Străina!
Nu te mai văd pe strada mea
Să îți admir făptura ta divină,
De care sunt atât de fermecat
Chiar dacă ești doar o străină
Era o vreme când te vedeam
Și dimineața și pe-nserat,
Plutind ușor cu pasul legănat
Cu păru-n coc și elegant legat
Nu știu dacă cândva vei reveni
Să pot să văd ce n-am putut uita,
Și nici dacă cumva curaj voi prinde
Să te invit și să flirtăm la o cafea
Până vei apărea sau nu pe stradă
Voi pune rând cu vers pe o hârtie,
Și-l voi ruga pe bunul Dumnezeu
Să mă inspire să-ți scriu o poezie
Știu cum voi începe prima strofă
Că a trecut pe strada mea o fată,
Și-am să închei precum povestea
A fost tare demult...a fost odată!
Стихи из этой категории
Dragostea ta
Poți să spui că mi-a fost dor în partea stângă
Că-mi apăreai ca un nebun pe stradă
Mă simțeam bipolară fară tine
Al meu psihopat , cu ochi plini de ceață
Psihiatrie suflet pentru mine
Unde scriam cu linii pe pereți
Și mă rugam sa te-ntâlnessc pe tine
Iar după ce am făcut am înțeles
Calvar din coșmarul ,sufletului meu
Cu răni , pustii , și venele tăiate
Nu știam că ochii tăi omor
Omoruri , la-nceput de noapte
Demon adânc,profund , și slujitor
Cu chip de om , și corpul tău de piatra
Cu capul gol , și inima-n ceață
Dragostea ta, otr
ava pentru mine
Alesul inimii mele
Iubirea mea e caldă și arde doar în mâinile tale pentrucă inima ta e singura ce aprinde focul din inima mea
Te aștept în miez de noapte să înflorești în inima ca o floare a cărui sărut e singurul ce vindecă o altă floare, precum floare mea a carui petale sunt ofilite, tu doar poți să înflorești petale de a dorului meu mângâiere
Și mai simt că tu și eu suntem singuri ce sunt combatibili în ale iubirii arte și știu asta atât de sigur, și știi de ce?
Viața mea e ca o pânză golă și ponosită și doar a ta culoare poate să-mi transforme infernul în paradis
Și ai spune, că orice alt suflet ar putea colora o viață a cărui fundal e pustiu, dar oricâți ar încerca să cucerească acel suflet, ar mâhni doar de frustrare, nicidecum nu s-ar bucura să-și găsească sufletul pereche când sunt conștienți că nu orșicine e alesul acelei vieții și suflet
Doar unicul ce poate aduce culoare e cel care a fost trimis de Dumnezeu, și acel răspuns la rugăciunile acelui suflet ești tu
Tablou
Cu lacrimi calde, pe borderou,
Pictez cu drag, eu, chipul tău
Și-i dau contur nedefinit,
Iubirii,ce m-a înlănțuit.
Culori calzi, culori reci,
Prin mii de stări, vrei să mă treci.
Creând vizual acest tablou,
Dansând în vals sau tangou.
Și tot pictez, dar, tremurând,
Formele ce îmi stau în gând.
Și cad culori , ca din cascadă,
Vrăjit, cât ești de minunată.
În gustul sec de Sauvignon,
Am stări ce vin în domino.
Dar pun garou, acest tablou,
Căci la final, e chipul tău .
Valurile dragostei
În taina blândă-a naturii vii,
Când luna strălucește în noapte,
Mă-nvăluie un dor nespus de noi,
De Dunăre și de-ale tale șoapte.
Pe maluri, salciile plâng încet,
Întorcându-se spre valurile clare.
Acolo, unde fluviul curge tăcut,
Îți simt prezența-n amintiri fugare.
Întinsă-i noaptea peste ape, ca un cântec.
Cu licăriri de stele și vise mii.
În inima-mi adâncă, pe tine te găsesc,
Purtată de-al Dunării șoapte vii.
Îmi spui povești de dor nespus și sfânt.
În șoapta vântului de seară blând,
Ești ca o floare, prinsă-n mrejul îndulcit
Naturii ce-n tăcere ne-a unit un gând.
Curge Dunărea, cu valuri line,
Și-n unda ei, te văd cum te-oglindești.
Îți scriu iubirea mea pe ape pure,
Să o citești, oriunde tu pășești.
Împreunăm destine-n țara noastră
Unde fluviul leagă maluri lente.
În brațele naturii, am găsit-o vastă
Iubirea noastră în tandre continente.
Și-așa, sub cerul clar de vară lină,
Cu Dunărea-n zare, ne-alină.
În iubire vie și în natură,
Împreună, ne regăsim sub clar de lună.
Lasă-mă să tac
Lasă-mă să tac în nopțile mai grele
În zilele ce nu mi-au fost pe plac
Pentru nopțile ce nu ai fost în ele
Lasă-mă să tac
Când dimineață îmi străpungi privirea
Nu aștepta să-ți spun că-mi ești pe plac
De mă iubești îmi înțelegi tăcerea
Te-aștept la mine,de vii să nu mă lași să tac
Să mă citești cum l-ai citit pe Eminescu
Fiind a mea,să mă preferi un veac
Să mă-nțelegi cum înțelegi pe Minulescu
De sunt ce vrei să nu mă lași să tac
Dragostea ta
Poți să spui că mi-a fost dor în partea stângă
Că-mi apăreai ca un nebun pe stradă
Mă simțeam bipolară fară tine
Al meu psihopat , cu ochi plini de ceață
Psihiatrie suflet pentru mine
Unde scriam cu linii pe pereți
Și mă rugam sa te-ntâlnessc pe tine
Iar după ce am făcut am înțeles
Calvar din coșmarul ,sufletului meu
Cu răni , pustii , și venele tăiate
Nu știam că ochii tăi omor
Omoruri , la-nceput de noapte
Demon adânc,profund , și slujitor
Cu chip de om , și corpul tău de piatra
Cu capul gol , și inima-n ceață
Dragostea ta, otr
ava pentru mine
Alesul inimii mele
Iubirea mea e caldă și arde doar în mâinile tale pentrucă inima ta e singura ce aprinde focul din inima mea
Te aștept în miez de noapte să înflorești în inima ca o floare a cărui sărut e singurul ce vindecă o altă floare, precum floare mea a carui petale sunt ofilite, tu doar poți să înflorești petale de a dorului meu mângâiere
Și mai simt că tu și eu suntem singuri ce sunt combatibili în ale iubirii arte și știu asta atât de sigur, și știi de ce?
Viața mea e ca o pânză golă și ponosită și doar a ta culoare poate să-mi transforme infernul în paradis
Și ai spune, că orice alt suflet ar putea colora o viață a cărui fundal e pustiu, dar oricâți ar încerca să cucerească acel suflet, ar mâhni doar de frustrare, nicidecum nu s-ar bucura să-și găsească sufletul pereche când sunt conștienți că nu orșicine e alesul acelei vieții și suflet
Doar unicul ce poate aduce culoare e cel care a fost trimis de Dumnezeu, și acel răspuns la rugăciunile acelui suflet ești tu
Tablou
Cu lacrimi calde, pe borderou,
Pictez cu drag, eu, chipul tău
Și-i dau contur nedefinit,
Iubirii,ce m-a înlănțuit.
Culori calzi, culori reci,
Prin mii de stări, vrei să mă treci.
Creând vizual acest tablou,
Dansând în vals sau tangou.
Și tot pictez, dar, tremurând,
Formele ce îmi stau în gând.
Și cad culori , ca din cascadă,
Vrăjit, cât ești de minunată.
În gustul sec de Sauvignon,
Am stări ce vin în domino.
Dar pun garou, acest tablou,
Căci la final, e chipul tău .
Valurile dragostei
În taina blândă-a naturii vii,
Când luna strălucește în noapte,
Mă-nvăluie un dor nespus de noi,
De Dunăre și de-ale tale șoapte.
Pe maluri, salciile plâng încet,
Întorcându-se spre valurile clare.
Acolo, unde fluviul curge tăcut,
Îți simt prezența-n amintiri fugare.
Întinsă-i noaptea peste ape, ca un cântec.
Cu licăriri de stele și vise mii.
În inima-mi adâncă, pe tine te găsesc,
Purtată de-al Dunării șoapte vii.
Îmi spui povești de dor nespus și sfânt.
În șoapta vântului de seară blând,
Ești ca o floare, prinsă-n mrejul îndulcit
Naturii ce-n tăcere ne-a unit un gând.
Curge Dunărea, cu valuri line,
Și-n unda ei, te văd cum te-oglindești.
Îți scriu iubirea mea pe ape pure,
Să o citești, oriunde tu pășești.
Împreunăm destine-n țara noastră
Unde fluviul leagă maluri lente.
În brațele naturii, am găsit-o vastă
Iubirea noastră în tandre continente.
Și-așa, sub cerul clar de vară lină,
Cu Dunărea-n zare, ne-alină.
În iubire vie și în natură,
Împreună, ne regăsim sub clar de lună.
Lasă-mă să tac
Lasă-mă să tac în nopțile mai grele
În zilele ce nu mi-au fost pe plac
Pentru nopțile ce nu ai fost în ele
Lasă-mă să tac
Când dimineață îmi străpungi privirea
Nu aștepta să-ți spun că-mi ești pe plac
De mă iubești îmi înțelegi tăcerea
Te-aștept la mine,de vii să nu mă lași să tac
Să mă citești cum l-ai citit pe Eminescu
Fiind a mea,să mă preferi un veac
Să mă-nțelegi cum înțelegi pe Minulescu
De sunt ce vrei să nu mă lași să tac
Другие стихотворения автора
Visurile mele!
Urc un deal și valea o cobor
Și-a mea privire mi-o rotesc,
Poate te văd din întâmplare
Și inima fierbinte îmi răcoresc.
Cândva pe-aici ne întâlneam
Și te așteptam cu trandafiri,
La schimb iubirea ta primeam
Și fericirea ne curgea-n priviri
Eu tânărul din satul de sub deal
Iar tu, a mea aleasă din poveste,
Ascunși să nu ne vadă lumea rea
Făcând din întâlnire a lor...veste.
Aveam ca ani cam șapte peste zece
Iar tu o floare cu petale parfumate,
Pe care eu îndrăgostit le miroseam
Visând că-n timp vei fi a mea jumate.
Dar într-o zi povestea s-a-ncheiat
Chiar înainte de-a'ncepe cu adevarat,
Că ea a dispărut făra-rosti vreo vorbă
Și m-a lăsat pe vale, singur, abandonat.
................................... ......
Aduc și-acum pe vale multe flori
Dar, nu trandafiri și doar lalele,
Pe care le arunc și-mi zic în gând
Aici s-au năruit...visurile mele!
Viața nu e un joc!
Nu e ușor să spui, da te iubesc,
Când gândul tău e la alcineva,
Iar când în joc e inima si nu mintea,
Degeaba-ncerci să simulezi ceva
Să-i zici despre a ta nouă iubire,
Când în minciună lângă ea trăiești,
Îți trebuie curaj și multă asumare,
Când nu la preot și către ea..te spovedești
Nu te ascunde și fi plin de morală,
Când știi că ai călcat totu-n picioare,
Și nici nu te-amăgi că ea nu simte,
Când minți, dar îi trimiți în dar o floare
Mai bine nu întârzia să-i spui,
Că ți-ai aflat dragostea altundeva,
Va înțelege și-n timp te va ierta,
Când inima-i va bate pentru cineva
.............................
E greu în viața să mărturisești,
Un adevăr ce are capul spart,
Iar prin minciună când trăiești,
Jocul se-ncheie și sah mat...primesti!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Visez la ea!
Visez la ea de cand am întâlnit-o,
Și cred că m-am îndrăgostit, nu neg,
Imaginea ei pe retină mi-am lipit-o,
Și-mi este tare greu acum s-o sterg
Țin minte că era o zi de toamnă,
Și te plimbai pe-aleea cea cu tei,
Semn am făcut spre tine doamnă,
Tu ai zâmbit, dar ai plecat cu ei
Zâmbetul tău, nu pot să-l uit,
M-agăț de el, speranță trag,
Refuz să cred, că-mi vei fi mit,
Și să nu pot să te aștept în prag
.....................................................
Și într-o zi minunea sa-ntâmplat,
Pe ea să o cunosc cu-adevărat,
Pereche pe pământ am închegat,
Pe calea vieții fericiți, noi am plecat
Nu e ușor speranța să devină,
Realitate și visul împlinit,
Dar când iubirea poartă ,,vina",
Nimic nu-i stă în cale..celui îndrăgostit!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Capriciile vremii!
Nu cred că poate fi adevărat,
Să ningă acum atât de tare,
Văzduhul e tot întunecat,
Și norii l-au ascuns pe soare
Din cer cade albă zăpadă,
În anotimpul primăverii,
Și am căzut cu toții pradă,
Din nou, capriciilor vremii
Și florile plâng pe copaci,
Că fructul așteptat s-a dus,
Vom fi încă un an săraci,
Pedeapsa coborând de Sus
Speranță a tras gospodarul,
Lucrând pământul zi lumină,
Dar a venit spre el coșmarul,
Ducându-l sigur spre ruină
Natura mereu te pedepsește,
Cand intervii schimbându-i mersul,
Așa că răul de bine-l deosebește,
Și înțelept cunoaște-ți interesul,
fară să superi...universul!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Spuma mării!
Privesc cum valul scaldă plaja
Și-mi mângâie ușor piciorul,
Și simt c-ar vrea să îmi aducă
O știre de cum a eșuat vaporul.
Citesc din nou rândul din ziar
Să înțeleg ce-a fost cu nava,
De cum s-a scufundat în larg
Și cine își revendică...epava.
Nu stau prea mult pe gânduri
Și valul îl întreb despre ce știe,
Nu îmi răspunde dar îmi aduce
Cu apa mării, o stranie...cutie.
Mă uit atent, o iau și o deschid
Să văd ce pot descoperi în ea,
Surprins rămân să văd o sticlă
Iar în lichidul ei, plutind o stea.
Mirat, scot dopul și vărs lichidul
Și-n mână, obiectul îmi rămâne,
Ce poartă 'nsemn frumos gravat
Gheorghe, căzut pe front..române.
Tristețea îmi cuprinde sufletul
La stea mă-nchin și gând trimit,
Către oșteanul ce-n luptă a căzut
Ca noi liberi să fim..el s-a jertfit.
Mesaju' înțeleg cu resemnare
Și valului frumos îi mulțumesc,
Nu știu de-i vis sau adevăr trăiesc
Cu spuma mării, din val... mă învelesc!
Visurile mele!
Urc un deal și valea o cobor
Și-a mea privire mi-o rotesc,
Poate te văd din întâmplare
Și inima fierbinte îmi răcoresc.
Cândva pe-aici ne întâlneam
Și te așteptam cu trandafiri,
La schimb iubirea ta primeam
Și fericirea ne curgea-n priviri
Eu tânărul din satul de sub deal
Iar tu, a mea aleasă din poveste,
Ascunși să nu ne vadă lumea rea
Făcând din întâlnire a lor...veste.
Aveam ca ani cam șapte peste zece
Iar tu o floare cu petale parfumate,
Pe care eu îndrăgostit le miroseam
Visând că-n timp vei fi a mea jumate.
Dar într-o zi povestea s-a-ncheiat
Chiar înainte de-a'ncepe cu adevarat,
Că ea a dispărut făra-rosti vreo vorbă
Și m-a lăsat pe vale, singur, abandonat.
................................... ......
Aduc și-acum pe vale multe flori
Dar, nu trandafiri și doar lalele,
Pe care le arunc și-mi zic în gând
Aici s-au năruit...visurile mele!
Viața nu e un joc!
Nu e ușor să spui, da te iubesc,
Când gândul tău e la alcineva,
Iar când în joc e inima si nu mintea,
Degeaba-ncerci să simulezi ceva
Să-i zici despre a ta nouă iubire,
Când în minciună lângă ea trăiești,
Îți trebuie curaj și multă asumare,
Când nu la preot și către ea..te spovedești
Nu te ascunde și fi plin de morală,
Când știi că ai călcat totu-n picioare,
Și nici nu te-amăgi că ea nu simte,
Când minți, dar îi trimiți în dar o floare
Mai bine nu întârzia să-i spui,
Că ți-ai aflat dragostea altundeva,
Va înțelege și-n timp te va ierta,
Când inima-i va bate pentru cineva
.............................
E greu în viața să mărturisești,
Un adevăr ce are capul spart,
Iar prin minciună când trăiești,
Jocul se-ncheie și sah mat...primesti!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Visez la ea!
Visez la ea de cand am întâlnit-o,
Și cred că m-am îndrăgostit, nu neg,
Imaginea ei pe retină mi-am lipit-o,
Și-mi este tare greu acum s-o sterg
Țin minte că era o zi de toamnă,
Și te plimbai pe-aleea cea cu tei,
Semn am făcut spre tine doamnă,
Tu ai zâmbit, dar ai plecat cu ei
Zâmbetul tău, nu pot să-l uit,
M-agăț de el, speranță trag,
Refuz să cred, că-mi vei fi mit,
Și să nu pot să te aștept în prag
.....................................................
Și într-o zi minunea sa-ntâmplat,
Pe ea să o cunosc cu-adevărat,
Pereche pe pământ am închegat,
Pe calea vieții fericiți, noi am plecat
Nu e ușor speranța să devină,
Realitate și visul împlinit,
Dar când iubirea poartă ,,vina",
Nimic nu-i stă în cale..celui îndrăgostit!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Capriciile vremii!
Nu cred că poate fi adevărat,
Să ningă acum atât de tare,
Văzduhul e tot întunecat,
Și norii l-au ascuns pe soare
Din cer cade albă zăpadă,
În anotimpul primăverii,
Și am căzut cu toții pradă,
Din nou, capriciilor vremii
Și florile plâng pe copaci,
Că fructul așteptat s-a dus,
Vom fi încă un an săraci,
Pedeapsa coborând de Sus
Speranță a tras gospodarul,
Lucrând pământul zi lumină,
Dar a venit spre el coșmarul,
Ducându-l sigur spre ruină
Natura mereu te pedepsește,
Cand intervii schimbându-i mersul,
Așa că răul de bine-l deosebește,
Și înțelept cunoaște-ți interesul,
fară să superi...universul!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Spuma mării!
Privesc cum valul scaldă plaja
Și-mi mângâie ușor piciorul,
Și simt c-ar vrea să îmi aducă
O știre de cum a eșuat vaporul.
Citesc din nou rândul din ziar
Să înțeleg ce-a fost cu nava,
De cum s-a scufundat în larg
Și cine își revendică...epava.
Nu stau prea mult pe gânduri
Și valul îl întreb despre ce știe,
Nu îmi răspunde dar îmi aduce
Cu apa mării, o stranie...cutie.
Mă uit atent, o iau și o deschid
Să văd ce pot descoperi în ea,
Surprins rămân să văd o sticlă
Iar în lichidul ei, plutind o stea.
Mirat, scot dopul și vărs lichidul
Și-n mână, obiectul îmi rămâne,
Ce poartă 'nsemn frumos gravat
Gheorghe, căzut pe front..române.
Tristețea îmi cuprinde sufletul
La stea mă-nchin și gând trimit,
Către oșteanul ce-n luptă a căzut
Ca noi liberi să fim..el s-a jertfit.
Mesaju' înțeleg cu resemnare
Și valului frumos îi mulțumesc,
Nu știu de-i vis sau adevăr trăiesc
Cu spuma mării, din val... mă învelesc!