Pour lui
tout le monde est en colère contre nous parce qu'on s'aime
une rose fanée, un soleil rouge et avec eux des poètes extraterrestres.
Le vin rouge est notre faiblesse
mon rêve, toi.
Je vous dis le mot « amour » dans toutes les langues.
l'hiver est fini.
Je l'aime toujours.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 23.10.2024.
Category: Love poems
All author's poems: Alina Zamurca
Date of posting: 23 октября 2024
Added in favorites: 2
Views: 290
Poems in the same category
Pentru tine
De-ai fi tu pe o stâncă
as muri apoi ,
Doar să te prind din clipa mai adâncă
Să mă ineci într-un puhoi .
Așezat pe oghialul de pe gazonul terenului ,
Imi deschideai cu vorbele ochii spre o alta lume .
Acum îți văd poza încuiată in sticla telefonului ,
Însă n-am mai auzit de al tău nume ...
Pe-o piatra te-astept la hotarul vieții noastre ,
Te-astept aici ca robul după muncă grea ,
Valuri mari pe marile albastre ,
Cu brațele mâhnite-mi eu voi înota !
Privesc la pasăre , privesc la-naltii pomi ,
Pasărea a obosit ! Pomii rămân goi !
Mor sa-jung la tine ,
Ș-apoi sa-jung la nori !
"Unforgettable" în finlandeză
Unforgettable, that's what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.
Unohtumaton
Unohtumaton, sitä sinä olet
Unohtumaton, vaikka lähellä tai kaukana
Kuin rakkauden laulu, joka tarttuu minuun
Kuinka ajatus sinusta vaikuttaa minuun
Kukaan ei ole koskaan ollut enemmän
Unohtumaton kaikin puolin
Ja ikuisesti, niin sinä pysyt
Siksi, kulta, se on uskomatonta
Se joku niin unohtumaton
Luulee, että minäkin olen unohtumaton
Unohtumaton kaikin puolin
Ja ikuisesti, niin sinä pysyt
Siksi, kulta, se on uskomatonta
Se joku niin unohtumaton
Luulee, että minäkin olen unohtumaton.
amintiri /3
manifestul
celor 2000 de cuvinte
încă tulbură
primăvara încrâncenată
de la praga....
lanțuri din:
soldați,
avioane
și tancuri
sunt aruncate pe străzi,
pentru
a zdrobi năzuința de libertate;
mamăăă.... invadatorii sunt chiar aliații!
M-am îndrăgostit
De-ai s-ajungi
În versuri lungi,
Vreau ca să-ți descriu,
Sentimentul cel mai viu...
S-a ivit în claritate
Și n-a fost el înțeles,
Dar apoi cu puritate
S-a lăsat subînțeles.
Mereu m-am tot gândit
Că-n nimic nu mă implic
Dar oricum mi-ai împărțit
Sentimentul cel lipsit.
Nu știu cum ai reușit
Dar cumva m-ai cucerit
Fiind atât de diferit
Te-ai ales a fi iubit.
În ritm grăbit
Soarele a răsărit
Și frumos a licărit
Peste dealul cel umbrit.
La fel și dragostea
Precum o stea,
Mereu călătorea
În inimioara mea.
13.05.24
Pentru tine
De-ai fi tu pe o stâncă
as muri apoi ,
Doar să te prind din clipa mai adâncă
Să mă ineci într-un puhoi .
Așezat pe oghialul de pe gazonul terenului ,
Imi deschideai cu vorbele ochii spre o alta lume .
Acum îți văd poza încuiată in sticla telefonului ,
Însă n-am mai auzit de al tău nume ...
Pe-o piatra te-astept la hotarul vieții noastre ,
Te-astept aici ca robul după muncă grea ,
Valuri mari pe marile albastre ,
Cu brațele mâhnite-mi eu voi înota !
Privesc la pasăre , privesc la-naltii pomi ,
Pasărea a obosit ! Pomii rămân goi !
Mor sa-jung la tine ,
Ș-apoi sa-jung la nori !
"Unforgettable" în finlandeză
Unforgettable, that's what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.
Unohtumaton
Unohtumaton, sitä sinä olet
Unohtumaton, vaikka lähellä tai kaukana
Kuin rakkauden laulu, joka tarttuu minuun
Kuinka ajatus sinusta vaikuttaa minuun
Kukaan ei ole koskaan ollut enemmän
Unohtumaton kaikin puolin
Ja ikuisesti, niin sinä pysyt
Siksi, kulta, se on uskomatonta
Se joku niin unohtumaton
Luulee, että minäkin olen unohtumaton
Unohtumaton kaikin puolin
Ja ikuisesti, niin sinä pysyt
Siksi, kulta, se on uskomatonta
Se joku niin unohtumaton
Luulee, että minäkin olen unohtumaton.
amintiri /3
manifestul
celor 2000 de cuvinte
încă tulbură
primăvara încrâncenată
de la praga....
lanțuri din:
soldați,
avioane
și tancuri
sunt aruncate pe străzi,
pentru
a zdrobi năzuința de libertate;
mamăăă.... invadatorii sunt chiar aliații!
M-am îndrăgostit
De-ai s-ajungi
În versuri lungi,
Vreau ca să-ți descriu,
Sentimentul cel mai viu...
S-a ivit în claritate
Și n-a fost el înțeles,
Dar apoi cu puritate
S-a lăsat subînțeles.
Mereu m-am tot gândit
Că-n nimic nu mă implic
Dar oricum mi-ai împărțit
Sentimentul cel lipsit.
Nu știu cum ai reușit
Dar cumva m-ai cucerit
Fiind atât de diferit
Te-ai ales a fi iubit.
În ritm grăbit
Soarele a răsărit
Și frumos a licărit
Peste dealul cel umbrit.
La fel și dragostea
Precum o stea,
Mereu călătorea
În inimioara mea.
13.05.24
Other poems by the author
La telefon am tastat 0
privesc cifrele de la telefon,
Tastez unu patru, întâmplător tastez 0
Și apelul se închide.
Nu m-am așteptat că la 0 cineva o să-mi răspundă.
Tristă stâng telefonul,și mă culc.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am scris-o pe 14.10.2024
Ultimul sonet al haosului
Pe clape negre, albe , surde,
Îi joacă haosul din gând.
Cu palmele ce par s-a prindă,
Un cântec trist, dar fremătând.
Pianul plânge, el surâde,
E un rege slab , nebun.
În mintea lui, sunt mii de umbre,
Dar mâna-i tremură pe drum.
O voce îi spune "Joacă moartea"
Alta- i șoptește "Fii divin"!
Și cu fiecare notă spartă,
Se frânge-un vis,se stinge un chin.
El apasă iar și iar,
Pianu-i plânge,râde, tace,
Sunetul devine clar.
Un suflet, mântuit de moarte.
Poezie compusă pe 27.03.2024
Autor Alina Zamurca
Trădarea corpurilor cerești
A încetat existența soarelui
Dar eu am zâmbit.
nu m-am uitat la trădarea
soarelui, și a lunii.
Care de parcă m-ar spânzura
în fața
tuturor
Dușmanilor mei!
Păcat, e rău
Să scrii așa cuvinte rele și proaste
Pe foaia neagră.
Nu are nici un sens
Nu se va vedea nimic.
M-au istovit aceștea doi,
Luna și soarele.
Mi-au luat aerul
și cerul albastru,
de sub cap!
Trădarea asta nu se iartă.
Nu vă doresc nici un rău,
Mai departe fiți voi cei,
Unul
luna ce aduce lumina noaptea,
Iar altul
soarele ce luminează ziua.
Aer dați-mi aer!
Eu vreau sa mă respir.
Încă o zi și o minută vreau ,
De trădarea celor doi vreau
Cât mai repede să uit.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 13.11.2024
Trandafirul ars
Am pregătit pentru ea, un trandafir,
Roșu și pufos,cu spini lucioși.
Trandafirul cela îmi părea foarte perfect pentru ea,
Am luat după muncă trandafirul,
Și cu pași repezi
Am plecat la ea.
Când m-a văzut pe mine,
Ea nu s-a bucurat,
Eu i-am întins trandafirul,
Ea la luat, și a plecat cu el în bucătărie,
A luat un chibrit,
A venit spre mine,
Și în fața mea a ars trandafirul.
Cu ochii înlăcrimați, am plecat din casa ei.
Și eu tot mă întreb,
Pentru ce a ars ea trandafirul?
Atât de frumos,și parfumat,
Care a fost pentru ea?
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezie compusă pe 18.10.2024
Înmormântarea mea
De ce îmi este așa de dureros pe suflet?
Că plâng cu lacrimi de sânge,
Am săpat cuiva groapa,
și singură în ea am căzut,
Sunt prea rea și am meritat
Durerea să o simt,
Lacrimile să-mi curgă un râu,
Mă cert, mă sfădesc,
Și caut eu veșnic ceva,
Și din cauza caracterului meu,
Sufăr și eu și ceilanți
Mă doare-n suflet,
Din cauza cuvintelor spuse
Nu la timpul lor.
Mă blestem singură pe mine,
Că trăiesc, și respir
Mai bine e poate să mor,
Să fiu în rai,
Să-mi văd ziua înmormântării,
Și sicriul meu ,unde
mâinele îmi stau una peste alta,
Buzele rosii,și reci,
Iar eu într-o rochie îmbrăcată.
Și în liniște să mor,
Nimeni să nu mai știe.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
Iconița sub pernuța mea
Pereții albaștri și coridorul lung,
Mă amețesc când îi văd.
Pentru că-mi amintesc ceia ce a fost în trecut,
Cum bunica a vrut să mă ia cu dânsa,
Și lacrima cristalină îmi joacă în ochi,
Când iarăși la acest lucru mă gândesc.
S-a întâmplat asta demult,
Când aveam vreo cinci sau patru anișori,
Eu stăteam în spitalul mamei și copilului,
Și mama lângă mine plângea,
iar eu trist priveam la ea,
Nu înțelegeam ce se petrecea,
M-am făcut galbenă la față, sub ochi eram albastră,
Și atunci eu am întrebat de mămica
-Mămica,eu am să mor?
Ea mi-a zis cu voce blândă,
-Va fi totul bine,Alina!
Mămica s-a speriat,
La medic m-a dus,
Dar într-o minută,
Mămica speranța a pierdut-o,
- încă puțin și eu, plecam după bunica!
Un cunoscut de-al tatei,
Mi-a adus o iconiță,
mămica mi-a pus-o sub pernă,
Și peste o perioadă ,
am scăpat de pereții spitalului.
Eu casa mea dragă am pășit-o cu drag!!
Și sunt fericită că vie am rămas,
Le mulțumesc doctorilor și iconiței,
Pentru că m-au salvat,
Să nu fi ele,nu respiram nici azi!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 25.10.2024
La telefon am tastat 0
privesc cifrele de la telefon,
Tastez unu patru, întâmplător tastez 0
Și apelul se închide.
Nu m-am așteptat că la 0 cineva o să-mi răspundă.
Tristă stâng telefonul,și mă culc.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am scris-o pe 14.10.2024
Ultimul sonet al haosului
Pe clape negre, albe , surde,
Îi joacă haosul din gând.
Cu palmele ce par s-a prindă,
Un cântec trist, dar fremătând.
Pianul plânge, el surâde,
E un rege slab , nebun.
În mintea lui, sunt mii de umbre,
Dar mâna-i tremură pe drum.
O voce îi spune "Joacă moartea"
Alta- i șoptește "Fii divin"!
Și cu fiecare notă spartă,
Se frânge-un vis,se stinge un chin.
El apasă iar și iar,
Pianu-i plânge,râde, tace,
Sunetul devine clar.
Un suflet, mântuit de moarte.
Poezie compusă pe 27.03.2024
Autor Alina Zamurca
Trădarea corpurilor cerești
A încetat existența soarelui
Dar eu am zâmbit.
nu m-am uitat la trădarea
soarelui, și a lunii.
Care de parcă m-ar spânzura
în fața
tuturor
Dușmanilor mei!
Păcat, e rău
Să scrii așa cuvinte rele și proaste
Pe foaia neagră.
Nu are nici un sens
Nu se va vedea nimic.
M-au istovit aceștea doi,
Luna și soarele.
Mi-au luat aerul
și cerul albastru,
de sub cap!
Trădarea asta nu se iartă.
Nu vă doresc nici un rău,
Mai departe fiți voi cei,
Unul
luna ce aduce lumina noaptea,
Iar altul
soarele ce luminează ziua.
Aer dați-mi aer!
Eu vreau sa mă respir.
Încă o zi și o minută vreau ,
De trădarea celor doi vreau
Cât mai repede să uit.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 13.11.2024
Trandafirul ars
Am pregătit pentru ea, un trandafir,
Roșu și pufos,cu spini lucioși.
Trandafirul cela îmi părea foarte perfect pentru ea,
Am luat după muncă trandafirul,
Și cu pași repezi
Am plecat la ea.
Când m-a văzut pe mine,
Ea nu s-a bucurat,
Eu i-am întins trandafirul,
Ea la luat, și a plecat cu el în bucătărie,
A luat un chibrit,
A venit spre mine,
Și în fața mea a ars trandafirul.
Cu ochii înlăcrimați, am plecat din casa ei.
Și eu tot mă întreb,
Pentru ce a ars ea trandafirul?
Atât de frumos,și parfumat,
Care a fost pentru ea?
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezie compusă pe 18.10.2024
Înmormântarea mea
De ce îmi este așa de dureros pe suflet?
Că plâng cu lacrimi de sânge,
Am săpat cuiva groapa,
și singură în ea am căzut,
Sunt prea rea și am meritat
Durerea să o simt,
Lacrimile să-mi curgă un râu,
Mă cert, mă sfădesc,
Și caut eu veșnic ceva,
Și din cauza caracterului meu,
Sufăr și eu și ceilanți
Mă doare-n suflet,
Din cauza cuvintelor spuse
Nu la timpul lor.
Mă blestem singură pe mine,
Că trăiesc, și respir
Mai bine e poate să mor,
Să fiu în rai,
Să-mi văd ziua înmormântării,
Și sicriul meu ,unde
mâinele îmi stau una peste alta,
Buzele rosii,și reci,
Iar eu într-o rochie îmbrăcată.
Și în liniște să mor,
Nimeni să nu mai știe.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
Iconița sub pernuța mea
Pereții albaștri și coridorul lung,
Mă amețesc când îi văd.
Pentru că-mi amintesc ceia ce a fost în trecut,
Cum bunica a vrut să mă ia cu dânsa,
Și lacrima cristalină îmi joacă în ochi,
Când iarăși la acest lucru mă gândesc.
S-a întâmplat asta demult,
Când aveam vreo cinci sau patru anișori,
Eu stăteam în spitalul mamei și copilului,
Și mama lângă mine plângea,
iar eu trist priveam la ea,
Nu înțelegeam ce se petrecea,
M-am făcut galbenă la față, sub ochi eram albastră,
Și atunci eu am întrebat de mămica
-Mămica,eu am să mor?
Ea mi-a zis cu voce blândă,
-Va fi totul bine,Alina!
Mămica s-a speriat,
La medic m-a dus,
Dar într-o minută,
Mămica speranța a pierdut-o,
- încă puțin și eu, plecam după bunica!
Un cunoscut de-al tatei,
Mi-a adus o iconiță,
mămica mi-a pus-o sub pernă,
Și peste o perioadă ,
am scăpat de pereții spitalului.
Eu casa mea dragă am pășit-o cu drag!!
Și sunt fericită că vie am rămas,
Le mulțumesc doctorilor și iconiței,
Pentru că m-au salvat,
Să nu fi ele,nu respiram nici azi!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 25.10.2024