Autorul Marius Andreescu

Constelația autorului
poezii.online Marius Andreescu
Inregistrat pe: 11 februarie 2024 32 creaţii 7 2

Total

32 creaţii
Gând de început
1 617 25 august 2025
Gând de început
662 25 august 2025
Fusta
757 1 iunie 2025
Proverb 2
767 30 mai 2025
La ginecolog
1 892 30 mai 2025
Amanți
1 778 29 mai 2025
De vânzare
899 29 mai 2025
Icoană
799 5 martie 2025
Castele de nisip
1,079 13 iulie 2024
O cafea
1,401 13 iulie 2024
Gânduri ascunse
1,188 27 iunie 2024
Zi ploioasă
1,256 14 martie 2024
Lumea mea
1,245 23 februarie 2024
Petale de lacrimi
1 1,114 23 februarie 2024
Iluzii
1,133 22 februarie 2024
O șoaptă
1,216 21 februarie 2024
Rime de iubire
1,252 21 februarie 2024
Incorect...
1,234 17 februarie 2024
Noaptea mea
1,230 16 februarie 2024
Odă femeii
2 2,064 16 februarie 2024
Vino iubire
1 1,444 15 februarie 2024
Vis în zori
1,144 15 februarie 2024
Ho'oponopono
1,549 15 februarie 2024
Tu ești
1 1,133 15 februarie 2024
Găndul
1 1,073 15 februarie 2024
Uitare
1,654 15 februarie 2024
Lasă-ți
1,370 12 februarie 2024
De toamnă
1,154 12 februarie 2024
Căutând cuvinte
1,118 12 februarie 2024
Proverb
1,256 12 februarie 2024
Trecut
1,128 12 februarie 2024
Dulce ispită
1,181 12 februarie 2024
Toţi autorii

Creaţii aleatorii :)

Din făgașul inimii

Rută prea anevoioasă 

Spre zarea de acasă,

Printre visele scăldate 

De ape ,-nvolburate.

 

Drum bătrân și ostenit 

De iluzii bântuit,

Unde dorul mă strigă 

Și cerul stă să curgă..

 

Cărări întortocheate 

De lacrimi irigate,

Din ochii ce se sting

Și -n urmă se preling...

 

Destine -nșelătoare

În exil sub soare,

În frământari se frâng 

Și sub gene plâng...

 

După amar de vreme,

Calea care geme,

Pe al inimii Făgăs 

Mă cuprinse pătimaș..

Mai mult...

Vreau să trăiesc

Nopțile nedormite

Visele ciudate

M-au transformat în necunoscut

În oglindă nu m-am recunoscut

 

În fiecare zi obosită 

Cu munca prea stresată

M-am săturat 

Viața altă față mi-a arătat 

 

Acum e rândul meu

Să mă distrez mereu

Vreau să simt că trăiesc 

Din nou vreau să iubesc

Mai mult...

Jumătate de iubire

Jumătate de iubire

Ce mă tine-n lanțuri grele,

Nici n-o pot lăsa să plece,

Nici da inimii ce cere...

Ca un picur ce alina

Dar nu stinge setea grea,

Ca un ochi ce vede câmpul,

Dar  ceata ia vraja sa...

Jumătate de iubire,

Ca un drog , și viața trece,

Însă visul  amăgire

Noaptea-n gândul meu trăiește...

E doar vis, e doar trăire,

Dar el zilnic făurește

Jumătate de iubire...,jumătatea ce lipsește...

Mai mult...

stări/7

grevă generală-

n-ai voie:

să  naști,

să te mbolnăvești

să mori.

timpul merge-n sensul invers

nevoilor zilnice.

apoi, ploaia- 

neanunțată, neașteptată,

care nu ține cont de reguli,

a venit să șteargă istoricul.

 

Mai mult...

Tell me sweet little lies

The leaking mind of a lover, an ambitious perpetrator, a strategic confectioner...
Tell me sweet little lies,
Fulfill my heart with deceitfulness,
Make me wish for an abstract portrait of emotions.
Take my heart as evidence,
Of the things I'm doing and I'll do,
A stolen dance of nothing to write about,
The surge of a caring person.
And you, my dearest,
A mushroom left in the dark to grow,
But as a surveyor of the black shroud, I observe...
The night lights are low, and you my dear, you cannot grow.

"From "Volumul Floare de piatră/Stone Flower""

 

Mai mult...

Psalmi - XXXII - Singurătatea absolută

 

Doamne,

sunt locuri în suflet

unde nu pătrunde nimeni,

nici măcar eu.

Acolo stau tăcerile mele

ca niște fiare care nu dorm,

așteptând ca într-o zi

să nu mai fiu nimic altceva decât ele.

 

Mi-am dorit singurătatea,

am visat-o ca pe o catedrală

fără oameni,

fără zgomot,

fără frică.

 

Dar când m-am așezat în ea,

am auzit cum tăcerea începe să urle.

 

Doamne,

nu știu dacă singurătatea aceasta

e o binecuvântare

sau o pedeapsă.

Poate că mi-ai dat-o ca pe un loc de întâlnire,

dar eu am umplut-o cu absență,

cu îndoială,

cu fugi.

 

E o liniște prea grea,

care nu mângâie,

ci strivește.

E un pustiu unde nu mai știu

dacă vorbesc cu Tine

sau cu umbra mea.

 

Și totuși,

în adâncul acestei singurătăți absolute

simt că ești Tu.

Nu în zgomot, nu în lume,

ci în golul care doare.

 

Poate că ai vrut să mă dezbraci

de tot ce e omenesc,

ca să Te pot găsi

acolo unde nu mai e nimic,

decât Duhul Tău.

 

Doamne,

dacă asta e singurătatea

prin care învăț să Te iubesc curat,

fără măști,

fără lume,

atunci nu mă scoate din ea,

decât atunci când știi

că pot iubi din nou,

fără frică de întoarcere.

Mai mult...
#Interesant  Autor: Anghel
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live