Стихи из этой категории
Cercul netrasat
O umbră nu știe
cine o proiectează.
Nici eu
nu știu
unde încep:
în privirea ta,
sau în gândul
pe care încă nu l-ai avut?
Viață, viață!
Imaginea în oglindă mi-o privesc
Și sticla-mi spune că îmbătrânesc,
Pe fața mi-au apărut adânci riduri
Plantate-n ani, răsărite pe rânduri
Urc scara, piciorul mă doare
Și mă întreb retoric de ce oare?
Pe frunte am broboade și-asud
Răspuns îmi dau, refuz să-l aud
Vederea o simt că este redusă
Și greu disting înscrisul pe ușă,
Pe nas ochelarii des mi-i plantez
Când vreau să citesc și să semnez
Vecinul mă strigă în mod repetat
Pentru că am auzul un pic afectat,
Mă fac că ce spune am receptat
Dar știu că-i timpul să port aparat
Rându-l citesc de mai multe ori
Memoria-mi joacă feste deseori,
Cu scrisul citeț nu pot să mă laud
Mâna e tremur, greu mai aplaud
Fac analize constant în privat
Iar de sunt fonduri merg și la stat,
Văd buletinul și știu ce-mi revine
Regim, tratament și zilnic buline
.........................................................
Tânăr am fost ca voi și eu odată
Când refuzam să cred în soartă,
Anii s-au dus în zbor cu tinerețea
Și trist acum, îmi accept bătrànețea!
Dulcele cămin
Tristețea mă apasă
În depărtările de acasă,
Mă simt clandestină
Smulsă de la rădăcină.
Molipsită de dor
Sub cerul incolor,
Bântui in noapte,
Lăcrimez în șoapte..
Timpul ce -a rămas
În ticăit de ceas,
Îl culegeam tacit
Din simțul mocnit.
Îmi zâmbise la fereastră
Ziua cea albastră;
Mă lepăd de străin
Spre dulcele cămin.
Ignoranță
Și mă întreb de multe ori
Cum oare poți ca să ignori
Sufletu-n care te strecori
În care ai stârnit fiori?
Mă ignori cu nepăsare
Te gândești oare cât doare?
Spui că nu îți place drama
Oare știi ce face karma...?
Eram un suflet aparte
Ce dorea să-ți fie aproape
...Ti-am fost doar tentație
Apoi "vai!... îmi iei din vibrație!".
Cum ai putut ca să ignori
Sufletu-n care te strecori
Spune-mi azi ești mai fericit
Să știi cât de mult m-ai rănit?
Am trecut peste ..azi sunt bine
(Chiar de mai scriu de dor de tine)
Dar mult ignore-ul tău m-a incercat!
Rămâi cu al tău "vibe" minune
Și ce-n viața-i îmbrățișat... blocat...
Fluturi
Nu-mi plac fluturii ,
Cum îmi plăceau odinioară ,
Când primeam plăcere , culoare ,
Nu dureri sfâșietoare.
Nu-mi plac fluturii ,
Acum îi simt în mine ,
Ori de câte ori trec pe lângă tine ,
Și sincer , nu ai merita ,
Nu mi-ai merita fluturii ,
Nici să îi vezi , nu să-i mai simți ,
Pentru ca tu nu poți simți ,
Aripile unui fluture frânt .
Tu nu vrei să simți ,
Aripile unui fluture plăpând ,
Îndurerat , plouat,
Mort de iubire.
Amestec
Eu întuneric mi-s, dar și lumină,
Îs rău strecurat în taină divină,
Împletitură sacră de iad și cu rai
Născut într-un suflet cu blând chip bălai.
În ochi îmi străluce putere dospită
Precum plămădeala de lut făurită,
Dar trupul mi-i firav și pământesc,
Otravă pierdută în corp omenesc.
Mi-s cer poleit cu stele și lună
Pe care, în noapte, sori se adună,
Mi-s apă ce picură în stropi cristalină
Si venele-mi umplu cu picuri de vină.
Mi-s înger și demon, aer și foc,
Lege, păcat, adunat la un loc.
Mi-s spirit și om crescut din pământ,
Eu mi-s blestem și ceresc jurământ.
Cercul netrasat
O umbră nu știe
cine o proiectează.
Nici eu
nu știu
unde încep:
în privirea ta,
sau în gândul
pe care încă nu l-ai avut?
Viață, viață!
Imaginea în oglindă mi-o privesc
Și sticla-mi spune că îmbătrânesc,
Pe fața mi-au apărut adânci riduri
Plantate-n ani, răsărite pe rânduri
Urc scara, piciorul mă doare
Și mă întreb retoric de ce oare?
Pe frunte am broboade și-asud
Răspuns îmi dau, refuz să-l aud
Vederea o simt că este redusă
Și greu disting înscrisul pe ușă,
Pe nas ochelarii des mi-i plantez
Când vreau să citesc și să semnez
Vecinul mă strigă în mod repetat
Pentru că am auzul un pic afectat,
Mă fac că ce spune am receptat
Dar știu că-i timpul să port aparat
Rându-l citesc de mai multe ori
Memoria-mi joacă feste deseori,
Cu scrisul citeț nu pot să mă laud
Mâna e tremur, greu mai aplaud
Fac analize constant în privat
Iar de sunt fonduri merg și la stat,
Văd buletinul și știu ce-mi revine
Regim, tratament și zilnic buline
.........................................................
Tânăr am fost ca voi și eu odată
Când refuzam să cred în soartă,
Anii s-au dus în zbor cu tinerețea
Și trist acum, îmi accept bătrànețea!
Dulcele cămin
Tristețea mă apasă
În depărtările de acasă,
Mă simt clandestină
Smulsă de la rădăcină.
Molipsită de dor
Sub cerul incolor,
Bântui in noapte,
Lăcrimez în șoapte..
Timpul ce -a rămas
În ticăit de ceas,
Îl culegeam tacit
Din simțul mocnit.
Îmi zâmbise la fereastră
Ziua cea albastră;
Mă lepăd de străin
Spre dulcele cămin.
Ignoranță
Și mă întreb de multe ori
Cum oare poți ca să ignori
Sufletu-n care te strecori
În care ai stârnit fiori?
Mă ignori cu nepăsare
Te gândești oare cât doare?
Spui că nu îți place drama
Oare știi ce face karma...?
Eram un suflet aparte
Ce dorea să-ți fie aproape
...Ti-am fost doar tentație
Apoi "vai!... îmi iei din vibrație!".
Cum ai putut ca să ignori
Sufletu-n care te strecori
Spune-mi azi ești mai fericit
Să știi cât de mult m-ai rănit?
Am trecut peste ..azi sunt bine
(Chiar de mai scriu de dor de tine)
Dar mult ignore-ul tău m-a incercat!
Rămâi cu al tău "vibe" minune
Și ce-n viața-i îmbrățișat... blocat...
Fluturi
Nu-mi plac fluturii ,
Cum îmi plăceau odinioară ,
Când primeam plăcere , culoare ,
Nu dureri sfâșietoare.
Nu-mi plac fluturii ,
Acum îi simt în mine ,
Ori de câte ori trec pe lângă tine ,
Și sincer , nu ai merita ,
Nu mi-ai merita fluturii ,
Nici să îi vezi , nu să-i mai simți ,
Pentru ca tu nu poți simți ,
Aripile unui fluture frânt .
Tu nu vrei să simți ,
Aripile unui fluture plăpând ,
Îndurerat , plouat,
Mort de iubire.
Amestec
Eu întuneric mi-s, dar și lumină,
Îs rău strecurat în taină divină,
Împletitură sacră de iad și cu rai
Născut într-un suflet cu blând chip bălai.
În ochi îmi străluce putere dospită
Precum plămădeala de lut făurită,
Dar trupul mi-i firav și pământesc,
Otravă pierdută în corp omenesc.
Mi-s cer poleit cu stele și lună
Pe care, în noapte, sori se adună,
Mi-s apă ce picură în stropi cristalină
Si venele-mi umplu cu picuri de vină.
Mi-s înger și demon, aer și foc,
Lege, păcat, adunat la un loc.
Mi-s spirit și om crescut din pământ,
Eu mi-s blestem și ceresc jurământ.
Другие стихотворения автора
Al treisprezecelea ceas
Când toate ușile dispar,
rămâne vântul.
Îl poți locui.
Acolo nu e nici „eu”,
nici „timp”,
doar floarea care se deschide
fără martor.
Al treisprezecelea ceas
Când toate ușile dispar,
rămâne vântul.
Îl poți locui.
Acolo nu e nici „eu”,
nici „timp”,
doar floarea care se deschide
fără martor.