Căutând cuvinte
Cât vreau să îți mărturisesc
Ce simt când îmi colinzi prin gând,
Dar când privirea-ți întâlnesc,
De mine vorbele se-ascund.
De-atunci, de când te-am cunoscut,
Îmi tulburi mintea și simțirea
Iar glasu-ți cald când îl ascult,
Nu știu de ce, mă pierd cu firea.
Și, tot de-atunci caut cuvinte,
Ca împletindu-le să-ți spun
Că-n mine doarme-acum fierbinte,
Un foc fantastic și nebun.
Ce mă înnalță-mi dă putere
Și, să găsesc aș vrea, vr-un fel,
Să-mpart cu tine-astă avere,
Să-ți dăruiesc parte din el.
Când rătăceam prin întuneric
Gândind la vremea ce-o să vină,
Cărarea-mi lumină, feeric
O blândă rază de lumină.
Sădind un sâmbur de speranță
Că sunt și zile mai senine
Și, n-am visat, cu siguranță.
De fapt, te-am întâlnit pe tine.
Tu, ca un răsărit de soare,
La viață m-ai trezit din nou
Ș-aș vrea să pot găsi o cale
Să dau răspuns darului tău.
Acum, vreau doar să-ți mulțumesc
C-ai fost o clipă-n calea mea
Ș-ar fi un dar Dumnezeiesc,
Să te păstrez de voi putea.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Marius Andreescu
Data postării: 12 februarie 2024
Vizualizări: 574
Poezii din aceiaşi categorie
Trairea iubirii
Asa cum canta marea
Si vantul in furtuna
Asa imi zburda gandul
Cand eu privesc la luna.
Pe-o aripa de fluturi
Iubirea mea traieste
Pe campul plin de zane
Iubitul ma zareste.
Surasul lui de aur
Purtat pe-a lui faptura
Priveste-n noaptea mintii
Iubirea mea nebuna.
Pe langa tampla calda
Eu vad un nor de stele
Iubirea strange lacrimi
Pierdute prin unghere.
Angelica Stigassy
De ieri a început să piară mâine
De ieri a început să piară mâine
Trecutul vrea prezent și viitor
Blestemul amintirilor supune
Osândă car durerile de dor
Târându-se merg zilele spre noapte
Urcând spre asfințit șovăitor
Desculț umblă speranțele deșarte
Pășind către un vis otrăvitor
Tăcute ard cuvintele uitate
Vibrând se prăbușesc dogoritor
Cenușă a rămas în loc de șoapte
Uscând roșul pe buze incolor
Privirile pălesc întunecate
Luminile orbesc amăgitor
Scânteile lucesc îndepărtate
Plângând lacrima curge sclipitor
Cărările gonesc întortocheate
Alerg fără prezent nepăsător
Pierdut mă dezlipesc de realitate
Un astăzi vrea trecut nemuritor
Respect ceea ce iubesc
Mai intrebat daca te iubesc cu adevarat
Ti-am raspuns si nu am ezitat
Din tot sufletul meu te voi iubii mereu
Pentru ca tu esti totul meu
Mai bine sufar in tacere
Numai sa stiu ca tu esti bine
Ma multumesc cu ce pot
Fiinca te iubesc pe tine
Nu vreau sa ma lasi, orice ar fi
Pentru ca te iubesc si as suferii
Inima ar plange cu lacrimi de suspin
Si tu nu ai sti ca sufar pentru tine
Lucrul cel mai important
Pentru mine, este ca tu sa fi bine
Chiar daca voi suferii pt tine
Pentru ca te iubesc pe tine
Neconditionat vei simti
Iubirea mea fata de tine
Dar fara suferita si suspine
Te protejez ca sa fi tu bine
Plang uneori, fara ca tu sa sti
Ma intrebi ce am si cu zambet
Iti raspund…nu am nimic
Dar nu… respect ceea ce iubesc
Cand altii iti vor intoarce spatele
Eu voi fi langa tine
Voi merge pana in panzele albe pentru tine
Pentru ca… te respect si te iubesc
Vară fierbinte, amor nemuritor
Doar lângă tine iubita mea,
Îți spun acum și tu știi bine adevărul,
Căci vorbele rostite în cuvinte scrise,
Nu-s goale chiar dacă locuiesc în neputința lor,
Oricât e vara asta de fierbinte,
Eu doar când stau în brațe prins la tine,
Tu fiind cuprinsă în îmbrățișarea mea,
Simt fericirea ce lumea-ntreagă căutând o vrea,
Dar negăsind-o plânge și suspină,
Și moare tristă în singurătatea sa!
Tu ești chiar însăși fericirea pentru mine,
Acum, în clipa verii ăsteia fierbinte,
Crezând naiv într-un amor nemuritor,
Doar lângă tine frumoasa mea,
Îți spun acum și tu știi bine adevărul,
Căci vorbele rostite în cuvinte scrise,
Nu-s goale chiar dacă viețuiesc în neputința lor!
(24 iunie 2024 Vasilica dragostea mea)
FANTEZIE PE ŢĂRM
Nu-ţi voi mai scrie versuri. Du-te tu,
în leagănul maree lor lunare...
această noapte scurtă se trecu,
ca umbra pescăruşilor în mare.
Acum, pe ţărmul gol încărunţesc
de dorul tău, de dorul cărnii tale...
acesta e destinul meu lumesc,
pândit de plictiseli duminicale.
Aş vrea să dorm aici, cu întristarea
la piept . Culcat pe ţărm ca un artist,
dar din adâncuri, mi te aruncă marea,
ca spre-un pescar îmbătrânit şi trist.
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Să fiu rostit cu dragoste și dor
Să zbor prin ale tale gânduri și să ți se facă dor
În gândurile tale sa mă pierd în versuri să mă regăsesc
Spre visuri eu să mă înalț
Iar tu să mă privești cu drag
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Un cuvânt iubit și prețuit
Să fiu rostit cu multă gingășie
Și tu să mă privește cu multă simpatie
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Un cuvânt nemaipomenit
Cu aripi de dor să zbor către tine
Și tu mereu să mă alinți cu multă iubire
Trairea iubirii
Asa cum canta marea
Si vantul in furtuna
Asa imi zburda gandul
Cand eu privesc la luna.
Pe-o aripa de fluturi
Iubirea mea traieste
Pe campul plin de zane
Iubitul ma zareste.
Surasul lui de aur
Purtat pe-a lui faptura
Priveste-n noaptea mintii
Iubirea mea nebuna.
Pe langa tampla calda
Eu vad un nor de stele
Iubirea strange lacrimi
Pierdute prin unghere.
Angelica Stigassy
De ieri a început să piară mâine
De ieri a început să piară mâine
Trecutul vrea prezent și viitor
Blestemul amintirilor supune
Osândă car durerile de dor
Târându-se merg zilele spre noapte
Urcând spre asfințit șovăitor
Desculț umblă speranțele deșarte
Pășind către un vis otrăvitor
Tăcute ard cuvintele uitate
Vibrând se prăbușesc dogoritor
Cenușă a rămas în loc de șoapte
Uscând roșul pe buze incolor
Privirile pălesc întunecate
Luminile orbesc amăgitor
Scânteile lucesc îndepărtate
Plângând lacrima curge sclipitor
Cărările gonesc întortocheate
Alerg fără prezent nepăsător
Pierdut mă dezlipesc de realitate
Un astăzi vrea trecut nemuritor
Respect ceea ce iubesc
Mai intrebat daca te iubesc cu adevarat
Ti-am raspuns si nu am ezitat
Din tot sufletul meu te voi iubii mereu
Pentru ca tu esti totul meu
Mai bine sufar in tacere
Numai sa stiu ca tu esti bine
Ma multumesc cu ce pot
Fiinca te iubesc pe tine
Nu vreau sa ma lasi, orice ar fi
Pentru ca te iubesc si as suferii
Inima ar plange cu lacrimi de suspin
Si tu nu ai sti ca sufar pentru tine
Lucrul cel mai important
Pentru mine, este ca tu sa fi bine
Chiar daca voi suferii pt tine
Pentru ca te iubesc pe tine
Neconditionat vei simti
Iubirea mea fata de tine
Dar fara suferita si suspine
Te protejez ca sa fi tu bine
Plang uneori, fara ca tu sa sti
Ma intrebi ce am si cu zambet
Iti raspund…nu am nimic
Dar nu… respect ceea ce iubesc
Cand altii iti vor intoarce spatele
Eu voi fi langa tine
Voi merge pana in panzele albe pentru tine
Pentru ca… te respect si te iubesc
Vară fierbinte, amor nemuritor
Doar lângă tine iubita mea,
Îți spun acum și tu știi bine adevărul,
Căci vorbele rostite în cuvinte scrise,
Nu-s goale chiar dacă locuiesc în neputința lor,
Oricât e vara asta de fierbinte,
Eu doar când stau în brațe prins la tine,
Tu fiind cuprinsă în îmbrățișarea mea,
Simt fericirea ce lumea-ntreagă căutând o vrea,
Dar negăsind-o plânge și suspină,
Și moare tristă în singurătatea sa!
Tu ești chiar însăși fericirea pentru mine,
Acum, în clipa verii ăsteia fierbinte,
Crezând naiv într-un amor nemuritor,
Doar lângă tine frumoasa mea,
Îți spun acum și tu știi bine adevărul,
Căci vorbele rostite în cuvinte scrise,
Nu-s goale chiar dacă viețuiesc în neputința lor!
(24 iunie 2024 Vasilica dragostea mea)
FANTEZIE PE ŢĂRM
Nu-ţi voi mai scrie versuri. Du-te tu,
în leagănul maree lor lunare...
această noapte scurtă se trecu,
ca umbra pescăruşilor în mare.
Acum, pe ţărmul gol încărunţesc
de dorul tău, de dorul cărnii tale...
acesta e destinul meu lumesc,
pândit de plictiseli duminicale.
Aş vrea să dorm aici, cu întristarea
la piept . Culcat pe ţărm ca un artist,
dar din adâncuri, mi te aruncă marea,
ca spre-un pescar îmbătrânit şi trist.
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Să fiu rostit cu dragoste și dor
Să zbor prin ale tale gânduri și să ți se facă dor
În gândurile tale sa mă pierd în versuri să mă regăsesc
Spre visuri eu să mă înalț
Iar tu să mă privești cu drag
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Un cuvânt iubit și prețuit
Să fiu rostit cu multă gingășie
Și tu să mă privește cu multă simpatie
Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt
Un cuvânt nemaipomenit
Cu aripi de dor să zbor către tine
Și tu mereu să mă alinți cu multă iubire
Alte poezii ale autorului
Lasă-ți
Lasă-ți sufletul iubito, de-al meu suflet să se lege!
Astfel, toate, taine sfinte, amândoi le-am înțelege.
Lasă-ți capul tău iubito, pe-al meu umăr să se culce
Astfel, orișice durere s-ar spăla-n lacrima dulce.
Lasă-ți creștetul, iubito, cu săruturi să-l hrănesc,
Fericire și speranță, lasă-n minte să-ți sădesc!
Lasă-ți inima, iubito, cu a mea să se unească,
Iar iubirea cea divină, las-o-n ele să vorbească!
Să ne-nvețe dăruirea, să ne-nvețe și iertarea,
Apoi, mai presus de toate, pasiunea și, uitarea...
Aș uita poftele toate, chiar și veșnica țigare,
De vei stinge-aceste pofte cât mai des c-o sărutare.
Aș uita, tot ce e-n lume, foame nu aș mai avea
De-ai lăsa să mă hrănească tot mereu dragostea ta.
Sete n-aș avea, chiar vinul, l-aș uita de tot, ști bine,
Dacă m-ai lăsa iubito, zilnic să mă-mbăt cu tine.
Goi am fi, n-am vrea veșminte ș-am vrea goi să fim mereu,
Dacă m-ai lăsa iubito, să mă-mbrac cu trupul tău.
Să trăim ca-ntr-o văpaie, nici ce-i frigul nu ai ști,
De-i veni la mine-n brațe ș-al meu trup te va-nveli.
Lasă-ți lumea, vino-n lumea cea de vis ce-ți dăruiesc!
Tu-nflorește lângă mine, eu, prin tine să-nfloresc.
Uită-ți grija, bucuria las-o-n mintea ta să vină,
Eu să fiu plin de iubire, tu, de-a mea iubire plină.
Tu ești
Din simplul motiv că începe cu tine
Tu ești al meu înger, o rază de soare
Tu ești a iubirii prea dulce chemare
Ești ploaia de vară ce-n inimi s-așterne
Ș-a lunei lumină ce-n noapte se cerne
Ești vântul ce-adie în ziua-nsorită,
Esti ființa ce-mi cere să fie iubită
Ești farmecul nopții, ești ploaie de stele,
Ești zâna cea blandă a inimii mele.
Doar ție mereu eu iți caut privirea,
Doar ție aș vrea să iți dărui iubirea.
Și tot ce-mi doresc, e ca ziua ce vine
Să-nceapă mereu doar alături de tine.
Amanți
- Mami, ce e o amantă?
- O femeie enervantă.
E și hoață, e și rea
Și strică familia.
Dar, ce este un amant?
- Un bărbat bun și galant
Cum sunt 2-3 dintr-o sută,
Ce pe tatăl tău l-ajută...
Vino iubire
Hai vino iubire și ia-mă de mână
Hai vino și-n brațe mă strânge,
Căci noaptea mi-e tristă, e goală și plânge,
Din negri-i ochi pică reci lacrimi de sânge
Și-i nemângâiată de lună.
Hai, vino iubire și doru-mi alină,
Că-mi e-al nopții cer fără stele.
Pe inima mea tu ai pus lanțuri grele,
Mă strâng și mă dor legăturile tele
Și sufletu-n șoaptă-mi suspină.
Hai, vino iubire să-mi dărui iertare,
Chiar dacă n-o merit din plin.
Ridică-mi iar ochii spre cerul senin
Iubește-mă mult, când eu merit puțin,
C-atunci am nevoie mai mare...
Găndul
Când cu drag privesc seninul cerului cel infinit
Și incerc sa-mi caut gandul, imi dau seama c-a fugit
Și se-ndreaptă către tine, cum se-ndreaptă-ntotdeauna
Chiar din zorii dimineții, până când rasare luna.
Doar spre tine mereu fuge, făr’ să pot sa îl opresc
Să te caute el vine, sa-ți spună cât te iubesc.
Să-ți șoptească la ureche, să te-nvăluie ușor,
Blând în ochi sa te privească și să-ți spună cât mi-e dor.
Să îți spună cum în brațe, strâns aș vrea să te cuprind,
Să te am mereu alături, sa trăiesc mereu iubind,
Să simt trupul tau fierbinte cum s-aprinde de dorință,
Să îți dăruiesc iubirea, din întreaga mea ființă.
Tu, gustând a mea iubire, să adormi la pieptul meu,
Să ramâi pân’ dimineața ș-apoi sa rămâi mereu.
Să trăim iubind, o viață, să pășim spre veșnicie.
Chiar de-i doar un gând acesta, acest gând ți-l trimit ție.
O cafea
Azi îți trimit dragostea mea
Și te invit la o cafea
Amară-n faptul dimineții,
Ca tu să simți dulceața vieții.
Ș-un strop de dulce-n ea să fie,
Să simți mai multă bucurie.
Ș-am să pun ceașca cât mai plină,
Să ai o zi cât mai senină.
Adaug lângă ea ș-o floare,
Să fi mereu înfloritoare,
Dar și toată plăcerea mea,
De-a fi cu tine, la cafea.
Lasă-ți
Lasă-ți sufletul iubito, de-al meu suflet să se lege!
Astfel, toate, taine sfinte, amândoi le-am înțelege.
Lasă-ți capul tău iubito, pe-al meu umăr să se culce
Astfel, orișice durere s-ar spăla-n lacrima dulce.
Lasă-ți creștetul, iubito, cu săruturi să-l hrănesc,
Fericire și speranță, lasă-n minte să-ți sădesc!
Lasă-ți inima, iubito, cu a mea să se unească,
Iar iubirea cea divină, las-o-n ele să vorbească!
Să ne-nvețe dăruirea, să ne-nvețe și iertarea,
Apoi, mai presus de toate, pasiunea și, uitarea...
Aș uita poftele toate, chiar și veșnica țigare,
De vei stinge-aceste pofte cât mai des c-o sărutare.
Aș uita, tot ce e-n lume, foame nu aș mai avea
De-ai lăsa să mă hrănească tot mereu dragostea ta.
Sete n-aș avea, chiar vinul, l-aș uita de tot, ști bine,
Dacă m-ai lăsa iubito, zilnic să mă-mbăt cu tine.
Goi am fi, n-am vrea veșminte ș-am vrea goi să fim mereu,
Dacă m-ai lăsa iubito, să mă-mbrac cu trupul tău.
Să trăim ca-ntr-o văpaie, nici ce-i frigul nu ai ști,
De-i veni la mine-n brațe ș-al meu trup te va-nveli.
Lasă-ți lumea, vino-n lumea cea de vis ce-ți dăruiesc!
Tu-nflorește lângă mine, eu, prin tine să-nfloresc.
Uită-ți grija, bucuria las-o-n mintea ta să vină,
Eu să fiu plin de iubire, tu, de-a mea iubire plină.
Tu ești
Din simplul motiv că începe cu tine
Tu ești al meu înger, o rază de soare
Tu ești a iubirii prea dulce chemare
Ești ploaia de vară ce-n inimi s-așterne
Ș-a lunei lumină ce-n noapte se cerne
Ești vântul ce-adie în ziua-nsorită,
Esti ființa ce-mi cere să fie iubită
Ești farmecul nopții, ești ploaie de stele,
Ești zâna cea blandă a inimii mele.
Doar ție mereu eu iți caut privirea,
Doar ție aș vrea să iți dărui iubirea.
Și tot ce-mi doresc, e ca ziua ce vine
Să-nceapă mereu doar alături de tine.
Amanți
- Mami, ce e o amantă?
- O femeie enervantă.
E și hoață, e și rea
Și strică familia.
Dar, ce este un amant?
- Un bărbat bun și galant
Cum sunt 2-3 dintr-o sută,
Ce pe tatăl tău l-ajută...
Vino iubire
Hai vino iubire și ia-mă de mână
Hai vino și-n brațe mă strânge,
Căci noaptea mi-e tristă, e goală și plânge,
Din negri-i ochi pică reci lacrimi de sânge
Și-i nemângâiată de lună.
Hai, vino iubire și doru-mi alină,
Că-mi e-al nopții cer fără stele.
Pe inima mea tu ai pus lanțuri grele,
Mă strâng și mă dor legăturile tele
Și sufletu-n șoaptă-mi suspină.
Hai, vino iubire să-mi dărui iertare,
Chiar dacă n-o merit din plin.
Ridică-mi iar ochii spre cerul senin
Iubește-mă mult, când eu merit puțin,
C-atunci am nevoie mai mare...
Găndul
Când cu drag privesc seninul cerului cel infinit
Și incerc sa-mi caut gandul, imi dau seama c-a fugit
Și se-ndreaptă către tine, cum se-ndreaptă-ntotdeauna
Chiar din zorii dimineții, până când rasare luna.
Doar spre tine mereu fuge, făr’ să pot sa îl opresc
Să te caute el vine, sa-ți spună cât te iubesc.
Să-ți șoptească la ureche, să te-nvăluie ușor,
Blând în ochi sa te privească și să-ți spună cât mi-e dor.
Să îți spună cum în brațe, strâns aș vrea să te cuprind,
Să te am mereu alături, sa trăiesc mereu iubind,
Să simt trupul tau fierbinte cum s-aprinde de dorință,
Să îți dăruiesc iubirea, din întreaga mea ființă.
Tu, gustând a mea iubire, să adormi la pieptul meu,
Să ramâi pân’ dimineața ș-apoi sa rămâi mereu.
Să trăim iubind, o viață, să pășim spre veșnicie.
Chiar de-i doar un gând acesta, acest gând ți-l trimit ție.
O cafea
Azi îți trimit dragostea mea
Și te invit la o cafea
Amară-n faptul dimineții,
Ca tu să simți dulceața vieții.
Ș-un strop de dulce-n ea să fie,
Să simți mai multă bucurie.
Ș-am să pun ceașca cât mai plină,
Să ai o zi cât mai senină.
Adaug lângă ea ș-o floare,
Să fi mereu înfloritoare,
Dar și toată plăcerea mea,
De-a fi cu tine, la cafea.