Author RAO
Total
70 creationsRandom creations :)
Graiul amintirilor
(Experienţele, locurile şi personajele prezentate, sunt specifice timpurilor trãite de autor).
Mi-aduc aminte de ai mei
Bãtrâni de altãdatã...
De vremea când mergeam cu ei
Sã strângem snopii de tulei
Şi când bunicul îmi era
Mai mult decât un tatã.
Cum scârţâia uşa-n ţâţâni,
Sã intre bunu-n tindã!
Vãd coasa ce-o ţinea în mâini,
Simt apa rece din fântâni;
Şi n-are cum!... Da, n-are cum,
Un dor sã nu mă prindã!
Mã vãd din nou, parcã-n ocol
Umplând borcane goale
Şi cu nisip, şi cu nãmol
Ieşind afarã-n capul gol,
Pe când fierbea, la foc domol,
Ciolanul, pe sarmale.
Mi-aduc aminte ca acum
Şi lacrimi curg şiroaie...
Cum se-nãlţa din coşuri, fum,
Şi cum sãream, cum sã vã spun...
În balta tulbure din drum
Dupã o zi de ploaie.
Mi-e dor de turmele de miei,
De holdele arate;
De primãveri, de ghiocei,
De grauri, ce-aduceau cu ei
Vreun cântec sau vreun obicei,
Din ţãri îndepãrtate.
Şi cum sã nu îţi aminteşti
Ieşirile-n naturã,
De liniştea din Dobârleşti,
De verile scãldate-n foc,
De soare, de cãldurã...
De vechiul ceai din flori de soc,
De vreun drumeţ, care-avea loc
La noi în bãtãturã?
De mama, care ne-aştepta
Cu turte, în cãmarã,
De ciorba care clocotea
Sub jarul "foc şi parã",
De rândunica ce ţipa,
Din zori şi pânã-n searã!...
Ah, Doamne, caldã mai era
Cãsuţa de la ţarã!
De toamna, ce punea-n cântar
Veşmintele, ca plumbul;
De prima zi a lui Gustar
Când bunu', mare gospodar,
Îşi pregãtea un pãlimar
Sã suie-n pod porumbul.
De-atâtea ori am strãbãtut
Cãrãrile Poienii!
Când vântul trist, trecea tãcut
Mişcându-mi oalele de lut...
Şi-atâtea toamne au trecut
De-atunci, prin sita vremii!
De iernile care, venind,
Pãreau cã nu mai pleacã;
De când strângeam trifoiu-n Grind,
De vechi rugini, care se prind
De piatra coasei, care stã
De astã-varã-n teacã...
Dar, în sfârşit, plecau tiptil
Şi fãrã sã-mi dau seama;
Iar eu fugeam, fiind copil
Şi aprindeam câte-un fitil,
Dorind sã vinã-ntâi april,
S-o pãcãlesc pe mama...
Aşa fusese pe la noi,
Cu multã vreme-n urmã.
Dar, parcã totul s-a schimbat:
Plecat-au oamenii din sat,
De-ogoare nu le-a mai pãsat,
Nici câinilor, de turmã.
Deplâng, după atâţia ani,
Acele scumpe clipe!...
Mã tem cã vor rãmâne-orfani
Mai-tinerii contemporani,
Având şi case, având şi bani,
Statut de "tipi" şi "tipe":
Din vremurile de demult,
Nu fac icoane şi nici cult
Dar ştiu cã n-or mai vrea nicicând,
Nicicând sã se-nfiripe!...
Obuze de vorbe
Venin, sunt cuvintele ce ies pliscul unui comandant care se crede el prea înalt,
În fața unui soldat
Devotat
Să-și apere inima de gloanțele reci,
Să n-ajungă să stea la nivelul muriturilor din beci.
Și-și zicea: "Sunt doar un câine necruțat de ursii ce îl halesc"
Și iar era speriat și credea că îl pândesc
comandanții cât un munte care-ncep să-l întrebe;
"Unde dracu vrei să mergi?
O să ajungi să stai lângă melci.
O să te mustrăm până mori,
Nu de la puștile ce te înfing cu-n glonț,
Dar de la gurile cu-n colț
Ce te sfâșie neîncetat
Și te-njură repetat.
Eu, poeta fără artă
Cum să scriu despre iubire,
Când doar eu am fost penelul,
Niciodată pânza, niciodată subiectul?
Cum să creez frumusețea unui „noi”,
Când eu sunt doar mâinile care tremură
Pe marginea golului, căutând sens?
Eu am fost poeta, mereu poeta,
Cea care a înșirat cuvinte ca perle,
Dar nu pentru colierele mele.
Am scris iubirea din afară,
Ca un orb care descrie culorile,
Ca un cerșetor care cântă despre belșug.
N-am fost niciodată arta scrisă,
Nimeni nu m-a prins în versuri,
Nimeni n-a sculptat umbrele mele,
Nimeni n-a îmbrăcat dorințele mele
În hainele glorioase ale poeziei.
M-am pierdut, mereu,
În rolul de martor, de creator,
Dar nu în cel de muză.
Cuvintele mele au fost o ofrandă
Pentru cei care nici măcar
N-au întins mâinile să le primească.
Cum să mai scriu acum,
Când inima mea e doar o bibliotecă
De povești pe care nu le-am trăit?
Cum să iubesc când eu sunt doar hârtia
Pe care alții își lasă amprentele,
Dar nimeni nu o citește cu adevărat?
Poate într-o zi voi fi și eu arta,
Un poem purtat pe buze străine,
Un vers pe care cineva să-l protejeze
De praf, de uitare, de tăcere.
Dar până atunci, continui să scriu,
Fără să fiu.
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
ÎN TIMP CE TU DORMEAI...
Lacrimi de dor!!!
24 September
Felicitări pentru versurile minunate!!!
Rătăciri nocturne
Silvia Mihalachi
24 September
,,Rătăciri nocturne,, ,din punctul meu de vedere, este o dovadă literară a unui schimb de sensuri din partea poetului în a reda realul prin imagi...
Tribunalul din mine
un-pahar-de-poezie
23 September
Va mulțumesc.
Cine sunt eu?
un-pahar-de-poezie
21 September
Superb scris!
Solemnitate
un-pahar-de-poezie
21 September
Vă mulțumesc din suflet! Bucuria imi este imensă 🤗
Solemnitate
Cătălin Teodoreanu
21 September
Frumoase rânduri!
Solemnitate
Silvia Mihalachi
21 September
De la timpul când vă citesc poeziile, privindu-vă versurile ca pe fotografiile dintr-un prețios album numit,, POEZIE,, , tot îmi spun că am să fac po...
Secunda de mătase
Sorin Ene
19 September
Mulțumesc 🌹
Tribunalul din mine
Sorin Ene
19 September
Profundă, vibrantă și plină de asumare. Felicitări!
De ce scriu?
Natalia Cojocari
19 September
O pezie pina la lacrii💓💓💓💓 Braboo
De ce scriu?
Vladislav Varzari
18 September
@un-pahar-de-poezie, mulțumesc mult
De ce scriu?
Vladislav Varzari
18 September
@Silvia Mihalachi va mulțumesc mult
Tribunalul din mine
Florin Petricean
17 September
O poezie superbă și plină de curaj! M-a mișcat sinceritatea din versuri. Felicitări, scrii bine tare!
De ce scriu?
Silvia Mihalachi
17 September
Nu am să întreb , stimate Vladislav Varzari, ,,Pentru ce scrii versuri?,, am înțeles citindu-ți poezia,poeziile, dar am să - ți spun ,, SCRIE !,, s...
Secunda unei priviri
un-pahar-de-poezie
16 September
Vă multumesc frumos pentru frumoasele cuvinte❤️