Ho'oponopono
Ne spun poveștile, că-n lume,
Sunt patru vorbe mari, anume:
"Îmi pare rău", "îți mulțumesc"
Și "iartă-mă" și "te iubesc".
Aceste vorbe au putere
Să vindece orice durere,
S-aducă liniștea-ntre noi,
Să cheme dragostea-nnapoi,
Să ștearg-o lacrimă zglobie,
S-aducă-n locu-i, bucurie
Și, orice rană s-o aline,
Iar răul, să-l transforme-n bine.
..................................
Aș vrea, să nu mai am din nou
Motiv să spun: "îmi pare rău".
Să nu mai fie necesar
Un "iartă-mă" să rostesc iar.
Aș vrea, mereu să tot găsesc
Motive, doar să-ți mulțumesc,
Că-n orice clipă care vine
Tu, ești alăturea de mine.
Și pentru vremea ce trecu
Să-ți mulțumesc, pentru că tu,
Minune a lui Dumnezeu,
Faci parte din destinul meu.
Și, nu vreau sa te plictisesc
Spunând mereu cât te iubesc
Dar, tot o spun căci, vreau s-o ști.
Am s-o repet în orice zi,
Ca-n orice clipă ce-o să vie,
Să ai în suflet bucurie
Știind că inima cuiva,
Mereu, i-alaturi de a ta.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Marius Andreescu
Data postării: 15 februarie 2024
Vizualizări: 912
Poezii din aceiaşi categorie
Din depărtare -
Ne privim din depărtare
Simțind un rece vânt pe umeri
Te apleci din ce in ce mai tare
Pașii mei pe rând să-i numeri.
Iar vântul bate, bate tare
Inima e înghețată dur
Și mă doare, doare
Prea multe eu îndur
Peste case tot mai des
Suflă vântul,
Sunt pline de zăpezi
Iar gândul...
Iar gândul meu tot se strecoară
S-a ajungă la tine adesea,
Dar mintea noastră zboară,
Și viața cam ne plictisea.
Trec anii, trece viața
Tot mai des e rece-n trupul ostenit
Oare când se va dezgheța
Amarul necontenit.
Ce n-ași da...
Ce n-aș da…
S-o pot lua iar de la capăt,
Să te pot iubi înc-odată,
Să-ți pot fura înc-un sărut,
A mea dragoste spulberată.
Ce n-aș da…
Să fiu una din lacrimile tale,
Să nasc din ochii tăi,
Să-ți pot aluneca pe obraji,
Pentru a-ți muri pe buze…
Și dacă visele ar deveni realitate,
Ne-am întoarce iar la acel început,
Cu promisiuni și săruturi pe-ndelete,
Până când timpul ar fi de nepătruns.
Dar acum, rămân doar amintirile,
Lacrimi și șoapte învăluite-n tăcere,
Sperând că iubirea, chiar și-n vis,
Ne va reuni din nou, așa cum am promis.
Asculta....
O șoaptă pierdută în foșnet de-amintiri,
Doi ochi ce nu se mai usucă de-o vreme
Rătăciți prin mulţime caută vechi priviri
Și speranță sub un cer de noiembrie.
Ascultă-mi tăcerea, și nu adăuga nimic
E târziu.. cuvintele ar fi de prisos,
Urmărește cum încet mă ridic
După ce m-ai împrăștiat fără milă pe jos.
Ascultă-mi tăcerea, simte cum totul s-a stins,
Deși sufletul meu , uneori te mai cheamă,
E tot acel suflet fraged, usor de atins
Doar că azi poartă un scut de aramă.
Ascultă-mi tăcerea, e liniște acum..
Nu știu ce va fi mai departe!
Zbuciumată de-atâta scânteie și fum,
Probabil iți voi duce dorul în șoaptă..
Un suflet rătăcit, pierdut în amintiri,
0 inimă frântă, ce-a devenit tăcută,
Un gând diVIN și-o mână de sclipiri.
Atât mi-a mai rămas, într-o poveste mută.
"I love Paris" în norvegiană
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Jeg elsker Paris
Hver gang jeg ser ned
på denne tidløse byen
Enten blå eller grå er himmelen hennes
Enten høylytt være hennes jubel
eller om tårene hennes er myke
Mer og mer innser jeg det
Jeg elsker Paris om våren
Jeg elsker Paris om høsten
Jeg elsker Paris om vinteren når det regner
Jeg elsker Paris om sommeren når det syder
Jeg elsker Paris hvert øyeblikk
Hvert øyeblikk av året
Jeg elsker Paris, hvorfor å, hvorfor elsker jeg Paris?
Fordi min kjærlighet er nær
Jeg elsker Paris om våren
Jeg elsker Paris om høsten
Jeg elsker Paris om vinteren når det regner
Jeg elsker Paris om sommeren når det syder
Jeg elsker Paris hvert øyeblikk
Hvert øyeblikk av året
Jeg elsker Paris, hvorfor å, hvorfor elsker jeg Paris?
Fordi min kjærlighet er nær.
În sfârșit,, noi"
1.Am încercat să schimb atât de mult lucrurile,
Pentru acea fărâmă de fericire,
Pentru acea inimă frumoasă ,pe care mi-o doresc
Însă, am ajuns să cred că nu trebuie să mă grăbesc.
2.Am crezut că totul este pierdut,
Că totul pe apa sâmbetei s-a dus
Însa, soluția pentru acest necaz,
Era cheia de sub acel pas.
3.Reușind să găsesc cheia acestei soluții,
Am scos la suprafață mii de descoperiri,
Cum ar fi ,iubirea necondiționată,
Care acest suflet mi-o poartă.
4.Și după multe discuții aprinse,
Am realizat că aceste cuvinte,
Nu mă vor mai răni ușor,
Până când nu voi muri de dor!
5.Însă, mi-ai confirmat că chimia dintre noi,
Ne va uni pe amândoi,
Într-un viitor atât de apropiat,
-Mă bucur că nu ai renunțat!
6.Atâtea nopți alături de tine,
Atâtea mângâieri pe piele,
Nu mă vor mai răni,
Pentru că ,,noi” vom fi.
7.Toate acele cuvinte pătrunzătoare,
Toate acele priviri mortale,
Mi-au furat inima abătută,
Și au trezit o fată bună!
8.Și te priveam cu dormi liniștit, și fără griji
Cum mă țineai lângă pieptul tău,fericit
Cum aveai grijă de mine,
Ca să îmi fie cât mai bine.
9.Și astfel, am realizat că te iubesc atât de mult,
Și voi aștepta acest început,
Și îmi promit că voi lupta pentru amândoi,
Ca să existe în sfârșit, ,,noi”!
Noi
Noi? Lăsăm în urmă, cuib de stele
Semne c-am trecut pe-aici,
Și-am luat cu noi zări efemere
Și vise lungi duse-n tăcere
Iar dintr ele-o adiere,
Ca singura noastră avere
Și multe răni și cicatrici!
...
O și câte vise ne rămân
Câte dorințe refuzate
Nici n-avem multe în comun
Cu lumea asta cu de toate
Cu cei ce știu a da din coate,
Dar noi avem doar un stăpân,
Și generos și blând și bun,
Pe care-l purtăm în sân
În inima ce-n taină bate!
...
Și vom pleca în lumea noastră
Exact așa cum am venit,
Tăcuți, ținându-ne de mână,
Un singur vis, fără sfârșit
De a fi veșnic împreună,
Eu, noaptea ta albastră,
Tu, ciobul meu de lună!
Din depărtare -
Ne privim din depărtare
Simțind un rece vânt pe umeri
Te apleci din ce in ce mai tare
Pașii mei pe rând să-i numeri.
Iar vântul bate, bate tare
Inima e înghețată dur
Și mă doare, doare
Prea multe eu îndur
Peste case tot mai des
Suflă vântul,
Sunt pline de zăpezi
Iar gândul...
Iar gândul meu tot se strecoară
S-a ajungă la tine adesea,
Dar mintea noastră zboară,
Și viața cam ne plictisea.
Trec anii, trece viața
Tot mai des e rece-n trupul ostenit
Oare când se va dezgheța
Amarul necontenit.
Ce n-ași da...
Ce n-aș da…
S-o pot lua iar de la capăt,
Să te pot iubi înc-odată,
Să-ți pot fura înc-un sărut,
A mea dragoste spulberată.
Ce n-aș da…
Să fiu una din lacrimile tale,
Să nasc din ochii tăi,
Să-ți pot aluneca pe obraji,
Pentru a-ți muri pe buze…
Și dacă visele ar deveni realitate,
Ne-am întoarce iar la acel început,
Cu promisiuni și săruturi pe-ndelete,
Până când timpul ar fi de nepătruns.
Dar acum, rămân doar amintirile,
Lacrimi și șoapte învăluite-n tăcere,
Sperând că iubirea, chiar și-n vis,
Ne va reuni din nou, așa cum am promis.
Asculta....
O șoaptă pierdută în foșnet de-amintiri,
Doi ochi ce nu se mai usucă de-o vreme
Rătăciți prin mulţime caută vechi priviri
Și speranță sub un cer de noiembrie.
Ascultă-mi tăcerea, și nu adăuga nimic
E târziu.. cuvintele ar fi de prisos,
Urmărește cum încet mă ridic
După ce m-ai împrăștiat fără milă pe jos.
Ascultă-mi tăcerea, simte cum totul s-a stins,
Deși sufletul meu , uneori te mai cheamă,
E tot acel suflet fraged, usor de atins
Doar că azi poartă un scut de aramă.
Ascultă-mi tăcerea, e liniște acum..
Nu știu ce va fi mai departe!
Zbuciumată de-atâta scânteie și fum,
Probabil iți voi duce dorul în șoaptă..
Un suflet rătăcit, pierdut în amintiri,
0 inimă frântă, ce-a devenit tăcută,
Un gând diVIN și-o mână de sclipiri.
Atât mi-a mai rămas, într-o poveste mută.
"I love Paris" în norvegiană
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Jeg elsker Paris
Hver gang jeg ser ned
på denne tidløse byen
Enten blå eller grå er himmelen hennes
Enten høylytt være hennes jubel
eller om tårene hennes er myke
Mer og mer innser jeg det
Jeg elsker Paris om våren
Jeg elsker Paris om høsten
Jeg elsker Paris om vinteren når det regner
Jeg elsker Paris om sommeren når det syder
Jeg elsker Paris hvert øyeblikk
Hvert øyeblikk av året
Jeg elsker Paris, hvorfor å, hvorfor elsker jeg Paris?
Fordi min kjærlighet er nær
Jeg elsker Paris om våren
Jeg elsker Paris om høsten
Jeg elsker Paris om vinteren når det regner
Jeg elsker Paris om sommeren når det syder
Jeg elsker Paris hvert øyeblikk
Hvert øyeblikk av året
Jeg elsker Paris, hvorfor å, hvorfor elsker jeg Paris?
Fordi min kjærlighet er nær.
În sfârșit,, noi"
1.Am încercat să schimb atât de mult lucrurile,
Pentru acea fărâmă de fericire,
Pentru acea inimă frumoasă ,pe care mi-o doresc
Însă, am ajuns să cred că nu trebuie să mă grăbesc.
2.Am crezut că totul este pierdut,
Că totul pe apa sâmbetei s-a dus
Însa, soluția pentru acest necaz,
Era cheia de sub acel pas.
3.Reușind să găsesc cheia acestei soluții,
Am scos la suprafață mii de descoperiri,
Cum ar fi ,iubirea necondiționată,
Care acest suflet mi-o poartă.
4.Și după multe discuții aprinse,
Am realizat că aceste cuvinte,
Nu mă vor mai răni ușor,
Până când nu voi muri de dor!
5.Însă, mi-ai confirmat că chimia dintre noi,
Ne va uni pe amândoi,
Într-un viitor atât de apropiat,
-Mă bucur că nu ai renunțat!
6.Atâtea nopți alături de tine,
Atâtea mângâieri pe piele,
Nu mă vor mai răni,
Pentru că ,,noi” vom fi.
7.Toate acele cuvinte pătrunzătoare,
Toate acele priviri mortale,
Mi-au furat inima abătută,
Și au trezit o fată bună!
8.Și te priveam cu dormi liniștit, și fără griji
Cum mă țineai lângă pieptul tău,fericit
Cum aveai grijă de mine,
Ca să îmi fie cât mai bine.
9.Și astfel, am realizat că te iubesc atât de mult,
Și voi aștepta acest început,
Și îmi promit că voi lupta pentru amândoi,
Ca să existe în sfârșit, ,,noi”!
Noi
Noi? Lăsăm în urmă, cuib de stele
Semne c-am trecut pe-aici,
Și-am luat cu noi zări efemere
Și vise lungi duse-n tăcere
Iar dintr ele-o adiere,
Ca singura noastră avere
Și multe răni și cicatrici!
...
O și câte vise ne rămân
Câte dorințe refuzate
Nici n-avem multe în comun
Cu lumea asta cu de toate
Cu cei ce știu a da din coate,
Dar noi avem doar un stăpân,
Și generos și blând și bun,
Pe care-l purtăm în sân
În inima ce-n taină bate!
...
Și vom pleca în lumea noastră
Exact așa cum am venit,
Tăcuți, ținându-ne de mână,
Un singur vis, fără sfârșit
De a fi veșnic împreună,
Eu, noaptea ta albastră,
Tu, ciobul meu de lună!
Alte poezii ale autorului
Proverb
Că tot s-a-ntors lumea cu susul în jos,
Sucim și proverbul, să pară frumos,
Deși ar fi bine să nici n-o gândim,
E epoca noastră pe care-o trăim:
Cel care altuia o groapă îi sapă,
Ajunge departe, ajunge chiar papă.
Acel ce devreme, în zori s-ar scula,
Să meargă la muncă, în ea va pica.
Vino iubire
Hai vino iubire și ia-mă de mână
Hai vino și-n brațe mă strânge,
Căci noaptea mi-e tristă, e goală și plânge,
Din negri-i ochi pică reci lacrimi de sânge
Și-i nemângâiată de lună.
Hai, vino iubire și doru-mi alină,
Că-mi e-al nopții cer fără stele.
Pe inima mea tu ai pus lanțuri grele,
Mă strâng și mă dor legăturile tele
Și sufletu-n șoaptă-mi suspină.
Hai, vino iubire să-mi dărui iertare,
Chiar dacă n-o merit din plin.
Ridică-mi iar ochii spre cerul senin
Iubește-mă mult, când eu merit puțin,
C-atunci am nevoie mai mare...
Odă femeii
Ne-arată sfântul Eminescu, în cea de-a cincea lui scrisoare,
Puterea ce-o are femeia, să te ridice sau, coboare.
Ne-arată sfântul Eminescu, și-n nestematul lui luceafăr,
Cum te distruge chiar femeia, sau din orice, te scoate teafăr.
Da, doamna cea de lângă tine, e singura care alege
De-ți va fi rău sau vei fi bine, de vei fi sclav sau vei fi rege.
Vezi lumea ce ne înconjoară, cum e zidită de femei!
Ea-i singura ce dă putere, celui ce-i dă iubirea ei.
Cum nențeleapta Cătălina, avînd răbdare prea puțin,
A dat puterea de luceafăr la servitor, lui Cătălin,
Ce nici măcar n-a folosit-o, ne-nțelegând cât e de mare,
În schimb, luceafărul cel veșnic, căzut-a-n veacuri de uitare,
La fel e când îți dai puterea, prea timpuriu unei femei,
Ne-nțelegând ce se ascunde cu-adevărat în mintea ei.
De vrei s-o faci a ta zeiță, sperând că zeu vei deveni,
Așteaptă dar să vezi ce-alege-nainte de-a te dărui.
De vrea să vadă diamantul ce-l porți în inimă și-n gând,
Sau va alege-o scânteiere, a unui ciob frumos, de rând.
Vrei sufletu-ți să-i pui pe masă? Așteaptă și, vedea-vei poate,
De merită a ta iubire, de merită mai mult de-o noapte.
La ginecolog
O mamă, foarte "simțitoare",
Văzându-și fica deseori
Pierdută și cu capu-n nori,
A devenit bănuitoare.
Deci, la ginecolog fugind,
Îl roagă cu îngrijorare:
- Verificați a fetei floare,
De i-a furat-o-al ei iubbit !
....................................
- Da doamnă, nesimțit băiat,
E-ntemeiată-ngrijorarea...
Știți, nu s-a mulțumit cu floarea
Ci și ghiveciul i l-a spart...
De vânzare
Ca să fiu cu lumea-n ton,
Mi-am luat de curând I-phone.
Fi-miu, neastâmpărat,
L-a trântit și-acum e spart.
Întreb: este cineva
Ce dorește-al cumpăra?
Are doar opt anișori,
Ochișori scânteietori,
Blond, cu părul bucălat
Dar, cam neastâmpărat.
Gânduri ascunse
- Iubito, câte "bunuri" ai!
Tu, ești ca o căsuță-n rai:
Sunt ochii tăi, fermecători,
Ferestre spre ai zilei zori;
Îmi pare pieptul tău, cel plin,
Ca un balcon cu flori de crin.
- Iubitule, ești vrăjitor.
Ia las-o mai încetișor!
Te faci c-admiri ce am frumos,
Dar tu, privești ceva mai jos
Și, ca bețivul ordinar,
Ai mintea lângă "vinuri" doar.
Hai,zi, pe față-acuma deci
C-ai vrea să dai un tur prin beci...
Proverb
Că tot s-a-ntors lumea cu susul în jos,
Sucim și proverbul, să pară frumos,
Deși ar fi bine să nici n-o gândim,
E epoca noastră pe care-o trăim:
Cel care altuia o groapă îi sapă,
Ajunge departe, ajunge chiar papă.
Acel ce devreme, în zori s-ar scula,
Să meargă la muncă, în ea va pica.
Vino iubire
Hai vino iubire și ia-mă de mână
Hai vino și-n brațe mă strânge,
Căci noaptea mi-e tristă, e goală și plânge,
Din negri-i ochi pică reci lacrimi de sânge
Și-i nemângâiată de lună.
Hai, vino iubire și doru-mi alină,
Că-mi e-al nopții cer fără stele.
Pe inima mea tu ai pus lanțuri grele,
Mă strâng și mă dor legăturile tele
Și sufletu-n șoaptă-mi suspină.
Hai, vino iubire să-mi dărui iertare,
Chiar dacă n-o merit din plin.
Ridică-mi iar ochii spre cerul senin
Iubește-mă mult, când eu merit puțin,
C-atunci am nevoie mai mare...
Odă femeii
Ne-arată sfântul Eminescu, în cea de-a cincea lui scrisoare,
Puterea ce-o are femeia, să te ridice sau, coboare.
Ne-arată sfântul Eminescu, și-n nestematul lui luceafăr,
Cum te distruge chiar femeia, sau din orice, te scoate teafăr.
Da, doamna cea de lângă tine, e singura care alege
De-ți va fi rău sau vei fi bine, de vei fi sclav sau vei fi rege.
Vezi lumea ce ne înconjoară, cum e zidită de femei!
Ea-i singura ce dă putere, celui ce-i dă iubirea ei.
Cum nențeleapta Cătălina, avînd răbdare prea puțin,
A dat puterea de luceafăr la servitor, lui Cătălin,
Ce nici măcar n-a folosit-o, ne-nțelegând cât e de mare,
În schimb, luceafărul cel veșnic, căzut-a-n veacuri de uitare,
La fel e când îți dai puterea, prea timpuriu unei femei,
Ne-nțelegând ce se ascunde cu-adevărat în mintea ei.
De vrei s-o faci a ta zeiță, sperând că zeu vei deveni,
Așteaptă dar să vezi ce-alege-nainte de-a te dărui.
De vrea să vadă diamantul ce-l porți în inimă și-n gând,
Sau va alege-o scânteiere, a unui ciob frumos, de rând.
Vrei sufletu-ți să-i pui pe masă? Așteaptă și, vedea-vei poate,
De merită a ta iubire, de merită mai mult de-o noapte.
La ginecolog
O mamă, foarte "simțitoare",
Văzându-și fica deseori
Pierdută și cu capu-n nori,
A devenit bănuitoare.
Deci, la ginecolog fugind,
Îl roagă cu îngrijorare:
- Verificați a fetei floare,
De i-a furat-o-al ei iubbit !
....................................
- Da doamnă, nesimțit băiat,
E-ntemeiată-ngrijorarea...
Știți, nu s-a mulțumit cu floarea
Ci și ghiveciul i l-a spart...
De vânzare
Ca să fiu cu lumea-n ton,
Mi-am luat de curând I-phone.
Fi-miu, neastâmpărat,
L-a trântit și-acum e spart.
Întreb: este cineva
Ce dorește-al cumpăra?
Are doar opt anișori,
Ochișori scânteietori,
Blond, cu părul bucălat
Dar, cam neastâmpărat.
Gânduri ascunse
- Iubito, câte "bunuri" ai!
Tu, ești ca o căsuță-n rai:
Sunt ochii tăi, fermecători,
Ferestre spre ai zilei zori;
Îmi pare pieptul tău, cel plin,
Ca un balcon cu flori de crin.
- Iubitule, ești vrăjitor.
Ia las-o mai încetișor!
Te faci c-admiri ce am frumos,
Dar tu, privești ceva mai jos
Și, ca bețivul ordinar,
Ai mintea lângă "vinuri" doar.
Hai,zi, pe față-acuma deci
C-ai vrea să dai un tur prin beci...