În dansul etern

Într-o picătură de timp,
unde cerul atinge pământul,
mă pierd și mă regăsesc.

Nici eu, nici tu, doar suflul.
Un cântec ce nu-și cere glasul.

Deschide ochii
în inima liniștii,
unde valurile uită de țărmuri
și devin ocean.


Category: Diverse poems

All author's poems: RAO poezii.online În dansul etern

Date of posting: 23 December 2024

Added in favorites: 3

Timp de citire: ~1 min.

Views: 2773

Log in and comment!

Other poems by the author

Liniștea dintre fire

Nu există început,
ci doar ecoul unei absențe
care se pliază
pe conturul unui „acum”.

More ...

Una

Frânturi de cer
în fiecare unduire –
ne respirăm.

 

More ...

Noduri de vid

Un cerc cade,
Firele se desfac.
Totul ține nimic.

 

More ...

Soarele

Când nu mai ceri drum,
fiecare pas e sosire.

Tăcerea nu fuge de tine —
e locul de unde vii.

Cine ești?

More ...

Seară

Tu stingi lumina acolo.

Eu o aprind aici.

Undeva între noi

e o oră

care nu aparține

niciunuia —

nici zi, nici noapte,

nici tu, nici eu.

Acolo locuiește

ce nu am reușit

să împărțim.

More ...

Întreg

Fărâmele tac,
Un singur cântec.
Prezentul, infinit.

 

More ...

Poems in the same category

Păcat originar

 

Mi-e sângele o lacrimă-ngheţată,
În care tinerețea întruna țipă,
Iar inima — o pasăre vânată,
Ce zboară numai cu-o aripă.

Pe tâmpla mea trecutul se răsfrânge,
Ca o zăpadă neagră peste gând,
Şi-n suflet o fiinţă moartă-mi plânge,
Cu vocea mamei venită din pământ.

Sunt muntele ce urlă în cădere,
Cu prăbuşirea-n el crescută lin,
Iar sufletul prin trup e-o adiere,
Ce zilnic mustră pârdalnicul destin.

Mă-ntind în mine ca o rădăcină,
Într-un pământ cu apele uscate,
Și mă târăsc din hrube spre lumină,
Cărând păcatu' originar în spate.

More ...

Jurnalul unui marinar

 

Se surpă țărmul dintre corabie și mare, 

Iar orizontul parcă nu mai are zare,

Vreo câteva sirene se zbenguie în larg, 

Iar valuri lovesc crâncen în pânze și catarg. 

 

Se-ntunecă și cerul, și marea e o noapte, 

Nisipul auriu miroase a piersici coapte, 

Vagi cânturi de sirenă spre cer se risipesc, 

Iar marea cu-al ei farmec în mine o topesc. 

 

Și din adâncuri urcă umbre cu tente azurii,

Ca niște vechi corăbii ce astăzi sunt stafii,

Îmi scormonesc tăcerea cu șuiere de vânt,

De parcă marea-și plânge toți morții pe pământ.

 

La cârmă stă hazardul, bătrân și dușmănos,

Cărând printr-o maree din lume ce-i frumos, 

Iar eu întorc busola spre nordul dinlăuntru,

Acolo unde singur îmi șade-ntruna gândul. 

 

Sirenele nu cântă, ci plâng în limbi uitate,

În scoici în care timpul a strâns singurătate;

Le-ascult și simt că marea, va scrie iar și iar,

Cu litere de spumă, jurnalul unui marinar.

More ...

Curcubeu

Ploaia se revarsă, liniștit în curte,

Pelerina, cizme de cauciuc

Și într-o vreme scurtă

Pe stradă eu străluc.

 

„E cam înnourat”

Spun cu plictiseală,

Dar se vede ceva luminat,

De sub nori, cu îndrăzneală.

 

Este soare dulce

Care în dans cu ploaie

Produce o minune,

După vremea amară.

 

Multicolor și preafrumos,

Un curcubeu apare.

După orice spăimos,

Vine-o sărbătoare.

More ...

Și-am să fiu

Și-am să fiu un râset
Însorit ca de copil,
Un zâmbet calm, încetișor
Ce în suflet e umil.

Și-am să fiu un vânt,
Un gând ce se duce în văzduh
Ca o briză răcoroasă
Ce-ti golește sufletul de ce te apasă.

Și-am să fiu o floare
Ce apare rușinată
Și se lasă-ncet cu o petală
Când viața nu e ușoară.

Și-am să fiu o firmitură
Ce o dai mereu deoparte,
E restul din întreg
Ce a rămas trist, singuratic.

Și-am să fiu o mare
Valuri ce te duc departe,
Ea îți lasă toate durerile
Să dispară într-un mod aparte.

Și-am să fiu o noapte
Care mintea ți-o odihnește
Chiar dacă se și prea poate
Inima să ți-o pertubeze.

Și-am să fiu ce pot,
am să fiu lacrimă și putere,
am să fiu soare si potop,
am să fiu ceea ce lumea va cânta
o poveste ce se spune la nepoți,
ceea ce nu vei vrea să uiți, nici chiar dacă poți.

More ...

RUGĂCIUNE OFFLINE

Doamne,

nu te caut în zgomot,

nici în mulțime sau cuvinte mari,

ci în pauză

dintre două gânduri obosite.

 

vin la tine

cu sufletul pe silențios,

plin de întrebări

și notificări care nu mă mai lasă

să aud ce contează.

 

Nu știu mereu ce să cer,

așa că Îți dau neliniștea mea

și te las pe Tine

să o traduci în pace.

 

Într-o lume care aleargă,

Tu rămâi,

fără grabă,

așteptându-mă exact așa cum sunt,

nu cum pretind că sunt.

 

Și poate credința nu e strigăt,

ci șoaptă,

nu dovadă

ci încredere

că nu merg singur,

nici când nu Te simt.

More ...

Rugă

Te rog Doamne nu pleca,

Nu Te mai alung de-acuma,

Te primesc în viaţa mea,

Rămâi pentru totdeauna.

 

Numai Tu-mi poţi da ce-Ţi cer,

SALVAREA şi-n ciuda firii,

Cu al meu trup efemer

Să-mbrac haina nemuririi.

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Thank you for helping poetry live on. 🤍