Автор RAO
Итого
70 публикацииСлучайные публикации :)
Ochi de ciocolată
Ce frumos este sa te iubesc
Si cat de îndrăgesc
Când te îmbrățișez
Simt că trăiesc
Inimioara dragă cu ochii de ciocolată
Ce-mi topește inima toată
Dar privirea nu pot s o feresc
Și nici nu îmi doresc
Nu prea sunt cuvinte sa iți spun
Că tu ești un suflet atât de bun
Și vreau ca tu să ști
Că toată viața te v oi iubi
Ce cadou de la Dumnezeu
Făcut parcă pentru sufletul meu
Un copil cu ochii de ciocolată
Ce-mi încântă viața toată
Doar un gând
Născută din pământ și apă,
Copilul Lui Dumnezeu,
Curat, sufletul meu,
Supus să cadă în groapă.
Păcatele din neam în neam
Ce mă urmăresc din umbră,
Simfonie sumbră,
Cu ele inima-mi hrăneam.
Aș fi vrut să fiu secundă,
Să fiu o clipă pe pământ,
Sau o adiere de vânt
Care-n trestii să se ascundă.
Îndrăznesc să cred în toate
Și în câte nu există,
Eu, simplă artistă,
Cu mii de vise întunecate.
Parfumul tău
Parfumul tău mă urmărește,
Mă seacă de puteri,
Mă-neacă și mă nimicește,
Făcându-mă să uit a mele plăceri.
Stau, mă-ntreb și nu-nțeleg,
Cum tu, ființă pe Pământ,
Reușești, cu-al tău întreg,
Viața să mi-o schimbi complet.
Nici în vise nu-mi dai pace,
Mă îmbeți cu-aroma ta,
Mă sufoci, dar simt că-mi place,
Continuă și nu mă lăsa!
FEREASTRA DESCHISĂ
Luminile din stradă tremură
pe pereții camerei tale
ca niște gânduri care nu știu
unde să stea.
Afară, orașul merge înainte
în pași grăbiți
și mesaje netrimise.
Tu stai lângă fereastră,
respiri aerul care nu se repetă
și te întrebi dacă cineva,
undeva, privește la fel.
O mașină trece
îți reflectă pentru o secundă
propriul ritm
și te surprinde că ești viu.
Fereastra rămâne deschisă
nu ca o invitație
ci ca o promisiune tăcută
că lumea poate să aștepte.
Trec țiganii...
Trec ţiganii spre pădure,
vântul plânge prin pătule,
ploaia crede că-i secure,
taie-n dealuri guri de hule,
roata muşcă din ţărână,
ruda stă să prindă glia,
biciul simte că îl mână
şi puterea, şi mânia
cad din cer făclii încinse,
se înşiră şi se-nnoadă,
par cărări de zei aprinse,
fără cap şi fără coadă,
crengi se-ndoaie din spinare
peste drumul fără viaţă,
mai alături, pe cărare,
plânge-o urmă de paiaţă,
singur firul din pâraie
toacă tot ce-i stă în cale,
ici şi colo se înfoaie,
piere singur chiar în vale,
norii negrii de furie
se răsfrâng ca o podoabă,
vin cuprinşi de nebunie
peste seara asta snoabă.
Stau ţiganii în pădure,
din căruţe zboară şoapte,
caii fug siliţi să-ndure
frigul dus acum de noapte,
focul iute se-nfiripă,
sar scântei să frângă hăul,
umbre vin în mare pripă,
latră-n van la cer dulăul,
se aprinde-un papă-lapte,
bate-n palme fără grabă,
în miros de mere coapte
pare prins de multă zdroabă,
trupul suplu îl înşiră
o ţigancă din mulţime,
pieptul tare îi respiră,
ochii-s plini de adâncime,
printre dinţi răsare-o boare,
ploaia cade fără milă,
frânge totul sub picioare
cu-o plăcere de acvilă,
cântul creşte peste vise,
ies copiii din căruţe,
păsări strigă din culise,
cer ca somnul să le cruţe,
Dorm ţiganii în pădure,
gându-i dus în altă lume,
stele cad din cer să fure
din sclipire un renume,
lunca-i plină de culoare,
sus un nor din gură cască
şi cuprinse de ardoare,
vin şi umbre să privească,
un tăciune mai afumă,
vorbe-aprinse de iubire,
sunt luaţi printr-o cutumă
ea mireasă, el e mire,
cată-n ochi să-i fie vrajă,
brâul prinde cu ardoare,
sub o lună stând de strajă,
doar atât cât nu o doare,
ţine vântul să aştearnă
peste codrul fără haină
voalul alb de nouă iarnă,
zori de zi şi-o altă taină
Resemnare
de-afară aud cum iarna își scoate rochia albă de mireasă
încheind ultimul vals vienez în aplauze furtunoase
adresate deopotrivă și mirelui
vântul
primăvara geloasă adună ghiocei
și magnolii
mai încolo
așergând desculță după o mângâiere de soare
poetul se uită critic la ele din spatele ferestrelor înghețate
în timp ce îndeasă tutunul cu miros de mentă și vanilie
în pipă
„nebunele dracului”
luând încă un gât de șampanie din sticla cu susur de viperă
„și viața asta este ca anotimpurile anului”
se gândește mușcând din mușticul de abanos
ca din sfârcul voluptos al Serenei
„ în brațele cui o mai fi acum la sfârșit de iarnă”
îi vine în minte
dar își alungă încruntat gândul
ducă-se...
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Acorduri păgâne
Anastasia Brăescu
18 августа
Mulțumesc ❤️
Pradă si putere
Florin Petricean
18 августа
Va mulțumesc!
Noaptea, cand valurile mării.
Dora●Dor
18 августа
Mulțumesc din suflet pt apreciere
Noaptea, cand valurile mării.
Silvia Mihalachi
18 августа
Marea, cu valurile ei când line, când ,, Se sparg de țărmul obosit,, mereu a primit și va primi frumoase versuri …Printre unduiri de valuri înoată și...
MI-E ATÂTA DOR
Silvia Mihalachi
18 августа
,, Însetat doar de timp și de simple cuvinte,,, ce sunt pentru sufletul poetului ,, calde veșminte,, erup dorințe într-o frumusețe de versuri ce-și u...
Nu s-a născut să tacă
Florin Dumitriu
17 августа
Frumos… poezia lasă în urmă ideea că nu tăcerea ei spune cât a îndurat, ci ziua în care nu mai are nimic de iertat și că cicatricile pe care viața i l...
A fost odată...🥲
Smaranda Ploaie
17 августа
[Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp Pentru tot restul vieții mele Prin vise voi călători în timp Unde gândurile-mi pot umbla rebele... Poate...
Pradă si putere
Smaranda Ploaie
17 августа
Frumos....
✨ p.o.e.m
Smaranda Ploaie
17 августа
Felicitări. Frumos scris!
Acorduri păgâne
Smaranda Ploaie
17 августа
Superb scris!
Mâna ce te mângâie
Smaranda Ploaie
17 августа
Versurile astea sunt dureros de adevărate... bravo!
🎦 Ultima sărutare să-mi dai
Smaranda Ploaie
17 августа
Frumos! Felicitări!
🎤 Regăsire
Smaranda Ploaie
17 августа
Versuri scăldate in focul dorului si al iluziei. Frumos concept!
Paharul din amurg
Smaranda Ploaie
17 августа
Versuri minunate...
Paharul de ploaie
Smaranda Ploaie
17 августа
O ploaie de versuri pline de amintiri si dor!