Liniștea dintre fire

Nu există început,
ci doar ecoul unei absențe
care se pliază
pe conturul unui „acum”.

Category: Diverse poems

All author's poems: RAO

Date of posting: 26 марта 2025

Timp de citire: ~1 min.

Views: 733

Other poems by the author

Adiere

Un gând
mă poartă-n tăcere.

Îl ating
și devin ecou.

Îl las
și devin vânt.

Eram deja
clipa.

Eram deja
apusul.

O lacrimă cade,
dar nimeni nu plânge.

More ...

Respirație

inspir –
păsările se nasc
expir –
copacii devin cer.

nimic nu vine
singur.

More ...

Puls

Din margini de vis
se naște curgerea –
ne-mbrățișăm.

În fiecare lucru
se naște răsăritul –
totul e acasă.

More ...

Dincolo de margini

O linie își caută începutul
și se pierde în cerc.
O întrebare cade
într-un puț fără fund
și urcă înapoi —
altă întrebare.
Cine atinge pe cine
când bătăile inimii
sunt de fapt din afară?

More ...

Cauză

un fir de fum
dansează
unde n-a fost foc
doar gândul
căldurii.

More ...

Rădăcina cerului

Copacul visează să fie nor.
Dar pământul știe —
deja este.

More ...

Poems in the same category

Labirint

Dorești să deții cele mai noi aplicații,

Nu chiar noi, cu unele variații.

Unele cică sunt menite să îți ușureze activitatea,

Pe unele le poți obține la bancă și mergi, de aceea calamitatea.

Intri, nu ai prea multe ghișee din care să alegi,

Dacă nu alegi, culegi,

Așa că te așezi la coada rândului nouă

Femeia de la ghișeu se apucă de vorbit pe la două,

Nimeni nu mai înaintează,

Mai toți că își finalizează tranzacțiile visează,

La ghișeul trei i s-a stricat sistemul și nu recunoaște

Ceea ce fiecare client despre el însuși cunoaște,

La patru nu mai e tipa blondă, drăguță,

A plecat la baie de o oră, cu tot cu cafeluță,

La ghișeul unu

S-a stricat și imprimanta, ne prinde Ajunul,

La nouă nu mai termină de vorbit la telefon

Că fii-su și-a uitat cheia și nimeni nu-i răspunde la interfon,

La șapte

Și-a deschis paharul cu ciocolată cu lapte,

La opt

S-a apucat să mănânce un cruton de pâine copt.

Nici nu mai știi de ce ai intrat,

Cu toate acestea, o femeie de treabă la tine s-a uitat,

Vrea să știe cum te poate ajuta

Și spui că vrei aplicația pentru plăți online, cu o privire ageră, răspunsul îl căuta,

Propune să instalăm aplicația George,

Hopa, aplicația George, pe acest model de telefon, nu merge,

Ce propune ea este să achiziționăm un model de Nokia Lumia

Și să încercăm pe el, că sigur va merge ca lumea.

(Cred că singurul George de care vreau să știu e George Bacovia, nu aplicația George...)

More ...

Mai târziu

Mă gândeam așa, în timpul unui vis

Cum simple complicații urcau dintr-un abis

Nu-i de mirare c-atât de mult gândesc

Să-mi vie iar trecutul, un altul mai firesc

Deși n-aș putea spune de ce mai zăbovesc

În tot trecutul, taină a firii ce privesc

E năzuință slabă? Aș vrea să cercetez de ce

De firea-mi veche eu nu mă depărtez

Ce bine-ar fi, măcar o noapte, să privesc

Cum toată taina veche ce nu o deslușesc

Să se reverse minții, în har dumnezeiesc

Acum, aievea, eu, să pot s-o lămuresc

Un mâine nou, curat de gânduri, e tot ce îmi doresc

Marius Ene, Polonia, 25.05.2025

More ...

Crăciun cu Alexandra

Când zăpada cade-ntruna peste străzile pustii,

Așternând covoare albe și steluțe argintii,

Ea privea pe geam cum fulgii se pierdeau în infinit,

Lacrimi reci ca niște perle, ochii verzi i-au împânzit.

Pân-atunci mereu rostise rugăciuni fără ecou,

A știut că are parte de-un Crăciun fără cadou.

Și strângând păpușa-n brațe, Alexandra mult plângea,

De-ar mai fi măcar odată totul cum era cândva!

Pe o coală de hârtie colorată ea scria:

"Moșule eu nu vreau dulciuri, jucării sau altceva,

Vreau să vină tati-acasă azi, în seara de ajun

Vreau să mă ridice-n spate, steaua-n vârf de brad s-o pun!

Că-i plecat străin în lume de când eu aveam cinci ani,

S-avem noi mai bună viața, să câștige mai mulți bani,

Dar aș vrea în seara asta bradul când împodobim,

Tati, mami și cu mine toți în jurul lui să fim.

În martie anul ăsta m-a sunat de ziua mea

Și mi-a zis: "La mulți ani, Ale, de Crăciun ne vom vedea!"

De atuncea așteptarea parcă nu avea sfârșit

Însă uite, e Crăciunul și el încă n-a venit!

Dar se pare, sper zadarnic, asta nu se va-ntâmpla

Și mă doare fiindcă tati m-a mințit de ziua mea!

Dacă ți-ar păsa vreo clipă, n-ar mai fi copiii triști

Moșule, zău, câteodată mă întreb dacă exiști!"

Obosită și-ntristată, adormi din nou plângând

Dar în vis, pe cer apare o stea mare luminând

Și vedea cum mii de îngeri un brăduț împodobeau,

Mii de stele colorate, toate-n jurul ei dansau.

Undeva, de după lună, ca năluca se ivea

Sania de reni purtată și cu Moș Crăciun în ea!

Dar ce fac? Se-ndreaptă-ncoace, către ea, uite-i că vin!

Au aterizat în curte! Moșul are sacul plin!

Un sărut ca o părere coborî pe fruntea sa

Și încet deschise ochii, dar acum nu mai visa!

Lângă patul ei, brăduțul era gata pregătit,

Iar alături sta tăticul: "Puiul meu nu te-am mințit!"

More ...

Безымянный

Акустика в ушах, бессмысленные звуки.
Два дня подряд лежу в цепях, теряя твои руки.
Я не знаю как сказать и стоит ли вообще.
Тебя ведь не вернуть назад...
два дня как не вернуть уже.

More ...

Copilăria voastră, rana noastră

Dorul îmi smulge inima, dorul mă face nod și papură

Si încerc a mai zbura, a mai țintit spre libertate

Spre abisul gol a speranțeii, unde până și vântul e tare tăios, tăindu-mi aripile de existența umană, care este doar un privilegiu

Fiind mort printre vii și existent doar când am de oferit ceva în schimb lumii cerșetoare

Care ei, si-ar vinde sufletul și sufletele a întregul popor doar pentru o vizibilitate în trăirea lor monotonă

Unde, carpele te definesc, dar nu e nimic mai important decât să "fi cineva"

Pierdut printre universuri, pierdut în minții durere și abuz de manipulare

Neștiind ce-i iubirea, mort fără de tata și de mamă

Dar toți până la urmă, suflete nehranite ne hrănim cu iluzia reproducerii

Cu iluzia că avem nevoie de o lume întreagă ca să ne simiți compleți

Și tot aia ne este, chiar dacă avem tot ce ne am putea dori, degeaba dacă nu avem nevoie de totul nefolositor

Căci lacrima când s-a zbătut pe a nostru obraz bătrân de amăgiri, cu toți ne-am trezit copii

Copii la clipa în care cei pe care i iubim ne spun că nu suntem competenți

Copii în clipă când tot ce aveam nevoie era iubire și înțelegere

More ...

RUGĂCIUNE ÎN GHETSIMANI

Am intrat în grădina nopții

ca într-o biserică fără lumânări.

Aerul mirosea a pământ zdrobit

și a frunze amare de măslin

Luna atărna deasupra lumii

ca o candelă aproape stinsă,

iar vântul trecea printre ramuri

cu glas de psalm întunecat.

Și L-am văzut pe hristos.

Singur.

Atât de singur,

încât tăcerea din jurul Lui

părea mai grea decât lumea.

Ucenicii dormeau rezemați de piatră,

cu fețele căzute în somnul trupului,

iar El veghea

ca un ultim sfeșnic aprins

la marginea întunericului.

M-am apropiat încet.

Atunci am simțit

cum noaptea întreagă tremura

de durerea rugăciunii Lui

Nu era doar rugăciune.

Era sângele iubirii

picurând peste țărâna omului.

Fiecare cuvânt urca spre cer

ca fumul unei tămâi sfâșâiate,

iar stelele păreau că ard

mai palid,

ca și cum întreg universul

asculta.

Și am înțeles:

Hristos nu Se ruga numai pentru El.

Se ruga pentru fiecare inimă

care avea să cadă,

să se teamă,

să-l uite

și apoi să-L caute din nou prin noapte.

Iar măslinii bătrâni,

negri sub lumina lunii,

stăteau împietriți

ca niște martori ai durerii dumnezeiești.

De atunci,

ori de câte ori vine noaptea peste sufletul meu,

aud încă rugăciunea aceea

curgând prin lume

ca un râu de lumină și iubire.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.