Ho'oponopono
Ne spun poveștile, că-n lume,
Sunt patru vorbe mari, anume:
"Îmi pare rău", "îți mulțumesc"
Și "iartă-mă" și "te iubesc".
Aceste vorbe au putere
Să vindece orice durere,
S-aducă liniștea-ntre noi,
Să cheme dragostea-nnapoi,
Să ștearg-o lacrimă zglobie,
S-aducă-n locu-i, bucurie
Și, orice rană s-o aline,
Iar răul, să-l transforme-n bine.
..................................
Aș vrea, să nu mai am din nou
Motiv să spun: "îmi pare rău".
Să nu mai fie necesar
Un "iartă-mă" să rostesc iar.
Aș vrea, mereu să tot găsesc
Motive, doar să-ți mulțumesc,
Că-n orice clipă care vine
Tu, ești alăturea de mine.
Și pentru vremea ce trecu
Să-ți mulțumesc, pentru că tu,
Minune a lui Dumnezeu,
Faci parte din destinul meu.
Și, nu vreau sa te plictisesc
Spunând mereu cât te iubesc
Dar, tot o spun căci, vreau s-o ști.
Am s-o repet în orice zi,
Ca-n orice clipă ce-o să vie,
Să ai în suflet bucurie
Știind că inima cuiva,
Mereu, i-alaturi de a ta.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Marius Andreescu
Data postării: 15 februarie 2024
Vizualizări: 920
Poezii din aceiaşi categorie
Să așteptăm
Cutreierând fără de țintă prin pustie
Am răsărit toamna târziu pe-o creangă vie
Ploaie și vânt m-au scuturat pe o hârtie
Deși am tot nu am nimic fără iubire
Tot așteptând să treacă dragostea nebună
Dacă nu trece-am s-o ascund într-o minciună
E boală grea și-i răspândită ca o ciumă
Se-aşează-n inimă şi-n suflet ea stăpână
Am să aștept până-i vaccin să mă salveze
Cu o uitare cât un cer să mă trateze
Am să aștept pân-om fi iarăși frunză verde
Mireasma pletelor de flori să ne-mbuneze
De ce lăsăm în așteptare inimile calde
Când știm că toate așteptarile n-au roade
Nu mai pricep această lume cum se-mparte
Între iubire și iertare cine arde?
A mai rămas de aştepatat doar timpul rece
Nepăsători privind absurdul cum petrece
Asiguraţi că aşteptând totul va trece
Vom aștepta suflet cu dragoste să plece
Doar un vis
Incă o dimineață în care am simțit cum ai dispărut...
După ce prin visul meu ai străbătut.
Mă priveai adânc în ochi și îmi zâmbeai,
Doamne,și ce frumos îmi vorbeai.
Apari doar după ce adorm,nu te-ai plictisit?
Fiindcă eu una am obosit.
Am obosit să te simt așa departe,
Cu toate că ne vedem în fiecare noapte.
Am obosit ca dimineața să mă părăsești
Apoi ca tot restul zilei să-mi lipsești.
Am obosit să aștept noaptea să ne vedem
Ca apoi sub clarul lunii să ședem.
Ma privești și îmi vorbești,
Imi spui cat de mult mă iubești.
Te uiți în ochii mei și îmi zâmbești,
Ca apoi să te risipești.
Stiu ca acest tu nu este real,
Este doar un ideal.
Mă întreb ce îmi vei spune data viitoare
în aspirația trecătoare.
Ce-am fost?
Ce ti-am fost eu de Încă mai scriu poezii
Tu ce mi-ai fi de-ar fi Sa le citesti
Si impreună noi ce-am fi de le-am trăi
In umbra unui ceas de vara intim..
Cine sunt eu când uneori te chem
Tu cine ești când taci si imi ești efemer
Şi ce-am fost noi de-am stat imbratisati
La fel cum sta ața-ntru-n ghem..
Eu cine-am fost când am fost doi?
Tu cine-ai fost când fost-am noi?
Ce am fost noi de astăzi "singular"
E pentru tine adjectivul necesar.
Azi cine sunt când nu mai sunt
Tu cine ești azi făr" vreun cuvânt
Ce am fost noi de imi servesti tacerea?
Mai ieri imi serveai vin...azi imi deplâng plăcerea.
Ultima oară
E ultima oară când plâng,
Nici melodiile lui Roxen nu le mai simt
Ți-aș spune că te mai vreau dar mint
Dar totuși încă te am în gând.
Poate am vărsat o lacrimă
Pe “Zburătorul” de la Emma
Poate îți mai scriu poezii de avangardă
Dar și asa… e ultima.
E ultima oară când mă auzi cântând
Cu toată puterea “Stay” ,Rihanna
Căci nu mai simt să râmâi , cerând
Să-mi mai dai o dată toamna.
Regrete
Și cât de mult am stat fără tine
Și cât de rău mi a parut
Și mi plăcea tare de tine
Țineam la tine atât de mult..
În seara asta nu mai oftez că nu vorbim
Ai în plan să mi aduci un fir de trandafir
Așa e? Sau doar e imaginația mea ?
Că răspunsul tău, fiori îmi va da..
Și acum mă bucur că vorbim din nou
Vorbim despre tot până și de noi
Cum am ajuns iar să vorbim
Îmi dai senzația ca tu vrei sa creștem un copil
Și asa mult îmi place de tine..
Mai mult decât oricine
Și lumea e rea și ne judecă pe amândoi
Hai să ne scriem problemele, și sa dăm foc acelor foi
Și totul va dispărea, și va fi doar tu și noi
Și curcubeul va apărea, și subiectul va fi tot despre noi
Parcă nu mai am nici o frica de când vorbesc cu tine iar
Parcă mesajele sunt doar de amintire
M as bucura tare sa ne aducem aminte peste 10 ani
Cum copii noștri vor spune
,, așa comunicau mami cu tati cândva"
de Rotariu Roxana Ariana
Fără tine
Simt că zilele trec fără vreun rost
Când nu te simt aproape mă simt anost,
Zilele parcă se scurg cu greu din calendar
Așteptând ziua în care am să te revăd iar.
Când sute de probleme apar de nicăieri
Tu îmi ești leacul ce mă scapă de ele,
Tu îmi ești antidot când totul merge prost
Doar o îmbrățișare-mi ajunge și totul are din nou rost.
Când sufletu-mi pierdut, fără de tine mai mereu
Un zâmbet parcă apasă
Știind că "acolo" ai să vii din nou...
Singur pe lume mă simt fără tine, dragoste
Zilele parcă-mi sunt numărate
Aștept așa de mult clipa revederii;
Să mă vindec din nou de toate în "brațele tăcerii".
Să așteptăm
Cutreierând fără de țintă prin pustie
Am răsărit toamna târziu pe-o creangă vie
Ploaie și vânt m-au scuturat pe o hârtie
Deși am tot nu am nimic fără iubire
Tot așteptând să treacă dragostea nebună
Dacă nu trece-am s-o ascund într-o minciună
E boală grea și-i răspândită ca o ciumă
Se-aşează-n inimă şi-n suflet ea stăpână
Am să aștept până-i vaccin să mă salveze
Cu o uitare cât un cer să mă trateze
Am să aștept pân-om fi iarăși frunză verde
Mireasma pletelor de flori să ne-mbuneze
De ce lăsăm în așteptare inimile calde
Când știm că toate așteptarile n-au roade
Nu mai pricep această lume cum se-mparte
Între iubire și iertare cine arde?
A mai rămas de aştepatat doar timpul rece
Nepăsători privind absurdul cum petrece
Asiguraţi că aşteptând totul va trece
Vom aștepta suflet cu dragoste să plece
Doar un vis
Incă o dimineață în care am simțit cum ai dispărut...
După ce prin visul meu ai străbătut.
Mă priveai adânc în ochi și îmi zâmbeai,
Doamne,și ce frumos îmi vorbeai.
Apari doar după ce adorm,nu te-ai plictisit?
Fiindcă eu una am obosit.
Am obosit să te simt așa departe,
Cu toate că ne vedem în fiecare noapte.
Am obosit ca dimineața să mă părăsești
Apoi ca tot restul zilei să-mi lipsești.
Am obosit să aștept noaptea să ne vedem
Ca apoi sub clarul lunii să ședem.
Ma privești și îmi vorbești,
Imi spui cat de mult mă iubești.
Te uiți în ochii mei și îmi zâmbești,
Ca apoi să te risipești.
Stiu ca acest tu nu este real,
Este doar un ideal.
Mă întreb ce îmi vei spune data viitoare
în aspirația trecătoare.
Ce-am fost?
Ce ti-am fost eu de Încă mai scriu poezii
Tu ce mi-ai fi de-ar fi Sa le citesti
Si impreună noi ce-am fi de le-am trăi
In umbra unui ceas de vara intim..
Cine sunt eu când uneori te chem
Tu cine ești când taci si imi ești efemer
Şi ce-am fost noi de-am stat imbratisati
La fel cum sta ața-ntru-n ghem..
Eu cine-am fost când am fost doi?
Tu cine-ai fost când fost-am noi?
Ce am fost noi de astăzi "singular"
E pentru tine adjectivul necesar.
Azi cine sunt când nu mai sunt
Tu cine ești azi făr" vreun cuvânt
Ce am fost noi de imi servesti tacerea?
Mai ieri imi serveai vin...azi imi deplâng plăcerea.
Ultima oară
E ultima oară când plâng,
Nici melodiile lui Roxen nu le mai simt
Ți-aș spune că te mai vreau dar mint
Dar totuși încă te am în gând.
Poate am vărsat o lacrimă
Pe “Zburătorul” de la Emma
Poate îți mai scriu poezii de avangardă
Dar și asa… e ultima.
E ultima oară când mă auzi cântând
Cu toată puterea “Stay” ,Rihanna
Căci nu mai simt să râmâi , cerând
Să-mi mai dai o dată toamna.
Regrete
Și cât de mult am stat fără tine
Și cât de rău mi a parut
Și mi plăcea tare de tine
Țineam la tine atât de mult..
În seara asta nu mai oftez că nu vorbim
Ai în plan să mi aduci un fir de trandafir
Așa e? Sau doar e imaginația mea ?
Că răspunsul tău, fiori îmi va da..
Și acum mă bucur că vorbim din nou
Vorbim despre tot până și de noi
Cum am ajuns iar să vorbim
Îmi dai senzația ca tu vrei sa creștem un copil
Și asa mult îmi place de tine..
Mai mult decât oricine
Și lumea e rea și ne judecă pe amândoi
Hai să ne scriem problemele, și sa dăm foc acelor foi
Și totul va dispărea, și va fi doar tu și noi
Și curcubeul va apărea, și subiectul va fi tot despre noi
Parcă nu mai am nici o frica de când vorbesc cu tine iar
Parcă mesajele sunt doar de amintire
M as bucura tare sa ne aducem aminte peste 10 ani
Cum copii noștri vor spune
,, așa comunicau mami cu tati cândva"
de Rotariu Roxana Ariana
Fără tine
Simt că zilele trec fără vreun rost
Când nu te simt aproape mă simt anost,
Zilele parcă se scurg cu greu din calendar
Așteptând ziua în care am să te revăd iar.
Când sute de probleme apar de nicăieri
Tu îmi ești leacul ce mă scapă de ele,
Tu îmi ești antidot când totul merge prost
Doar o îmbrățișare-mi ajunge și totul are din nou rost.
Când sufletu-mi pierdut, fără de tine mai mereu
Un zâmbet parcă apasă
Știind că "acolo" ai să vii din nou...
Singur pe lume mă simt fără tine, dragoste
Zilele parcă-mi sunt numărate
Aștept așa de mult clipa revederii;
Să mă vindec din nou de toate în "brațele tăcerii".
Alte poezii ale autorului
Căutând cuvinte
Cât vreau să îți mărturisesc
Ce simt când îmi colinzi prin gând,
Dar când privirea-ți întâlnesc,
De mine vorbele se-ascund.
De-atunci, de când te-am cunoscut,
Îmi tulburi mintea și simțirea
Iar glasu-ți cald când îl ascult,
Nu știu de ce, mă pierd cu firea.
Și, tot de-atunci caut cuvinte,
Ca împletindu-le să-ți spun
Că-n mine doarme-acum fierbinte,
Un foc fantastic și nebun.
Ce mă înnalță-mi dă putere
Și, să găsesc aș vrea, vr-un fel,
Să-mpart cu tine-astă avere,
Să-ți dăruiesc parte din el.
Când rătăceam prin întuneric
Gândind la vremea ce-o să vină,
Cărarea-mi lumină, feeric
O blândă rază de lumină.
Sădind un sâmbur de speranță
Că sunt și zile mai senine
Și, n-am visat, cu siguranță.
De fapt, te-am întâlnit pe tine.
Tu, ca un răsărit de soare,
La viață m-ai trezit din nou
Ș-aș vrea să pot găsi o cale
Să dau răspuns darului tău.
Acum, vreau doar să-ți mulțumesc
C-ai fost o clipă-n calea mea
Ș-ar fi un dar Dumnezeiesc,
Să te păstrez de voi putea.
Iluzii
Când ieși din iluzii și minte-ți e clară
Și lepezi cu totu-a minciunii povară,
Nicicând nu vei vinde tu însuți iluzii,
Căci vezi adevărul și nu faci confuzii.
Când mintea-nflorește, vezi bine și rău,
Pricepi că de-ai vinde, vinzi sufletul tău.
De toamnă
Iar via trebuie culeasă.
Mi-e dor de tine dar, mă duc,
Cu drag de treabă să m-apuc.
Strâng un ciorchine, încă unul,
Îmi zboară gândul ca nebunul,
Și tot visez, și tot adun
Dar totuși trebuie să-ți spun:
La mine-aș vrea acum s-ajungi,
Să ne-nfruptăm din struguri dulci...
...................................................
Deci, iată-n astă zi de joi,
Culegem via amândoi.
Ah! vraja soarelui fierbinte,
De m-ar lăsa să fiu cuminte!
Cred că ceva n-am înțeles
Când din greșeală te-am cules
Și negândind nimic mai mult,
Din tine-acuma mă înfrupt
De parcă timpu-n loc ar sta,
Mă bucur de dulceața ta.
Cum stoarcem mustul ca de miere,
Îți storc suspine de plăcere,
Și, ne-nfruptăm cu mult nesaț,
Stând ochi în ochi și braț în braț.
Uitând de struguri și de vin,
Culegem dragoste din plin.
Iar după ce-am "muncit din greu",
Adormi încet pe pieptul meu.
În brațe-avându-te-am gândit:
"Of, nu mă satur de iubit..."
Și, nu știu, bine-i sau e rău,
Să te culeg aș vrea, din nou.
................................
Visez prea mult, n-am ce să zic
Și n-am cules azi mai nimic.
Gânduri ascunse
- Iubito, câte "bunuri" ai!
Tu, ești ca o căsuță-n rai:
Sunt ochii tăi, fermecători,
Ferestre spre ai zilei zori;
Îmi pare pieptul tău, cel plin,
Ca un balcon cu flori de crin.
- Iubitule, ești vrăjitor.
Ia las-o mai încetișor!
Te faci c-admiri ce am frumos,
Dar tu, privești ceva mai jos
Și, ca bețivul ordinar,
Ai mintea lângă "vinuri" doar.
Hai,zi, pe față-acuma deci
C-ai vrea să dai un tur prin beci...
Dulce ispită
Ce dulce e ispita
Buzelor tale,
Ca două petale
De trandafir,
Ca un elixir
Al vieții,
Ca un strop
Din roua dimineții.
Ce dulce îmbiere
Gustul de miere
Al buzelor tale,
Fierbinte chemare
În adânca tăcere
A unui sărut
Ce îl visez demult.
Ce dulce e ispita
Glasului tău blând,
Tremurând,
Ce sună lin,
Ca un suspin,
Ca o șoaptă de catifea,
În urechea mea.
Ce dulce e ispita
Pieptului tău frmătând,
Ca un gând,
Un gând fugar,
Ce mă cheamă iar și iar,
Să m-apropii, să-l ascult
Să-l ating, să-l sărut,
Cu patimă să-l frământ.
Ce dulce ispită
Mai presus de fire,
Trupul tău subțire.
Îl visez, îl admir,
Îl sorb din priviri.
Un vis, o minune
Ce parcă-mi spune
brațele să-ntind,
Să-l cuprind.
Ce dulce chemare,
Atingerea care
Mă face să uit
Ceea ce sunt.
Ce dulce uitare,
Privirea ta care
Îmi înlănțuie firea
Și îmi cere iubirea,
Ca o adiere,
Mă cheamă în tăcere.
Ca o șoaptă mă cheamă,
Să te iubesc mă-ndeamnă.
Și cât îmi doresc să-ți spun,
Că te iubesc ca un nebun.
Și, mai doresc în secret,
În suflet să-ți picur încet,
Strop cu strop,
Al dragostei mele potop,
De foc și dor.
Să-l picur ușor.
Până când, într-o zi
Și tu mă vei iubi.
Fusta
Mai acu vreo săptămână,
Mă plimbam cu voie bună,
Văd pe Ion cel "înțelept",
Avea vânăt ochiul drept.
-Ioane! ce s-a întâmplat?
-Ședință de sindicat...
Leana, - sta în fața mea,
Sări să spună ceva.
Observ, când s-a ridicat
Că-n fund fusta i-a intrat.
Eu, bărbat politicos,
Mă-ntind și i-o scot din dos.
Ea a înțeles greșit
Și ochiul mi-a-nvinețit...
-Ioane, vezi pe viitor
Las-o mai încetișor!
Ții la sănatatea ta,-
Nu mai face-așa ceva.
Îl văd astăzi pe Ion,
Avea ochiul stâng, beton...
Și mai vânat și umflat.
-Ioane! tot n-ai învățat?
-Stai să vezi că, nu-i așa,
Fu aseară, altceva...
Ședință de sindicat.
Leana, iar s-a ridicat.
Fusta, tot în fund avea,
Io-mi văzui de treaba mea.
Gheorghe, sta chiar lângă mine,
Se întinse el -vezi bine,
Șii trase fusta din fund.
Mie, ce-mi trecu prin gănd:
Ștind că fetei nu îi place,
Mă-ntinsei, - să fie pace,
I-mpinsei fusta la loc
Și-atunci, înc-odată: Pooooc!
Căutând cuvinte
Cât vreau să îți mărturisesc
Ce simt când îmi colinzi prin gând,
Dar când privirea-ți întâlnesc,
De mine vorbele se-ascund.
De-atunci, de când te-am cunoscut,
Îmi tulburi mintea și simțirea
Iar glasu-ți cald când îl ascult,
Nu știu de ce, mă pierd cu firea.
Și, tot de-atunci caut cuvinte,
Ca împletindu-le să-ți spun
Că-n mine doarme-acum fierbinte,
Un foc fantastic și nebun.
Ce mă înnalță-mi dă putere
Și, să găsesc aș vrea, vr-un fel,
Să-mpart cu tine-astă avere,
Să-ți dăruiesc parte din el.
Când rătăceam prin întuneric
Gândind la vremea ce-o să vină,
Cărarea-mi lumină, feeric
O blândă rază de lumină.
Sădind un sâmbur de speranță
Că sunt și zile mai senine
Și, n-am visat, cu siguranță.
De fapt, te-am întâlnit pe tine.
Tu, ca un răsărit de soare,
La viață m-ai trezit din nou
Ș-aș vrea să pot găsi o cale
Să dau răspuns darului tău.
Acum, vreau doar să-ți mulțumesc
C-ai fost o clipă-n calea mea
Ș-ar fi un dar Dumnezeiesc,
Să te păstrez de voi putea.
Iluzii
Când ieși din iluzii și minte-ți e clară
Și lepezi cu totu-a minciunii povară,
Nicicând nu vei vinde tu însuți iluzii,
Căci vezi adevărul și nu faci confuzii.
Când mintea-nflorește, vezi bine și rău,
Pricepi că de-ai vinde, vinzi sufletul tău.
De toamnă
Iar via trebuie culeasă.
Mi-e dor de tine dar, mă duc,
Cu drag de treabă să m-apuc.
Strâng un ciorchine, încă unul,
Îmi zboară gândul ca nebunul,
Și tot visez, și tot adun
Dar totuși trebuie să-ți spun:
La mine-aș vrea acum s-ajungi,
Să ne-nfruptăm din struguri dulci...
...................................................
Deci, iată-n astă zi de joi,
Culegem via amândoi.
Ah! vraja soarelui fierbinte,
De m-ar lăsa să fiu cuminte!
Cred că ceva n-am înțeles
Când din greșeală te-am cules
Și negândind nimic mai mult,
Din tine-acuma mă înfrupt
De parcă timpu-n loc ar sta,
Mă bucur de dulceața ta.
Cum stoarcem mustul ca de miere,
Îți storc suspine de plăcere,
Și, ne-nfruptăm cu mult nesaț,
Stând ochi în ochi și braț în braț.
Uitând de struguri și de vin,
Culegem dragoste din plin.
Iar după ce-am "muncit din greu",
Adormi încet pe pieptul meu.
În brațe-avându-te-am gândit:
"Of, nu mă satur de iubit..."
Și, nu știu, bine-i sau e rău,
Să te culeg aș vrea, din nou.
................................
Visez prea mult, n-am ce să zic
Și n-am cules azi mai nimic.
Gânduri ascunse
- Iubito, câte "bunuri" ai!
Tu, ești ca o căsuță-n rai:
Sunt ochii tăi, fermecători,
Ferestre spre ai zilei zori;
Îmi pare pieptul tău, cel plin,
Ca un balcon cu flori de crin.
- Iubitule, ești vrăjitor.
Ia las-o mai încetișor!
Te faci c-admiri ce am frumos,
Dar tu, privești ceva mai jos
Și, ca bețivul ordinar,
Ai mintea lângă "vinuri" doar.
Hai,zi, pe față-acuma deci
C-ai vrea să dai un tur prin beci...
Dulce ispită
Ce dulce e ispita
Buzelor tale,
Ca două petale
De trandafir,
Ca un elixir
Al vieții,
Ca un strop
Din roua dimineții.
Ce dulce îmbiere
Gustul de miere
Al buzelor tale,
Fierbinte chemare
În adânca tăcere
A unui sărut
Ce îl visez demult.
Ce dulce e ispita
Glasului tău blând,
Tremurând,
Ce sună lin,
Ca un suspin,
Ca o șoaptă de catifea,
În urechea mea.
Ce dulce e ispita
Pieptului tău frmătând,
Ca un gând,
Un gând fugar,
Ce mă cheamă iar și iar,
Să m-apropii, să-l ascult
Să-l ating, să-l sărut,
Cu patimă să-l frământ.
Ce dulce ispită
Mai presus de fire,
Trupul tău subțire.
Îl visez, îl admir,
Îl sorb din priviri.
Un vis, o minune
Ce parcă-mi spune
brațele să-ntind,
Să-l cuprind.
Ce dulce chemare,
Atingerea care
Mă face să uit
Ceea ce sunt.
Ce dulce uitare,
Privirea ta care
Îmi înlănțuie firea
Și îmi cere iubirea,
Ca o adiere,
Mă cheamă în tăcere.
Ca o șoaptă mă cheamă,
Să te iubesc mă-ndeamnă.
Și cât îmi doresc să-ți spun,
Că te iubesc ca un nebun.
Și, mai doresc în secret,
În suflet să-ți picur încet,
Strop cu strop,
Al dragostei mele potop,
De foc și dor.
Să-l picur ușor.
Până când, într-o zi
Și tu mă vei iubi.
Fusta
Mai acu vreo săptămână,
Mă plimbam cu voie bună,
Văd pe Ion cel "înțelept",
Avea vânăt ochiul drept.
-Ioane! ce s-a întâmplat?
-Ședință de sindicat...
Leana, - sta în fața mea,
Sări să spună ceva.
Observ, când s-a ridicat
Că-n fund fusta i-a intrat.
Eu, bărbat politicos,
Mă-ntind și i-o scot din dos.
Ea a înțeles greșit
Și ochiul mi-a-nvinețit...
-Ioane, vezi pe viitor
Las-o mai încetișor!
Ții la sănatatea ta,-
Nu mai face-așa ceva.
Îl văd astăzi pe Ion,
Avea ochiul stâng, beton...
Și mai vânat și umflat.
-Ioane! tot n-ai învățat?
-Stai să vezi că, nu-i așa,
Fu aseară, altceva...
Ședință de sindicat.
Leana, iar s-a ridicat.
Fusta, tot în fund avea,
Io-mi văzui de treaba mea.
Gheorghe, sta chiar lângă mine,
Se întinse el -vezi bine,
Șii trase fusta din fund.
Mie, ce-mi trecu prin gănd:
Ștind că fetei nu îi place,
Mă-ntinsei, - să fie pace,
I-mpinsei fusta la loc
Și-atunci, înc-odată: Pooooc!