Aș pleca, dar aș mai sta...
Pe lungi alei întunecate,
Stau băncuțele posace,
Și suspină întreaga noapte,
Că de oameni sunt sărace.
Eu mă plimb de-a lungul lor,
Aș pleca, dar aș mai sta,
Că de tine îmi este dor,
De ochii tăi, de gura ta...
Să stăm singuri pe-o băncuță,
Îngânați de glas de greieri,
Să-ți ating mâna călduță,
Ochii mari să ți-i cutreier.
Să plutim în vis pe stele,
Luna să ne fie nună,
S-aud glasul dragei mele,
Cum mă strigă, cum răsună.
Să cădem într-o poveste,
Plini de farmec și iubire,
Apoi să le dăm de veste,
Tu mireasă și eu mire.
Dar nu ești...și singuratic,
Mă cufund în noaptea grea,
Bate-un vânt ușor molatic,
Aș pleca, dar aș mai sta...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Ты и я
Poem: Un strigăt
Librăria Bestseller anunță lichidări de stoc cu reduceri de 70% la peste 1000 de titluri de carte
Poem: Lacrimi
Poem: Corabie în daneză
Descoperiți poezii.online!
Poem: Твой ангел
Poem: E toamnă
Au adunat cartile pe care nu le mai citesc si le-au daruit copiilor