Artista
Îmi place cum reciţi
Poeme, diafan,
Cum cânţi la mandolină,
Chitară şi pian.
Îmi place cum scrii versuri
Şi cu şi fără rimă,
Cum excelezi în proză,
Care îţi e sublimă!
Îmi place cum pictezi
Şi în ulei şi-n guaşe,
Cum realizezi portrete,
Diverse peisaje.
Îmi place tot ce faci
În diferite arte,
Dar cel mai mult artisto
Îmi placi tu, de departe!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Cătălin Teodoreanu
Data postării: 28 septembrie 2023
Vizualizări: 225
Poezii din aceiaşi categorie
"Ja, einmal ich träumte" în suedeză
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Ja, en gång drömde
Ja, en gång drömde jag om en solstråle,
där vi träffades, någonstans i rymden.
Jag har aldrig känt mig så lycklig som aldrig förr i mitt liv,
för för första gången ler du tillbaka.
Jag tror inte på drömmar, hur mycket jag än försöker
Men jag hoppas att jag bara ses en dag
vid den lila soluppgången, när vi träffas igen,
samma väg kommer att tas.
Ja, en gång drömde jag om en solstråle,
där vi träffades, någonstans i rymden.
Jag har aldrig känt mig så lycklig som aldrig förr i mitt liv,
för för första gången ler du tillbaka.
Jag tror inte på drömmar, hur mycket jag än försöker
Men jag hoppas att jag bara ses en dag
vid den lila soluppgången, när vi träffas igen,
samma väg kommer att tas.
Ja, en gång drömde jag om en solstråle,
där vi träffades, någonstans i rymden.
Jag har aldrig känt mig så lycklig som aldrig förr i mitt liv,
för för första gången ler du tillbaka.
Ja, en gång drömde jag om en solstråle,
där vi träffades, någonstans i rymden.
Drömmen går mot sitt slut, solen sjönkner i havet
och när jag vaknade hittade jag dig inte längre.
Piata Victoriei - Piata Unirii
O altă zi de luni, după tot felul de presiuni
' Offf, trei stații în plus ', în soaptă mi-am spus
După ce, câteva stații am mers, cumva într-o amețeală dus
Gândindu-mă la tot felul de sesiuni
O femeie plictisită, de fericire lipsită
Acum, foarte dichisită, tocmai din vacanță venită
Merge la muncă, într-o transă atât de adancă
Încă pe malurile Italiei, unde valurile bat o singuratică stâncă
Lângă ea stă un bărbat în vârstă
Cu un zâmbet pe buze, chiar dacă poate gustă
O ultimă dată din viața sa măreață
Și, cu o atitudine glumeață, se întreabă ce o să îi mai aducă această dimineață
Puțin mai departe, niște copii vorbesc de un profesor care îi plictisește de moarte
Și că ar vrea mai multe materii bazate pe arte, în școală
Că matematica e nasoală și că profa de română e prea vocală
Mai mult, dacă din guvern ar face parte, ar face totul ca la carte
Metroul se oprește și o femeie spune așa, pe zărește, " Piața Romană "
Ușile se deschid și totul se oprește cand în metrou se urcă, ea
Merge încet, de parcă vrea să se dea, cea mai rea
Parcă purta o coroană, era de o frumusețe de icoană
Toate mișcările ei erau ca dintr-un portret
M-am uitat la ea, indiscret dar fără vreun regret
Un zâmbet mi-a sărit în ochi și fără vreun interpret
Era de parcă știa un secret, atât de șiret
O fericire ascunsă de noi, undeva pierdută într-o mulțime de nevoi
De parcă toți duceam lipsă dar ea, atât era de aprinsă
Și din nou, ce rost are o candelă dacă e stinsă?
Pentru un moment, am pășit înapoi, nevrând să fiu vreun țărănoi
Nici un pas nu am făcut, că s-a întamplat, un lucru atât de plăcut
Ochii ei căprui, s-au uitat în ai mei verzui
Și cu pași repezi înspre mine a mers, unde a stătut
Liniște, pentru câteva clipe amărui
Ușile se închid și totul devine din nou rapid
Până când să îi aud glasul subțire, tăcut și timid
" Vreun buton mi s-a desfăcut? "
" Dacă nu, atunci la mine de ce te uiți, asa de urât? "
' Defapt, nu doar unul ci chiar doi'
Îi zâmbesc și ea îmi zâmbește înapoi
" Maria, de cunoștiință îmi pare bine "
' Andrei, atenția mea îți aparține '
Totul părea ca un vis, unul de așa de mult timp interzis
Totuși, nimic nu era promis, nimic nu era scris
Așa că am decis să îi pun o întrebare
' Maria, cu mine la o cafea ai merge oare?'
Înainte să îmi răspundă, s-a auzit " Piața Unirii "
Ea, mă întreabă, realizând efectul știrii
" Dacă spun da, promiți că vei mai sta? "
' Dacă asta înseamnă cafea atunci cum să spun nu și a pleca? '
Avea un mers ca de prințesă
O privire de duchesă
Elegantă dar fără să fie ignorantă
Extravagantă dar fără să fie arogantă
Totuși, pe cât era de perfectă pe atât de defectă
Atât de furioasă când simțea că viața nu o respectă și nu e corectă
Atât de nervoasă atunci când se simțea neputincioasă
Când simțea că nu avea ceva sau pe cineva, atât de mofturoasă
Și totuși, am crezut că dupa o vreme
Totul va devenii fundamental de banal
Până să mă cheme, de un scaun să mă rezeme
Și să o fi văzut pe tocurile ei de cristal
Când am ajuns, ne-am luat o cafea
Și am întrebat-o dacă am putea
Să ne ținem de mână
Și dacă ar vrea, măcar pentru puțin, să rămână
Dintr-o dată, sare din scaun și spune
Că ea presupune că am o pasiune pentru un joc
"Se pare că ai noroc, te provoc"
' Hmmm, pentru a mă răpune, ar trebuii să ai măcar o noțiune despre această chestiune '
' Nu te speria dacă vei greșii, dar știi ce e această piesă? '
Toată fața i se înroșește și ea îmi șoptește, "e o prințesă"
Îmi zâmbește timid și îmi dă regina
"Okay, nu prea știu să joc dar asta înseamnă că mă vei lumina, nu-i așa? "
Cu cât s-a înserat, cu atât, mai mult am jucat
Și cu un zâmbet de neînduplecat spune, " E patru "
I-am răspuns cu un simplu atac, fără vreo piesă să înșfac
' E-5, draga mea ', am spus eu într-o voce ca de teatru
Nimic din partea ei, stătea, se gândea, la executarea mea, " patru C "
Eu, nepăsător si visător, gândul meu zburase, ' B sașe '
Nici acum nu știu, cum ea m-a putut seduce încât nu am putut deduce, ce făcea - deoarece
Ce urmase, a făcut sigur că nu mai aveam mișcari rămase
Cu o voce tandră și dulce, mă reduce, la nimic, " F trei "
Marii, doamne dar ce vrei să îmi iei?
Când aude, ' B șapte ', nu face un sunet și trece direct la fapte
A zâmbit mai frumos și mai inimos ca în oricare altă noapte
" Si, sah mat", spune ea cu un glas entuziasmat
" Sper că acum nu te deranjeaza că te-am chemat"
' Ha, în niciun caz, m-ai calcat ca pe un gândac '
' Și nu m-a deranjat, defapt, cred că te plac '
Reasons I love you
Emoții digitale
Un :) mi-ai trimis
Probabil la-ntâmplare
Te-am întrebat ce e
Mi-ai spus că-i ghicitoare
Sperând am încercat
Să te întreb cu-o floare
Răspusul m-a-ntristat
Cealaltă :( doare
În cloud se-ascund memorii
Stau biți-n izolare
Fierbinte-i procesorul
Dau iute hibernare
Random mă poartă gandul
Se-oprește-n ghicitoare
Tastează-mi o poveste
S-adorm la întamplare
Trimit în cloud speranță
Prin fibră-n net dispare
Se plimbă fără urmă
Răspunde o eroare
Mă virusează dorul
Restart programul n-are
Primesc un diagnostic
Lipsesc coduri binare
Nu plânge
Să nu mai plângi când soarta crudă te-a lovit
Degeaba cauți loc ascuns de realitate
La poarta-nchisă fremătând ai nimerit
Doar o minune va schimba ce nu se poate
Să nu mai plângi tu suflet blând nefericit
Lumina rece ți-a brumat florile toate
Sclipind un astru insolit te-ai rătăcit
Lăsându-ți nopțile să fumege turbate
Să nu mai plângi o primăvară ce-a mințit
Lumea perfectă e în visele din noapte
Hotarul zorilor trecând s-au risipit
Dezvăluid splendoarea zilelor voalate
Să nu mai plângi lacrimă caldă amăgit
Uscând cu sete curg oceanele sărate
Lipsindu-ți buzele de zahărul vrăjit
Amarul picură din rănile crăpate
Să nu mai plângi chiar dacă totul e nimic
Aerul stins respiră orele blazate
Să nu mai plângi ai vrea dar plângi necontenit
Umbletu-ți plânge istovit călcând pe șoapte
As vrea o..
Rog sa stea o clipa cerul
Sa mai fiu putin cu tine
Atit iubirea cit si adevarul
Sa nu se dasparta de mine
Sa ne-nbratisam aievea
Sarutindu -ne doar noi
Sa fim singuri si natura
Martori pentru amundoi
Te-as lasa sa fugi ca vintul
Sa adii in viata mea
Dar cum vintu-i schimbatorul
Te voi pierde eu cindva
As dori sa vii adesea
Sa te vad mai des mai rar
Ca Romeo tu JUlieta
Te voi astepta la prag
Linga asa o frumusete
M-as simti si eu poet
As trai intr-o poveste
Dintr-o zina si un fat.
Alte poezii ale autorului
Antidot
O dâră ca de sânge
Ni-i soarta-n astă lume,
C-un prădător feroce,
Adulmecând pe urme.
Dar care nu dispune
De colţi şi nici de gheare,
Ci-şi urmăreşte prada
Cu coasa la spinare.
Hai să fugim iubito!
Ca să scăpăm cu zile,
Să ne-ndreptăm degrabă
Spre munţii de iubire.
Şi-odată ajunşi acolo,
Mutându-ne de tot,
Să cultivăm iubire,
Al morţii antidot.
Ia-mă iubito...
Ia-mă iubito şi mă frânge ca pe o pâine coaptă
Şi dă-mă la sărmanii ce trec pe lângă poartă,
Să le astâmperi foamea cumva cu nişte pâine
Şi să-şi aducă aminte din când în când de mine.
Ia-mă iubito şi du-mă la oala cu mâncare
Şi aruncă-mă-n bucate ca pe un praf de sare
Şi dă-mă de pomană la oamenii de rând,
De mine să-şi aducă aminte când şi când.
Ia-mă iubito şi mă varsă prin cănile de lut,
Ca pe vinul cel roşu şi dulce la băut,
Să-nchine toţi săracii, atunci când mă vor bea,
Din când în când iubito...în amintirea mea.
Nu-i cer nimic lui Dumnezeu
Nu-i cer nimic lui Dumnezeu,
Doar clipa-n care te-am zărit,
Pe-o bancă-n parc, să se repete
De s-ar putea la infinit.
Nu vreau averi să-mi dea defel,
Doar ziua când te-am sărutat,
Sub un salcâm în miez de mai,
Să se reîntoarcă neîncetat.
Şi nu vreau gloria cea deşartă,
Doar vara-n care te-am iubit,
La malul mării lângă valuri,
S-o retrăiesc la nesfârşit.
Contrasens
Din ce a fost în viitor
Îmi amintesc,
Bătrân că mor.
Cum va fi însă în trecut,
Idee n-am,
Abia-s născut.
Pasărea de foc
Să ştii, iubirea zboară cel mai sus,
De abia ce-o poţi atinge cu privirea,
Nu zboară niciodată spre apus,
Spre răsărit zboară mereu iubirea.
Pare a fi o pasăre de foc,
Care brăzdează bolta nopţii,
Ca un meteor ce nu stă-n loc,
Ca o sfidare la adresa morţii.
De jos dac-o priveşti în zare,
Iubirea-i doar pe cer o mică pată,
Dar de pământ când se apropie îţi pare
Că poate să cuprindă lumea toată.
Pare a fi o pasăre de foc,
Ce bolta nopţii toamna o brăzdează,
Ca un meteor ce nu stă-n loc,
Ca un cocor prin inimi ce migrează.
Să ştii, iubirea zboară cel mai sus,
Doar îngerii pe lângă ea de se strecoară,
Nu zboară niciodată spre apus,
Spre răsărit iubirea veşnic zboară.
Fecioară, aş vrea...
Fecioară, aş vrea un ulcior de lut
Să fiu, ca să mă duci la gură,
Să-ţi dau din mine băutură
Şi cel mai lung şi scump sărut.
Să mă cobori apoi discret
Pe sân, să-ţi răcoresc fecioară,
În cea mai caldă zi de vară,
Din focul ce te arde-n piept.
Să-mi umezeşti din nou ţărâna
Cu apă rece de izvor
Şi să mă umplu de fior,
De toartă când mă prinzi cu mâna.
Şi noaptea când cu toţii dorm,
Aş vrea, de sete ce îţi vine,
Tu să mă iei în pat cu tine,
Iar eu să redevin un om.