Cuvantul
Cuvintele trebuie lustruite
In fiecare seara,
Rugaciunea, ca o ceara
Se aseaza intr-un strat subtire,
Apoi se lasa putin la uscat,
Cand totul ti se pare pierdut,
Le iei pe fiecare in parte
Si cu pazla iubirii,
Cu multa migala,
Rabdare,
Lustruiesti intelesurile,
Iar si iar, pentru ca nimeni
Nu stie cat de frumos poate fi
Cuvantul, la final.
Cateodata, ceara nu e buna
Si oricat te-ai stradui
Apare un fel de bruma,
O ceata, o zgarietura,
Si intelesul nu e clar.
Si maine iar, si iar.
Daca din intamplare ti se pare
ca ai atins nemarginirea,
Si vezi cu ochii tai lumina
Abstracta din spatele
Intelesului firesc,
Nu te speria, nu te lasa
Vrajit de intamplare,
Ascunde cuvantul acela
Adanc in mare,
Nu te opri,
Ramai in fraza ta.
Category: Philosophical poem
All author's poems: memento2020
Date of posting: 12 августа 2023
Views: 517