Noaptea deosebită
E noapte.
Eu ascult liniștea totală,
Din odaia mea, spre fereastră,
Simt că îmi este cald,
Și deschid puțin fereastra,
Aud fiecare răsuflare,
Și aerul cum îl înghit,
Diferite gânduri sentimente,
Mă atrag la noaptea asta,
Ceasurile se topesc,
În liniștea totală din casa mea,
Aud șoaptele mele spuse în gând,
La care nu am curaj, să le spun mai tare.
Pleoapele mi se închid,
Sunt în stare de parcă vreau să adorm,
Dar nu pot să fac asta,
încontinuu vreau să privesc noaptea,
Noaptea asta nu-i ca altele,
E deosebit liniștită și mare,
Lungă și frumoasă,
Stelele deosebit să luminează.
Peste o vreme vine și primul răsărit,
Și adorm tristă, uitând de noaptea asta.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
Category: Love poems
All author's poems: Alina Zamurca
Date of posting: 30 октября 2024
Added in favorites: 2
Views: 252
Poems in the same category
Timp
Și așa trec zilele mele:
Uitat în zbor îmi este gândul,
Un gând răzleț ce-și pierde numele
Și-s un suflet ce-și așteaptă rândul
La o viață
Monotonă,
Chinuită
Și absentă
Cu puterea unei vrăji
În al vieții ritm turbat
Îmi continui mersul lent
Reamintind
În gând
Cadența picăturilor de lacrimi,
Ce se prelingeau din inimile
Adânc străpunse de iubire
Patimă și durere,
Răcoare și ardoare,
Obsesie și lăsare.
Repetiţie
Luna!
Mă uit la luna dintre nori și stele
Și văd cât de frumos zâmbește,
E astrul ce-și aduce bine-aminte
De-a noastră fără de sfârșit poveste.
Cândva ne-a fost martor ceresc
La întâlniri sub raza-i de lumină,
La ale noastre calde-mbrățișări
Și șoapte dulci rostite în surdină.
Eram doi tineri plini de speranțe
Gata să cucerească lumea întreagă,
Fără a ști ce ne așteaptă-n viață
Cutezători că dragostea ne leagă.
Atunci ca și acum la noi privea
De după norul ce sus o însoțea,
Lumină trimițându-ne în noapte
Până ce zorii dimineții ne prindea.
Și azi un pic, mâine puțin mai mult
Iubirea ne-a cuprins cu mreaja ei,
Și inima-mi bătea precum a ei dicta
Iar noi pluteam pe-aleea de sub tei.
Acum călcăm mai rar pe-acea cărare
Că multă buruiană pe ea este crescută,
Vorbim, zâmbim și chiar ne amuzăm
Cum luna nopții de după nor...salută!
NU REGRET
E primăvară-n calendar, afară ninge întârziat
La masă stau și beau un ceai cald
Și mă gândesc la ce a fost... dacă regret ceva!?
Și nu! ... nu cred vreodată c-aș putea!
Nu regret îmbrățișarea ta
...m-am simțit cea mai frumoasă femeie din lume...
Nu regret zâmbetul tău, privirea ta
...îmi aduceau primăvara în suflet...
Atingerea ta, ma dezbrăca de toate simțurile
Lumea toată părea doar a noastră...
Nu regret că m-am lepădat de toate secretele
Ai fost singurul... in astă viață....
Nu demult, ai fost cel mai frumos lucru din viața mea
Și chiar de azi încă mai doare lipsa ta
Chiar de sufletul nu-i vindecat de tine
....nici un regret nu las să mă domine.
Nu regret nopțile în gând cu chipul tău
Cu privirea ta ștrengară, ce m-a fermecat mereu
Când te visez că te alint și te sărut pe pleoape
Și-n ochii tăi mă găsesc și mă pierd
Și-mbrățișarea ne ține trupurile alăturate...
Nu regret deloc că ne-am întâmplat
Continui să cred că ne-a fost predestinat
Îmi pare rău doar de sfârșitul... rămas în dor...
Cel trăit a fost rapid, haotic... mistuitor!
Autoritar
Am să te rănesc pînă la oase
Cu cuvinte, pe cît se poate de frumoase
Am să te înec în dureri
De vineri pînă vineri
Am să-ți fac viața mai grea
Ca să nu poți zbura spre cer
Am să te plimb prin viața mea
Am să te molipsesc de cancer-
Ul iubirii mele
Am să savurez plăcere
Fără bani fără avere, am să te arunc în gol
Am să te bat
În pat
Cînd o să-mi intru-n rol
Am să te fac să plîngi
Să mă distrugi
Cu gheață caldă
Inima ta o voi face să ardă
Să creadă
Că-i pradă
A mea pe-o viață întreagă
Si vară și iarnă să tot meargă
La braț, în stînga și în dreapta să strige
După ajutor la palma mea, care frige
Am să te plimb prin plictiseală
De-o să zici că-i vreo apocalipsă globală
Regret...tot eu...
Regret că ți-am fost prea multă
Regret tot eu că n-ai știut a prețui
Prea puțin adultă, copilăroasă, naivă
Sperând să fiu cum tu puteai să-mi fii...
Regret c-am fost nepotrivită
Bucati din suflet servindu-ți pe tavă
De-al tău vin m-am lăsat vrăjită
Și n-am simțit cum mă-mbătam cu-a ta otravă...
Regret doar că ți-am fost adevărată
Regret tot eu că doar ți-am prisosit
Fii sincer... ți-am fost măcar apropiată
Sau ai jucat rolul în care nimic n-ai simtit?
Regreți și tu măcar pentr-o secundă sfârșitul?
Că m-ai servit, în loc de vin, cu ignoranță
Când nu-mi doream decât un ultim vin îmbrățișați
Finalul poveștii să-l creionăm într-o altă nuanță...
Timp
Și așa trec zilele mele:
Uitat în zbor îmi este gândul,
Un gând răzleț ce-și pierde numele
Și-s un suflet ce-și așteaptă rândul
La o viață
Monotonă,
Chinuită
Și absentă
Cu puterea unei vrăji
În al vieții ritm turbat
Îmi continui mersul lent
Reamintind
În gând
Cadența picăturilor de lacrimi,
Ce se prelingeau din inimile
Adânc străpunse de iubire
Patimă și durere,
Răcoare și ardoare,
Obsesie și lăsare.
Repetiţie
Luna!
Mă uit la luna dintre nori și stele
Și văd cât de frumos zâmbește,
E astrul ce-și aduce bine-aminte
De-a noastră fără de sfârșit poveste.
Cândva ne-a fost martor ceresc
La întâlniri sub raza-i de lumină,
La ale noastre calde-mbrățișări
Și șoapte dulci rostite în surdină.
Eram doi tineri plini de speranțe
Gata să cucerească lumea întreagă,
Fără a ști ce ne așteaptă-n viață
Cutezători că dragostea ne leagă.
Atunci ca și acum la noi privea
De după norul ce sus o însoțea,
Lumină trimițându-ne în noapte
Până ce zorii dimineții ne prindea.
Și azi un pic, mâine puțin mai mult
Iubirea ne-a cuprins cu mreaja ei,
Și inima-mi bătea precum a ei dicta
Iar noi pluteam pe-aleea de sub tei.
Acum călcăm mai rar pe-acea cărare
Că multă buruiană pe ea este crescută,
Vorbim, zâmbim și chiar ne amuzăm
Cum luna nopții de după nor...salută!
NU REGRET
E primăvară-n calendar, afară ninge întârziat
La masă stau și beau un ceai cald
Și mă gândesc la ce a fost... dacă regret ceva!?
Și nu! ... nu cred vreodată c-aș putea!
Nu regret îmbrățișarea ta
...m-am simțit cea mai frumoasă femeie din lume...
Nu regret zâmbetul tău, privirea ta
...îmi aduceau primăvara în suflet...
Atingerea ta, ma dezbrăca de toate simțurile
Lumea toată părea doar a noastră...
Nu regret că m-am lepădat de toate secretele
Ai fost singurul... in astă viață....
Nu demult, ai fost cel mai frumos lucru din viața mea
Și chiar de azi încă mai doare lipsa ta
Chiar de sufletul nu-i vindecat de tine
....nici un regret nu las să mă domine.
Nu regret nopțile în gând cu chipul tău
Cu privirea ta ștrengară, ce m-a fermecat mereu
Când te visez că te alint și te sărut pe pleoape
Și-n ochii tăi mă găsesc și mă pierd
Și-mbrățișarea ne ține trupurile alăturate...
Nu regret deloc că ne-am întâmplat
Continui să cred că ne-a fost predestinat
Îmi pare rău doar de sfârșitul... rămas în dor...
Cel trăit a fost rapid, haotic... mistuitor!
Autoritar
Am să te rănesc pînă la oase
Cu cuvinte, pe cît se poate de frumoase
Am să te înec în dureri
De vineri pînă vineri
Am să-ți fac viața mai grea
Ca să nu poți zbura spre cer
Am să te plimb prin viața mea
Am să te molipsesc de cancer-
Ul iubirii mele
Am să savurez plăcere
Fără bani fără avere, am să te arunc în gol
Am să te bat
În pat
Cînd o să-mi intru-n rol
Am să te fac să plîngi
Să mă distrugi
Cu gheață caldă
Inima ta o voi face să ardă
Să creadă
Că-i pradă
A mea pe-o viață întreagă
Si vară și iarnă să tot meargă
La braț, în stînga și în dreapta să strige
După ajutor la palma mea, care frige
Am să te plimb prin plictiseală
De-o să zici că-i vreo apocalipsă globală
Regret...tot eu...
Regret că ți-am fost prea multă
Regret tot eu că n-ai știut a prețui
Prea puțin adultă, copilăroasă, naivă
Sperând să fiu cum tu puteai să-mi fii...
Regret c-am fost nepotrivită
Bucati din suflet servindu-ți pe tavă
De-al tău vin m-am lăsat vrăjită
Și n-am simțit cum mă-mbătam cu-a ta otravă...
Regret doar că ți-am fost adevărată
Regret tot eu că doar ți-am prisosit
Fii sincer... ți-am fost măcar apropiată
Sau ai jucat rolul în care nimic n-ai simtit?
Regreți și tu măcar pentr-o secundă sfârșitul?
Că m-ai servit, în loc de vin, cu ignoranță
Când nu-mi doream decât un ultim vin îmbrățișați
Finalul poveștii să-l creionăm într-o altă nuanță...
Other poems by the author
Cuvinte scurte și puține
În ochii nopții,
am privit cu jale.
Luna argintie,și palidă,
am sărutat-o cu vise neîmplinite,
Fluturii albaștri,
Ultima dată i-am citit din carte.
Am citit "Luceafărul" de Eminescu,
ultima melodie la pian,
"The manipulator"
am ascultat.
Îmi iau rămas bun de la toți!
Și plec în altă lume,
Fiți sănătoși! Și nu mă căutați,
nu mai vin la voi,
De mine puteți să uitați.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Prima poezie
Și iarăși mă întorc la prima mea poezie,
pe care o citesc de mii de ori,
că-mi place,e frumoasă,
bine scrisă, găsesc un alt sens,o nouă temă,
citind-o din nou și iarăși.
Mintea, gândul și cuvintele,
îmi erau altele, pentru că totuși prima poezie.
acum,singur că s-a schimbat ceva în poeziile mele,
au devenit mai altele, le compun puțin în alt mod.
dar totuși,din cele preferate îmi rămâne,
prima mea poezie.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 18.10.2024
Amor de plâns
Versuri de plâns sunt în poezia mea,
Inimi rănite, de unde strânge curge.
Emoțiile și sentimentele au luat
un foc fierbinte.
O mică greșeală a distrus iubirea,
amorul frumos.
Ea.Își cere iertare în genunchi,
El nu o aude,
O rănește în continuare
Sentimentele ei pentru el,
Sunt doar o jucărie.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 24.08.2024
Pour lui
tout le monde est en colère contre nous parce qu'on s'aime
une rose fanée, un soleil rouge et avec eux des poètes extraterrestres.
Le vin rouge est notre faiblesse
mon rêve, toi.
Je vous dis le mot « amour » dans toutes les langues.
l'hiver est fini.
Je l'aime toujours.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 23.10.2024.
Poate??!
poate e prea târziu,
să privesc apusul
poate ??! e prea devreme,
să nu privesc deloc răsăritul.
Poate e timpul să-mi termin gândul,
Și să pun punct la poezie.
Poate?? Mai am ceva de spus,
Și de scris,
Dar nu pot să mai adaug ceva,
Mă oprește punctul pus,
În poezia mea.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Cuvinte scurte și puține
În ochii nopții,
am privit cu jale.
Luna argintie,și palidă,
am sărutat-o cu vise neîmplinite,
Fluturii albaștri,
Ultima dată i-am citit din carte.
Am citit "Luceafărul" de Eminescu,
ultima melodie la pian,
"The manipulator"
am ascultat.
Îmi iau rămas bun de la toți!
Și plec în altă lume,
Fiți sănătoși! Și nu mă căutați,
nu mai vin la voi,
De mine puteți să uitați.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Prima poezie
Și iarăși mă întorc la prima mea poezie,
pe care o citesc de mii de ori,
că-mi place,e frumoasă,
bine scrisă, găsesc un alt sens,o nouă temă,
citind-o din nou și iarăși.
Mintea, gândul și cuvintele,
îmi erau altele, pentru că totuși prima poezie.
acum,singur că s-a schimbat ceva în poeziile mele,
au devenit mai altele, le compun puțin în alt mod.
dar totuși,din cele preferate îmi rămâne,
prima mea poezie.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 18.10.2024
Amor de plâns
Versuri de plâns sunt în poezia mea,
Inimi rănite, de unde strânge curge.
Emoțiile și sentimentele au luat
un foc fierbinte.
O mică greșeală a distrus iubirea,
amorul frumos.
Ea.Își cere iertare în genunchi,
El nu o aude,
O rănește în continuare
Sentimentele ei pentru el,
Sunt doar o jucărie.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 24.08.2024
Pour lui
tout le monde est en colère contre nous parce qu'on s'aime
une rose fanée, un soleil rouge et avec eux des poètes extraterrestres.
Le vin rouge est notre faiblesse
mon rêve, toi.
Je vous dis le mot « amour » dans toutes les langues.
l'hiver est fini.
Je l'aime toujours.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 23.10.2024.
Poate??!
poate e prea târziu,
să privesc apusul
poate ??! e prea devreme,
să nu privesc deloc răsăritul.
Poate e timpul să-mi termin gândul,
Și să pun punct la poezie.
Poate?? Mai am ceva de spus,
Și de scris,
Dar nu pot să mai adaug ceva,
Mă oprește punctul pus,
În poezia mea.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024