La o vorbă cu bunicii
Plec în spre seară la cimitir,
Să stau de vorbă
Cu scumpii ai mei bunici
Măcar un picuț.
Nu am nevoie de mai multe,
Doar să mă asculte ce doresc eu să le spun.
Lacrimile îmi curg deodată,
Când mă îndrept spre mormântul lor,
Și mi este foarte jale că nu mai sunt ei cu noi,
Când mă scufund în amintiri,
Le povestesc lor despre tot,
Cum ne jucam noi împreună
și cum ei iubeau,
Și tot rar, în visuri îmi apar ei,
Și acolo tot nu reușesc tot eu să le spun ce doresc.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
Category: Parting poems
All author's poems: Alina Zamurca
Date of posting: 30 октября 2024
Added in favorites: 2
Views: 303
Poems in the same category
Blestemul iubirii
Oh, Doamne ferească lumii de așa oroare, fiind cu sufletul aurit și plin de viață, să plângi după un suspin ce nici măcar nu are vreo valoare
Emană doar dispreț și inimi frânte, e doar umbra străină ce vrea sa emane doar dor, nu și alinare
Doamne, ce m-o fi pus să iubesc ce mă râneste?
De ce nu mă pot vedea prin ochii tăi? Să îmi amintesc cât de mult contez, că nu-s făr' de valoare
Poate într-o altă viață, în loc să suspin după ce nu mai trăiește, să-mi înclin speranța spre sufletul ce-mi moare, să știu să fac diferența pe care ceilalți nu au știut s-o facă
Un bine
Ai tăi nu sunt de acord
cu mine
Tu ai vrut sa mi faci un
bine
Dar cum sa mi fie bine
Când tu nu esti langa
mine
Te rog sa ma ierti
Daca te am facut sa te
cerți
Cu cei pe care îi iubesti
Doar ca sa ma protejezi
Am gresit si as da timpul
înapoi
Sa fim iar amândoi
Dar Intr un final mi am
dat seama
Ca iubirea nu învinge
teama
Stea.
Locul stelelor este pe cer
Tu ce cauți la mine-n suflet?
Să pleci eu acum îți cer
Nu mai pot forța acest zâmbet,
M-am lăsat orbit de lumina ta
M-am lăsat păcălit de tine,
Locul meu nu este lângă o stea
Locul meu n-a fost lângă tine,
Marș și luminează-i la altu viața
Dispari, nu vreau să te mai văd,
De tine începe să mă ia greața
Nu te las să-mi faci în suflet prăpăd,
Nu încerca să vi înapoi
Alta ți-a luat deja locul,
Nu mai este nimic între noi
Între noi s-a stins de mult focul.
Atâta nopți furate
Nu meritam să-mi furi atâtea nopti
E atâta dezordine în suflet...
Mi-e dor azi...nu știu ce mâine va fi
Stiu doar că tăcerea ta, imi e urlet.
Imi amintesc cum te-aincomportat oribil,
Când sufletul imi sclipea doar a tine.
M-a durut să te văd atât de insensibil,
Când doar voiam, o-mbrățisare de final, de la tine.
De-atunci tăcerea mă poartă din stare-n stare
Fiecare zi ce vine îmi e doar o provocare
Și nu-mi mai amintesc cum e să nu doară.
Am uitat cum e, în suflet să simt primăvară....
Privesc înainte cum totul se destramă
Privirea ta de ieri, a pus sare pe rană...
Asta e... Ne-a fost dat să avem doar un trecut,
Păcat de-mbrățisarea și vinul, ce-au lipsit la sfârșit.
Lacrimi dau să curgă, nimic nu mai e clar
Tot ce simt azi, e doar un dor tăcut... în zadar
Mi-au rămas îmbrățișarea, vinul, sărutul...
Amintiri ce-ncearcă în locul tău, să-ndulcească sfârșitul...
Draga mea
De mult aș vrea să ți spun
O șoaptă la ureche
O șoaptă de iubire
Și fără de pereche
Însă de as putea...
O! Dragă, de as putea...
Ti as spune mii de șoapte
Doar tu sa fii a mea.
Sunt singur, în tăcere
Și cerul tot e plin
De nouri de tristețe
Și sufletul mi e plin.
Mi e plina inima,
Iar luna nu o vad
S a dus lumina mea,
S a dus, nu pot sa vad.
Nici sa mănânc nu pot
Și nici ca as mai vrea
Cum pot sa mai trăiesc
Eu fără vocea ta?
Tu,Străine
M-ai pierdut de mult, nici nu mai știu când
N-am rămas cu niciun gol,m-am împlinit în sfârșit,
Dar defapt să mă distrugi ai reușit.
N-am să-mi mai revin nici dacă plec la Sfinți.
Te vei întoarce cândva dar tu vei fi deja uitat.
Iartă-mă că te-am iertat prea mult
Că n-am devenit cum ai vrut
Iartă-mă că nu te-am meritat.
Poate sunt doar o nesuferită care scrie despre tine,
Dar tu nici măcar nu exiști cu adevărat.
Te-am făcut să pari de pe stele presărat
Căzând în visele mele lucide.
Nu te cunosc, nu știu cine ești,
Dar tot te iubesc în adâncul sufletului
Faci parte din viața mea dăruită trecutului
Mult te mai văd, mult mai vorbești,tare mă zăpăcești.
Parcă ai program de lucru în visele mele,nu mă poți evita…
N-am vrut să te mai văd, așa că n-am mai visat.
Știu ca te-ai supărat…
Te rog, străine, nu mă uita,
Spune-mi că ai fi vrut să mă fi păstrat…
Blestemul iubirii
Oh, Doamne ferească lumii de așa oroare, fiind cu sufletul aurit și plin de viață, să plângi după un suspin ce nici măcar nu are vreo valoare
Emană doar dispreț și inimi frânte, e doar umbra străină ce vrea sa emane doar dor, nu și alinare
Doamne, ce m-o fi pus să iubesc ce mă râneste?
De ce nu mă pot vedea prin ochii tăi? Să îmi amintesc cât de mult contez, că nu-s făr' de valoare
Poate într-o altă viață, în loc să suspin după ce nu mai trăiește, să-mi înclin speranța spre sufletul ce-mi moare, să știu să fac diferența pe care ceilalți nu au știut s-o facă
Un bine
Ai tăi nu sunt de acord
cu mine
Tu ai vrut sa mi faci un
bine
Dar cum sa mi fie bine
Când tu nu esti langa
mine
Te rog sa ma ierti
Daca te am facut sa te
cerți
Cu cei pe care îi iubesti
Doar ca sa ma protejezi
Am gresit si as da timpul
înapoi
Sa fim iar amândoi
Dar Intr un final mi am
dat seama
Ca iubirea nu învinge
teama
Stea.
Locul stelelor este pe cer
Tu ce cauți la mine-n suflet?
Să pleci eu acum îți cer
Nu mai pot forța acest zâmbet,
M-am lăsat orbit de lumina ta
M-am lăsat păcălit de tine,
Locul meu nu este lângă o stea
Locul meu n-a fost lângă tine,
Marș și luminează-i la altu viața
Dispari, nu vreau să te mai văd,
De tine începe să mă ia greața
Nu te las să-mi faci în suflet prăpăd,
Nu încerca să vi înapoi
Alta ți-a luat deja locul,
Nu mai este nimic între noi
Între noi s-a stins de mult focul.
Atâta nopți furate
Nu meritam să-mi furi atâtea nopti
E atâta dezordine în suflet...
Mi-e dor azi...nu știu ce mâine va fi
Stiu doar că tăcerea ta, imi e urlet.
Imi amintesc cum te-aincomportat oribil,
Când sufletul imi sclipea doar a tine.
M-a durut să te văd atât de insensibil,
Când doar voiam, o-mbrățisare de final, de la tine.
De-atunci tăcerea mă poartă din stare-n stare
Fiecare zi ce vine îmi e doar o provocare
Și nu-mi mai amintesc cum e să nu doară.
Am uitat cum e, în suflet să simt primăvară....
Privesc înainte cum totul se destramă
Privirea ta de ieri, a pus sare pe rană...
Asta e... Ne-a fost dat să avem doar un trecut,
Păcat de-mbrățisarea și vinul, ce-au lipsit la sfârșit.
Lacrimi dau să curgă, nimic nu mai e clar
Tot ce simt azi, e doar un dor tăcut... în zadar
Mi-au rămas îmbrățișarea, vinul, sărutul...
Amintiri ce-ncearcă în locul tău, să-ndulcească sfârșitul...
Draga mea
De mult aș vrea să ți spun
O șoaptă la ureche
O șoaptă de iubire
Și fără de pereche
Însă de as putea...
O! Dragă, de as putea...
Ti as spune mii de șoapte
Doar tu sa fii a mea.
Sunt singur, în tăcere
Și cerul tot e plin
De nouri de tristețe
Și sufletul mi e plin.
Mi e plina inima,
Iar luna nu o vad
S a dus lumina mea,
S a dus, nu pot sa vad.
Nici sa mănânc nu pot
Și nici ca as mai vrea
Cum pot sa mai trăiesc
Eu fără vocea ta?
Tu,Străine
M-ai pierdut de mult, nici nu mai știu când
N-am rămas cu niciun gol,m-am împlinit în sfârșit,
Dar defapt să mă distrugi ai reușit.
N-am să-mi mai revin nici dacă plec la Sfinți.
Te vei întoarce cândva dar tu vei fi deja uitat.
Iartă-mă că te-am iertat prea mult
Că n-am devenit cum ai vrut
Iartă-mă că nu te-am meritat.
Poate sunt doar o nesuferită care scrie despre tine,
Dar tu nici măcar nu exiști cu adevărat.
Te-am făcut să pari de pe stele presărat
Căzând în visele mele lucide.
Nu te cunosc, nu știu cine ești,
Dar tot te iubesc în adâncul sufletului
Faci parte din viața mea dăruită trecutului
Mult te mai văd, mult mai vorbești,tare mă zăpăcești.
Parcă ai program de lucru în visele mele,nu mă poți evita…
N-am vrut să te mai văd, așa că n-am mai visat.
Știu ca te-ai supărat…
Te rog, străine, nu mă uita,
Spune-mi că ai fi vrut să mă fi păstrat…
Other poems by the author
Sensul vieții
niciodată nu m-am văzut,
Poetă eu să fiu,
Și acum fără poezii,
Nu mai pot trăi.
Sensul vieții mele,
Constă în poezii.
Poezia, focul sacru,
Ce în poem eu îl descriu.
Fără poezii viața îmi pare pustie,
Nu îmi închipui
viața fără poezii,
Și nu găsesc sensul vieții
De azi și de mâine.
Dacă nu compun poezii.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia compusă pe 18.10.2024
Răspunsul soarelui
Soare
te ascunzi sub nori.
Unde pleci ?
El îmi zice
-Plec să mor.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 16.11.2024
Rondelul stelelor ce ard
E vremea stelelor ce ard,
Ard pe cer și se sting în mine-
Și au fost de viață, atât de pline,
Azi se sting așa ușor.
Și mă lasă să mor.
Jalea asta-i în orișicine.
E vremea stelelor ce ard-
Ard pe cer și se sting în mine,
Pe sub nopțile de-ntunecime,
Dispar fluturii frumoși,
Și marea zi care vine
Nu așteaptă noaptea deloc...-
E vremea stelelor ce ard.
Poezie fixă rondel
Compusă pe 04.03.2025
Autor Alina Zamurca
Poate??!
poate e prea târziu,
să privesc apusul
poate ??! e prea devreme,
să nu privesc deloc răsăritul.
Poate e timpul să-mi termin gândul,
Și să pun punct la poezie.
Poate?? Mai am ceva de spus,
Și de scris,
Dar nu pot să mai adaug ceva,
Mă oprește punctul pus,
În poezia mea.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Cutia de parfum arsă
Am ucis-o pe ea,și pe mine,
Într-un minut a ars iubirea,
Și a ars ea ca trandafirul meu de mai.
Soarele l-am privit și a devenit negru,
Am luat foc și eu,
După ce ea și-a găsit loc în inima mea.
Și a plecat de acolo,peste un timp,
Lăsându-mi doar cutia cu parfum,
Ce pe aproape era arsă.
Autor Alina Zamurca
Poezia am compus-o pe 16.10.2024
Cuvinte scurte și puține
În ochii nopții,
am privit cu jale.
Luna argintie,și palidă,
am sărutat-o cu vise neîmplinite,
Fluturii albaștri,
Ultima dată i-am citit din carte.
Am citit "Luceafărul" de Eminescu,
ultima melodie la pian,
"The manipulator"
am ascultat.
Îmi iau rămas bun de la toți!
Și plec în altă lume,
Fiți sănătoși! Și nu mă căutați,
nu mai vin la voi,
De mine puteți să uitați.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Sensul vieții
niciodată nu m-am văzut,
Poetă eu să fiu,
Și acum fără poezii,
Nu mai pot trăi.
Sensul vieții mele,
Constă în poezii.
Poezia, focul sacru,
Ce în poem eu îl descriu.
Fără poezii viața îmi pare pustie,
Nu îmi închipui
viața fără poezii,
Și nu găsesc sensul vieții
De azi și de mâine.
Dacă nu compun poezii.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia compusă pe 18.10.2024
Răspunsul soarelui
Soare
te ascunzi sub nori.
Unde pleci ?
El îmi zice
-Plec să mor.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 16.11.2024
Rondelul stelelor ce ard
E vremea stelelor ce ard,
Ard pe cer și se sting în mine-
Și au fost de viață, atât de pline,
Azi se sting așa ușor.
Și mă lasă să mor.
Jalea asta-i în orișicine.
E vremea stelelor ce ard-
Ard pe cer și se sting în mine,
Pe sub nopțile de-ntunecime,
Dispar fluturii frumoși,
Și marea zi care vine
Nu așteaptă noaptea deloc...-
E vremea stelelor ce ard.
Poezie fixă rondel
Compusă pe 04.03.2025
Autor Alina Zamurca
Poate??!
poate e prea târziu,
să privesc apusul
poate ??! e prea devreme,
să nu privesc deloc răsăritul.
Poate e timpul să-mi termin gândul,
Și să pun punct la poezie.
Poate?? Mai am ceva de spus,
Și de scris,
Dar nu pot să mai adaug ceva,
Mă oprește punctul pus,
În poezia mea.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Cutia de parfum arsă
Am ucis-o pe ea,și pe mine,
Într-un minut a ars iubirea,
Și a ars ea ca trandafirul meu de mai.
Soarele l-am privit și a devenit negru,
Am luat foc și eu,
După ce ea și-a găsit loc în inima mea.
Și a plecat de acolo,peste un timp,
Lăsându-mi doar cutia cu parfum,
Ce pe aproape era arsă.
Autor Alina Zamurca
Poezia am compus-o pe 16.10.2024
Cuvinte scurte și puține
În ochii nopții,
am privit cu jale.
Luna argintie,și palidă,
am sărutat-o cu vise neîmplinite,
Fluturii albaștri,
Ultima dată i-am citit din carte.
Am citit "Luceafărul" de Eminescu,
ultima melodie la pian,
"The manipulator"
am ascultat.
Îmi iau rămas bun de la toți!
Și plec în altă lume,
Fiți sănătoși! Și nu mă căutați,
nu mai vin la voi,
De mine puteți să uitați.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024