glas
Inchizand ochii,imi amintesc
Ochii tai care inca ma inebunesc
De culoare caprui inchis,dar cu tente de verde deschis
Cu zambetul tau calm
M-ai ucis,asta e clar
Parul tau brunet si lucios
Crede-ma ca esti cu adevarat contagios
M-ai scos din bezna ce era
Nici nu imi puteam imagina
Cum o mana rece ca a mea putea intalni una calda ca a ta
As vrea sa te privesc cu neincetare...sa te admir
M-as uita la tine ore-n sir
Atat timp cat inca pot sa respir
Prin ochii mei esti altcumva, fata de cum te vede lumea,valorezi ceva
Pentru mine esti cineva
Te pierzi usor in multime
Dar,inima mea mi te-a pus la inaltime
Ca pe un piedestal stai
Acolo esti si vei ramane
Robert,prima mea iubire
SEMNUL MIRĂRII
Îmi doresc să stea
În loc de lumină
Vorba dulce românească,
Ce-o vorbeau străbunii
Dulce grai moldovinesc
Oltenesc,ardelenesc
Stă retras deoparte
Vorbe noi împrumutate
Și-n cartea de bucate.
Așa limba românească
Îmbracă haină nouă
Șade scoasă la mezat
Ca și-un cenzurat.
Am ales semnul mirării
Vrednic ajutor, concret
În noianul de reclame
Sunt analfabet...
Cum pot eu azi concura
Eu cu româneasca mea
Cu engleza ,cu franceza?
Sau poate m-am rătăcit
Nu-s acasă ,sunt o haimana?
Oare asta-i țara mea?
Plec
cu picioarele trecutul usa imi deschide
si eu de el, se pare, ca ma tem demult.
daca-as fuma, acuma o tigara as aprinde.
farima-te. eu ma intorc. eu nu ma uit.
sub epiderma e Antarctida straina,
iar soarele ce ne-ncalzea de mult e stins.
nu-mi spune, ca din nou eu sint de vina.
cu radacini adinci in mine tu te-ai prins.
peste o saptamina imi planific evadarea,
nu pot sa-ti mai ascult nici o minciuna.
tu spui, ca n-o sa plec, ca nu-s de loc in stare,
dar eu te las, plec pentru totdeauna.
sub epiteliu pescarusi de mare zboara,
farima stratul de-amintiri ca gheata gros.
eu plec, chiar daca despatirea nu-i usoara,
eu plec, chiar daca-i foarte dureros.
dar sufletul alunga aceste stoluri.
sint obsedata de ceva ce nu-i al meu.
mi-e greu sa umplu cu ceva tristele goluri,
dar sa te dau cuiva este cu mult mai greu.
din nou cu radacini groase in mine cresti
si asta nu este deloc un semn de bine.
stiu sigur, poeziile mereu mi le citesti,
dar fa-te ca nu-s scrise pentru tine.
zece dimineti
pariez un pachet de țigări
și-un singur leu și două gări
că-n dimineți în care pleci
nu voi plânge zece seri;
dar când te-ntorci de doua ori
in cele zece dimineți
trupu-mi cade nevoit
caci nu-mi aminteam cum saruti
sau cum iubesti
sau cum zâmbești.
Fragmente de suflet
E o nebunie, serios,
Cât de ușor te întoarce pe dos,
Cu doar câteva cuvinte,
Uneori cam de nepotrivite.
Un te ,,iubesc" e perfect,
Atunci când te îndrăgostești,
Dar atunci când doare,
Ce ar trebui să spunem, oare?
Un ,,te urăsc” nu merge,
Sunt fraier, n-am ce face,
Chiar dacă m-ai răni de mor,
Tot nu pot fi răzbunător .
Și, sincer să fiu acum,
Am avut sufletul scrum,
Dar n-am zis niciodată,
Sperând că o să-mi treacă.
Iubirea e tot mai înșelătoare,
Mai ales atunci când doare,
Iar totul din jurul tău,
A-nceput să-ți aducă gând rău
Dar viața merge mai departe,
Cu inima rănită sau întreagă,
Ne ridicăm și ne scuturăm,
Din fricile ce ne-nconjoară.
Și poate cândva, cine știe,
Vom regăsi în inimi bucurie,
Căci dragostea, chiar când ne doare,
Rămâne cel mai sfânt altar de-nchinare
De lume..nici că-mi pasă!
M-ai primit și ți-am luat inima,
Simțind că ea îmi aparține,
Și mai lăsat să cred că-s hoț,
Când am furat iubire de la tine
Mult timp a trebuit să treacă,
Până ce seama eu mi-am dat,
Că poarta inimii era deschisă,
Ca eu să intru, fără să bat
Curaj mi-am făcut de multe ori,
Să-i mărturisesc iubirea mea,
Dar am rămas cu gura-nchisă,
Și în gâtlej mi s-a-necat vocea
Salvarea a venit tot de la ea,
Chemându-mă la o plimbare,
Am plutit pe-alei îmbrățișați,
Și m-am ales cu prima sărutare
De-aici am început și am plecat,
Pe drumul vieții, în călătorie,
De-a fost ușor sau greu am navigat,
Pe val, în doi, cu scumpa mea soție
Acum ne continuăm povestea,
Și spun făr' a greși una frumoasă,
Eu sunt cu vâsla, ea ține cârma,
Pereche fac..de lume..nici că-mi pasă!
Pe un piedestal
Sentimente tinute in mine
Nu puteau fi stiute de nimeni
Doar tu,puteai sa le stii
Ceva ce nu ti-am putut oferii...
Ma gandesc....profund....am inceput sa ma scufund
Sa stau? Sa te las?
Am inceput sa iti uit al tau glas
Inchizand ochii,imi amintesc
Ochii tai care inca ma inebunesc
De culoare caprui inchis,dar cu tente de verde deschis
Cu zambetul tau calm
M-ai ucis,asta e clar
Parul tau brunet si lucios
Crede-ma ca esti cu adevarat contagios
M-ai scos din bezna ce era
Nici nu imi puteam imagina
Cum o mana rece ca a mea putea intalni una calda ca a ta
As vrea sa te privesc cu neincetare...sa te admir
M-as uita la tine ore-n sir
Atat timp cat inca pot sa respir
Prin ochii mei esti altcumva, fata de cum te vede lumea,valorezi ceva
Pentru mine esti cineva
Te pierzi usor in multime
Dar,inima mea mi te-a pus la inaltime
Ca pe un piedestal stai
Acolo esti si vei ramane
Robert,prima mea iubire
SEMNUL MIRĂRII
Îmi doresc să stea
În loc de lumină
Vorba dulce românească,
Ce-o vorbeau străbunii
Dulce grai moldovinesc
Oltenesc,ardelenesc
Stă retras deoparte
Vorbe noi împrumutate
Și-n cartea de bucate.
Așa limba românească
Îmbracă haină nouă
Șade scoasă la mezat
Ca și-un cenzurat.
Am ales semnul mirării
Vrednic ajutor, concret
În noianul de reclame
Sunt analfabet...
Cum pot eu azi concura
Eu cu româneasca mea
Cu engleza ,cu franceza?
Sau poate m-am rătăcit
Nu-s acasă ,sunt o haimana?
Oare asta-i țara mea?
Plec
cu picioarele trecutul usa imi deschide
si eu de el, se pare, ca ma tem demult.
daca-as fuma, acuma o tigara as aprinde.
farima-te. eu ma intorc. eu nu ma uit.
sub epiderma e Antarctida straina,
iar soarele ce ne-ncalzea de mult e stins.
nu-mi spune, ca din nou eu sint de vina.
cu radacini adinci in mine tu te-ai prins.
peste o saptamina imi planific evadarea,
nu pot sa-ti mai ascult nici o minciuna.
tu spui, ca n-o sa plec, ca nu-s de loc in stare,
dar eu te las, plec pentru totdeauna.
sub epiteliu pescarusi de mare zboara,
farima stratul de-amintiri ca gheata gros.
eu plec, chiar daca despatirea nu-i usoara,
eu plec, chiar daca-i foarte dureros.
dar sufletul alunga aceste stoluri.
sint obsedata de ceva ce nu-i al meu.
mi-e greu sa umplu cu ceva tristele goluri,
dar sa te dau cuiva este cu mult mai greu.
din nou cu radacini groase in mine cresti
si asta nu este deloc un semn de bine.
stiu sigur, poeziile mereu mi le citesti,
dar fa-te ca nu-s scrise pentru tine.
Alte poezii ale autorului
Amanți
- Mami, ce e o amantă?
- O femeie enervantă.
E și hoață, e și rea
Și strică familia.
Dar, ce este un amant?
- Un bărbat bun și galant
Cum sunt 2-3 dintr-o sută,
Ce pe tatăl tău l-ajută...
Tu ești
Din simplul motiv că începe cu tine
Tu ești al meu înger, o rază de soare
Tu ești a iubirii prea dulce chemare
Ești ploaia de vară ce-n inimi s-așterne
Ș-a lunei lumină ce-n noapte se cerne
Ești vântul ce-adie în ziua-nsorită,
Esti ființa ce-mi cere să fie iubită
Ești farmecul nopții, ești ploaie de stele,
Ești zâna cea blandă a inimii mele.
Doar ție mereu eu iți caut privirea,
Doar ție aș vrea să iți dărui iubirea.
Și tot ce-mi doresc, e ca ziua ce vine
Să-nceapă mereu doar alături de tine.
O cafea
Azi îți trimit dragostea mea
Și te invit la o cafea
Amară-n faptul dimineții,
Ca tu să simți dulceața vieții.
Ș-un strop de dulce-n ea să fie,
Să simți mai multă bucurie.
Ș-am să pun ceașca cât mai plină,
Să ai o zi cât mai senină.
Adaug lângă ea ș-o floare,
Să fi mereu înfloritoare,
Dar și toată plăcerea mea,
De-a fi cu tine, la cafea.
Incorect...
Hei omule, ia seama, lumea-i aproape gata
Când va fi pusă-n mâna prostimii judecata.
Când va fi-nțelepciunea trădată pentru bani
Și scânteieri de-o clipă, slăvite de... gâscani.
Când vei vedea frumosul, hulit de urâciune
Și va fi-n rang de artă chiar orice spurcăciune
Ce-a fost invidioasă că nu e la-nălțime.
Dar, calea-i mai ușoară și-aleasă de mulțime.
Când gâsca proastă cărei, un compliment i-ai da,
Se crede mai frumoasă chiar decât lebăda
Și-n loc să facă pasul, la rangul ei să urce,
Preferă pe aceasta, s-o judece, s-o spurce.
Când orbul incapabil să vadă ce-ai în minte,
Dacă-l ascultă lumea, te spurcă din cuvinte.
Se judecă dreptatea spre-a se ierta greșeala,
Minciuna și hoția, să nu-și dea socoteala.
Când legi chiar, se fac strâmbe și ia păcatul dreptul,
Că-i mai ușoară calea și, e mai greu respectul.
Când, pentru-a nu-și ascunde, mulți, chipul de rușine,
Se judecă păcatul a fi de fapt... un bine.
Când incapacității se dă recunoștință:
- E rău da'... Las' că merge de-i punem o fundiță...
- Cum, suntem proști cu toții și, tu vi sa ne-ndrepti?
Dacă scădem nivelul, suntem cu toți deștepți.
- La noi este puterea, chiar de, mai mic ni-i darul,
Tu, ești nebun pesemne, că depășești tiparul.
Prostia și păcatul, la rang înalt s-au pus
Și de noroi îi umplem pe cei ce-au fost mai sus.
............................................................................
Hei! Recunoaște-ți vina, vom îndrepta greșeala.
Nu judeca dreptatea că-ți cere socoteala!
Trezește-te, fă pasul, doar pare, nu e greu.
De-ți e prea grea povara, te-ajut cu drag și eu.
Hai, dă tribut dreptății, greu pare primul pas,
Dar cei care urmează, îți vin ca într-un dans.
Te plângi, vrei să schimbi lumea și spui că vrei "mai bine"?
Fă primul pas și schimbă, dar, schimbă-te pe tine!
Ho'oponopono
Ne spun poveștile, că-n lume,
Sunt patru vorbe mari, anume:
"Îmi pare rău", "îți mulțumesc"
Și "iartă-mă" și "te iubesc".
Aceste vorbe au putere
Să vindece orice durere,
S-aducă liniștea-ntre noi,
Să cheme dragostea-nnapoi,
Să ștearg-o lacrimă zglobie,
S-aducă-n locu-i, bucurie
Și, orice rană s-o aline,
Iar răul, să-l transforme-n bine.
..................................
Aș vrea, să nu mai am din nou
Motiv să spun: "îmi pare rău".
Să nu mai fie necesar
Un "iartă-mă" să rostesc iar.
Aș vrea, mereu să tot găsesc
Motive, doar să-ți mulțumesc,
Că-n orice clipă care vine
Tu, ești alăturea de mine.
Și pentru vremea ce trecu
Să-ți mulțumesc, pentru că tu,
Minune a lui Dumnezeu,
Faci parte din destinul meu.
Și, nu vreau sa te plictisesc
Spunând mereu cât te iubesc
Dar, tot o spun căci, vreau s-o ști.
Am s-o repet în orice zi,
Ca-n orice clipă ce-o să vie,
Să ai în suflet bucurie
Știind că inima cuiva,
Mereu, i-alaturi de a ta.
Trecut
Ce s-a făcut, e bun făcut,
Nimic nu schimbi din ce-a trecut.
Orice durere sau regret,
Doar roade sufletul, încet.
Învață deci din tot ce-a fost,
Vei da trecutului un rost.
Lucrează pentru ce-o să fie
Și vei găsi doar bucurie.
Amanți
- Mami, ce e o amantă?
- O femeie enervantă.
E și hoață, e și rea
Și strică familia.
Dar, ce este un amant?
- Un bărbat bun și galant
Cum sunt 2-3 dintr-o sută,
Ce pe tatăl tău l-ajută...
Tu ești
Din simplul motiv că începe cu tine
Tu ești al meu înger, o rază de soare
Tu ești a iubirii prea dulce chemare
Ești ploaia de vară ce-n inimi s-așterne
Ș-a lunei lumină ce-n noapte se cerne
Ești vântul ce-adie în ziua-nsorită,
Esti ființa ce-mi cere să fie iubită
Ești farmecul nopții, ești ploaie de stele,
Ești zâna cea blandă a inimii mele.
Doar ție mereu eu iți caut privirea,
Doar ție aș vrea să iți dărui iubirea.
Și tot ce-mi doresc, e ca ziua ce vine
Să-nceapă mereu doar alături de tine.
O cafea
Azi îți trimit dragostea mea
Și te invit la o cafea
Amară-n faptul dimineții,
Ca tu să simți dulceața vieții.
Ș-un strop de dulce-n ea să fie,
Să simți mai multă bucurie.
Ș-am să pun ceașca cât mai plină,
Să ai o zi cât mai senină.
Adaug lângă ea ș-o floare,
Să fi mereu înfloritoare,
Dar și toată plăcerea mea,
De-a fi cu tine, la cafea.
Incorect...
Hei omule, ia seama, lumea-i aproape gata
Când va fi pusă-n mâna prostimii judecata.
Când va fi-nțelepciunea trădată pentru bani
Și scânteieri de-o clipă, slăvite de... gâscani.
Când vei vedea frumosul, hulit de urâciune
Și va fi-n rang de artă chiar orice spurcăciune
Ce-a fost invidioasă că nu e la-nălțime.
Dar, calea-i mai ușoară și-aleasă de mulțime.
Când gâsca proastă cărei, un compliment i-ai da,
Se crede mai frumoasă chiar decât lebăda
Și-n loc să facă pasul, la rangul ei să urce,
Preferă pe aceasta, s-o judece, s-o spurce.
Când orbul incapabil să vadă ce-ai în minte,
Dacă-l ascultă lumea, te spurcă din cuvinte.
Se judecă dreptatea spre-a se ierta greșeala,
Minciuna și hoția, să nu-și dea socoteala.
Când legi chiar, se fac strâmbe și ia păcatul dreptul,
Că-i mai ușoară calea și, e mai greu respectul.
Când, pentru-a nu-și ascunde, mulți, chipul de rușine,
Se judecă păcatul a fi de fapt... un bine.
Când incapacității se dă recunoștință:
- E rău da'... Las' că merge de-i punem o fundiță...
- Cum, suntem proști cu toții și, tu vi sa ne-ndrepti?
Dacă scădem nivelul, suntem cu toți deștepți.
- La noi este puterea, chiar de, mai mic ni-i darul,
Tu, ești nebun pesemne, că depășești tiparul.
Prostia și păcatul, la rang înalt s-au pus
Și de noroi îi umplem pe cei ce-au fost mai sus.
............................................................................
Hei! Recunoaște-ți vina, vom îndrepta greșeala.
Nu judeca dreptatea că-ți cere socoteala!
Trezește-te, fă pasul, doar pare, nu e greu.
De-ți e prea grea povara, te-ajut cu drag și eu.
Hai, dă tribut dreptății, greu pare primul pas,
Dar cei care urmează, îți vin ca într-un dans.
Te plângi, vrei să schimbi lumea și spui că vrei "mai bine"?
Fă primul pas și schimbă, dar, schimbă-te pe tine!
Ho'oponopono
Ne spun poveștile, că-n lume,
Sunt patru vorbe mari, anume:
"Îmi pare rău", "îți mulțumesc"
Și "iartă-mă" și "te iubesc".
Aceste vorbe au putere
Să vindece orice durere,
S-aducă liniștea-ntre noi,
Să cheme dragostea-nnapoi,
Să ștearg-o lacrimă zglobie,
S-aducă-n locu-i, bucurie
Și, orice rană s-o aline,
Iar răul, să-l transforme-n bine.
..................................
Aș vrea, să nu mai am din nou
Motiv să spun: "îmi pare rău".
Să nu mai fie necesar
Un "iartă-mă" să rostesc iar.
Aș vrea, mereu să tot găsesc
Motive, doar să-ți mulțumesc,
Că-n orice clipă care vine
Tu, ești alăturea de mine.
Și pentru vremea ce trecu
Să-ți mulțumesc, pentru că tu,
Minune a lui Dumnezeu,
Faci parte din destinul meu.
Și, nu vreau sa te plictisesc
Spunând mereu cât te iubesc
Dar, tot o spun căci, vreau s-o ști.
Am s-o repet în orice zi,
Ca-n orice clipă ce-o să vie,
Să ai în suflet bucurie
Știind că inima cuiva,
Mereu, i-alaturi de a ta.
Trecut
Ce s-a făcut, e bun făcut,
Nimic nu schimbi din ce-a trecut.
Orice durere sau regret,
Doar roade sufletul, încet.
Învață deci din tot ce-a fost,
Vei da trecutului un rost.
Lucrează pentru ce-o să fie
Și vei găsi doar bucurie.