Am vrut...
Am vrut să-ți fiu Eminescu,
Tu-mi erai Luceafăr
Am vrut sa ti dau stelele,
Tu voiai grădinile.
Grădini pentru ce?
-Pentru florile din ele,
SIi nucile sa le am!
Iarna când va veni
Vor dispărea, dar,
Stelele si luna,
Vor rămâne pentru totdeauna.
Să-ți mai scriu,
N-are rost.
Oricum nu mi vei răspunde
Tu ești acuma,
O străină pe cer,
Printre mulțime am sa te pierd
Dar amintirea va rămâne aceeași.
Povești fermecate am trăit,
Albinele au murit,
Florile s-au ofilit,
Dar eu tot te vad zâmbind.
Ești puternica, mă-ntreb' oare,
Sau de iubit, n-ai fost in stare,
Ci doar ai recitit
Ca iubirea noastră moare
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: ANONIM
Дата публикации: 13 февраля 2023
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 767
Стихи из этой категории
Dragoste cu sufix
Croieşte-mă în linii consistente
Să nu m-atingi cu mâini indiferente
Îmi dai în nopţi lungi vise consecvente
Când te arăţi mereu doar pe fragmente
Sunt două trupuri, două monumente
Al meu, al tău, fără considerente.
În întâlniri din nopţi cu stele lente.
Noi, două inimi cu direcţii-adiacente,
Două buze şi doi ochi ca semnalmente,
Timpul şi spaţiul dintre noi absente
Nu poţi fi tu cel care face fente
Ştiind că eu trăiesc din sentimente,
De iluzii monumente...
Nu cer, nu vreau s-aud de argumente
Şi de idei, gânduri demente
Că dragostea e din sertarul condimente,
De la departamentul asistente,
Că este lux de visuri imanente.
Nu vreau la ipocriţi abonamente,
Ci din iubire sa-mi plătesc la viaţă rente.
Acestea sunt din cele inerente,
Hai să fim pentru suflet alimente,
Să ne iubim literalmente!
Poem de seară
Poemele de seară îți aparțin doar ție ...
Nu au prea multe rânduri,
Mă au pe mine și pe tine
Ca personaje vii ce-s vesel colorate!
Iubindu-ne din timpurile vechi Sau antice,demult apuse,
Atât de vechi încât nici nume nu purtam....
Eram doar duhuri vorbitoare
Ce caută iubirea,
Eu căutându-te pe tine
Iar tu mă așteptai pe mine,
Știu bine ce îți spun...
Iubirea exista atunci ca și în zilele prezente,
Mulți gânditori se întrebau,
Dacă este cumva virtute?
Să poți să mori pentru amor sau libertate,
Sau să refuzi o simplă existență
Vorbesc acum de mine,
Nemaiputând concepe viața fără tine!
Poemele de seară îți aparțin doar ție ...
Nu au prea multe rânduri,
Mă au pe mine și pe tine
Și se termină vesel cu vorbe de iubire,
Le scriu altfel de fiecare dată,
Ți le trimit într-o cutie cu fundă violet
Culoarea-ți preferată!
(6 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
te urăsc
urăsc să mă uit în ochii tăi,
urăsc să-mi lași în minte numai vânătăi,
după ce te joci cu orice urmă de speranță,
crezând că vei recunoaște, cu siguranță,
ce simți cu adevărat,
poate nu te vei mai simți așa împovărat.
urăsc când râd la glumele tale,
urăsc că sentimele mele pentru tine sunt fatale,
chiar dacă, probabil, nu îți dai seama,
dar poate se va termina, curând, drama.
totuși, poate mă înșel,
și, cu puțin noroc, simți și tu la fel.
urăsc faptul că însemni atât de mult pentru mine,
urăsc că ce simt nu pare să se termine,
urăsc că nu putem fi sinceri despre noi
și că încă te asiguri dacă unu cu unu fac doi,
cel mai mult te urăsc pe tine,
dar și pentru că te iubesc mă urăsc pe mine.
-VIS FĂRĂ REALITATE-
Sentimente, vibrații de nostalgie,
Am atunci când te zăresc.
Ochii te văd, inima e cu energie
În fiecare (clipă) eu te urmăresc.
De fiecare dată când ne întâlnim,
Corpul meu simte furnicături.
Ridic ochii spre ai tăi și ne privim,
Și văd același corp cu trăsături.
N-ai ideie ce se petrece în inima mea!
Emoții puternice, bătăi pe secunde,
Îmi apari în vise zeiță cu un nume
Furându-mi plăcerile mele profunde.
Viața mi-a dăruit mult prea multe,
Și am ajuns să te cunosc pe tine.
Mulțumită ție sunt în cerurile-nalte
Simțindu-mi inima cu senzații pline.
Îmi pare rău că tu nu mă observi,
Vorbești cu mine de parcă nu-i nimic,
În inima ta, frumoaso, prietenie rezervi
Fiindcă în realitate mă vezi ca pe-un amic.
E frumos să trăiesc cu tine într-un vis,
Deoarece ambii ne iubim nebunește.
Acolo drumul spre fericire e deschis,
Și dragostea adevărată în inimi trăiește.
Te visez cu ochi deschiși, te pictez în gând!
Și știu, și simt că ești aleasa inimii,
Fiindcă m-am rugat Dumnezeului blând,
Să mi te facă soția bătrânimii!
Lângă tine îngerul meu
Lângă tine
...
Lângă tine uit
Grijile soartei incerte.
Lângă tine simt
Liniștea armoniei perfecte!
..
Lângă tine-s viu,
Pătruns de natura-ți divină.
Lângă tine știu
Că toate ne duc spre lumină!
...
Lângă tine sunt
Mai mult decât aș fi putut eu visa,
Acel amănunt
Fără de care nimic n-ar conta!
...
Lângă tine-s eu,
Un eu ce se simte-mplinit
C-același etern Dumnezeu,
Să-l găsesc, te-a găsit!
Dragoste cu sufix
Croieşte-mă în linii consistente
Să nu m-atingi cu mâini indiferente
Îmi dai în nopţi lungi vise consecvente
Când te arăţi mereu doar pe fragmente
Sunt două trupuri, două monumente
Al meu, al tău, fără considerente.
În întâlniri din nopţi cu stele lente.
Noi, două inimi cu direcţii-adiacente,
Două buze şi doi ochi ca semnalmente,
Timpul şi spaţiul dintre noi absente
Nu poţi fi tu cel care face fente
Ştiind că eu trăiesc din sentimente,
De iluzii monumente...
Nu cer, nu vreau s-aud de argumente
Şi de idei, gânduri demente
Că dragostea e din sertarul condimente,
De la departamentul asistente,
Că este lux de visuri imanente.
Nu vreau la ipocriţi abonamente,
Ci din iubire sa-mi plătesc la viaţă rente.
Acestea sunt din cele inerente,
Hai să fim pentru suflet alimente,
Să ne iubim literalmente!
Poem de seară
Poemele de seară îți aparțin doar ție ...
Nu au prea multe rânduri,
Mă au pe mine și pe tine
Ca personaje vii ce-s vesel colorate!
Iubindu-ne din timpurile vechi Sau antice,demult apuse,
Atât de vechi încât nici nume nu purtam....
Eram doar duhuri vorbitoare
Ce caută iubirea,
Eu căutându-te pe tine
Iar tu mă așteptai pe mine,
Știu bine ce îți spun...
Iubirea exista atunci ca și în zilele prezente,
Mulți gânditori se întrebau,
Dacă este cumva virtute?
Să poți să mori pentru amor sau libertate,
Sau să refuzi o simplă existență
Vorbesc acum de mine,
Nemaiputând concepe viața fără tine!
Poemele de seară îți aparțin doar ție ...
Nu au prea multe rânduri,
Mă au pe mine și pe tine
Și se termină vesel cu vorbe de iubire,
Le scriu altfel de fiecare dată,
Ți le trimit într-o cutie cu fundă violet
Culoarea-ți preferată!
(6 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
te urăsc
urăsc să mă uit în ochii tăi,
urăsc să-mi lași în minte numai vânătăi,
după ce te joci cu orice urmă de speranță,
crezând că vei recunoaște, cu siguranță,
ce simți cu adevărat,
poate nu te vei mai simți așa împovărat.
urăsc când râd la glumele tale,
urăsc că sentimele mele pentru tine sunt fatale,
chiar dacă, probabil, nu îți dai seama,
dar poate se va termina, curând, drama.
totuși, poate mă înșel,
și, cu puțin noroc, simți și tu la fel.
urăsc faptul că însemni atât de mult pentru mine,
urăsc că ce simt nu pare să se termine,
urăsc că nu putem fi sinceri despre noi
și că încă te asiguri dacă unu cu unu fac doi,
cel mai mult te urăsc pe tine,
dar și pentru că te iubesc mă urăsc pe mine.
-VIS FĂRĂ REALITATE-
Sentimente, vibrații de nostalgie,
Am atunci când te zăresc.
Ochii te văd, inima e cu energie
În fiecare (clipă) eu te urmăresc.
De fiecare dată când ne întâlnim,
Corpul meu simte furnicături.
Ridic ochii spre ai tăi și ne privim,
Și văd același corp cu trăsături.
N-ai ideie ce se petrece în inima mea!
Emoții puternice, bătăi pe secunde,
Îmi apari în vise zeiță cu un nume
Furându-mi plăcerile mele profunde.
Viața mi-a dăruit mult prea multe,
Și am ajuns să te cunosc pe tine.
Mulțumită ție sunt în cerurile-nalte
Simțindu-mi inima cu senzații pline.
Îmi pare rău că tu nu mă observi,
Vorbești cu mine de parcă nu-i nimic,
În inima ta, frumoaso, prietenie rezervi
Fiindcă în realitate mă vezi ca pe-un amic.
E frumos să trăiesc cu tine într-un vis,
Deoarece ambii ne iubim nebunește.
Acolo drumul spre fericire e deschis,
Și dragostea adevărată în inimi trăiește.
Te visez cu ochi deschiși, te pictez în gând!
Și știu, și simt că ești aleasa inimii,
Fiindcă m-am rugat Dumnezeului blând,
Să mi te facă soția bătrânimii!
Lângă tine îngerul meu
Lângă tine
...
Lângă tine uit
Grijile soartei incerte.
Lângă tine simt
Liniștea armoniei perfecte!
..
Lângă tine-s viu,
Pătruns de natura-ți divină.
Lângă tine știu
Că toate ne duc spre lumină!
...
Lângă tine sunt
Mai mult decât aș fi putut eu visa,
Acel amănunt
Fără de care nimic n-ar conta!
...
Lângă tine-s eu,
Un eu ce se simte-mplinit
C-același etern Dumnezeu,
Să-l găsesc, te-a găsit!
Другие стихотворения автора
Fata umbră
lar eu, rochia fantomei cenuşii o îmbarc,
Pentru o asemenea ocazie și demonii mi împac
Cu bune, cu rele, toate sunt acum gândurile
mele,
Toate, un scop au
Luna sa ţi-o dau
Cu ochi tăcuți și vorbe încuiate,
Mâna în față ți-o apleci,
Un zâmbet vanezi in mica poveste,
Un zâmbet cauți să culegi
Unul ce pe tine te îndeamnă să încerci
Un pas neclintit în fată il împingi,
Frica-n ochii se citeste
O ruptura in timp O ruptura in poveste
Umbra-mi este călcată iar buzele încleștate-mi tac
Merg la franghiile toate, încerc înapoi să trag
Dar pasul tău arzând în pământ, o fântâna de durere a format
Franghia usor se duce, golul cu găleată par să aibă același sol
M-a tras de caşmirul griului trecător în jos,
lar pentru sufletele separate, n-a mai existat
cale de întors
Pasul tău cu foc a aruncat
ln timp ce cârjele mie departe mi le-a aruncat
Carje din variate zâmbete ce cutremură meleaguri din gândul meu, necunoscute
M-am întors pe călcâiele tocite
Pantofii parcă în gleznă mi-au crescut,
M-am întors,
Ochii in fata apusului i-am descusut
O floare a înflorit
În timp ce alta s-a ofilit,
Două au crescut la cer,
lar a treia în focul pământului infern
De un pom am prins rădăcini,
lar ca o pană ciufulită a mea dorință a murit
În nemiscatul timpului înțepenit
Te-am privit cum ai zburat
Ciocănitoarea penei mele
Cum în urmă ti-ai lăsat
Vulturul uitat de vreme
Sa ştii, aşteaptă privind la stele
anonim poezie 4
Poeme,s în al meu caiet Dar nu le dau pr Internet Las loc să publice și, un alt Alt om aflat sub ceru,nalt. . .. ........... Și de se mișcă câte-un ram Și de lovește-n al meu geam Scriu în altă poezie Că Adventul va să fie. Lege duminical-a fi Pe munte,mare și câmpii Dar noi tot sambatari vom fi În toată țara, mii și mii! . ....
Fără nume.
Și am să te privesc în ochi,
Și am să gust al tău suspin,
Iară tu nici n-ai să poți,
Să mă vezi atunci când vin.
Și-am să mă aplec peste tine,
Peste pielea ta ce arde,
Geme corpul tău sub mine,
După vorbe, după fapte.
Sar scântei din ochii tăi,
Si îți tremură privirea,
Când prea lent eu te mângâi,
Iară tu te pierzi cu firea.
Te topești sub a mea în gură,
Si te pierzi cu totul în noapte,
Cand îmi plimb limba cu ura,
De la gât până la coapse.
Și urc iar, spre a tale buze,
Și mă îmbat din mierea lor,
Intre noi nu-i loc de scuze.
Noaptea tremură ca martor.
Ne privește timid luna,
Prin fereasta aburită.
Și privind la noi întruna,
Se apune, fiind mâhnită.
Căci de când a fost proptită
Sus, pe cer în bolta lumii,
Ea, nicicand n-a fost iubita,
De întreg neamul omenirii,
Intr-atat cat tu ai fost,
Sub plăpânda ei lumină,
Fiind geloasă, fără rost,
Pe a ta piele, atât de fina.
Și pe ochii tai ce sunt,
Ca și ceru-n pragul nopii,
De un negru mult adânc,
Făr' de stele sau reflecții.
Dar în care joacă viu,
Arzător, flăcări din iad.
Pentru tine am sa fiu,
Păcătos, crud și mârșav.
Până când sfârșim in foc,
Și ne prăpădim in jar,
Iar atunci, in acel loc,
Te voi face a mea iar.
Că nu-i loc sub cerul lumii
Să ne țină pe amandoi.
Cand dam ton alert iubirii.
Și o ridicam la nori.
Iată, freamătă și plânge,
Chiar și soarele din zi,
Și la noi, privind se frânge,
Căci ca noi nicicând vor fi.
Iar pe buza ta de sus,
Pot să gust numai regrete.
Și câte lacrimi s-au scurs,
Pe obrajii bietei fețe.
Dar pe buza ta de jos...
Dulcea ta dorința zace.
Ce se scurge pan' la os,
In fiori ce nu-ți dau pace.
Iar pe gâtul tău se simt,
Cu un gust dulceag și frică,
Sute de fiori de frig,
Ce nu-ți dau nici pic de tihnă.
Și... de-aș coborî mai jos...
Poate chiar pâna la sâni,
Și să gust din acel roz...
Pun pariu ca-ai sa suspini!
Otrava fără antidot
În interiorul meu persista o otrava
O otrava care care se răspândește,
se răspândește și înghite tot,
toate sentimentele,
toate gandurile.
Oare sa fie pusă de tine ?
De tine care m ai lăsat sa zac la pământ,
cu ochii roși înecați cu prea multe lacrimii,
gândindu-ma de ce ai făcut o
Sau de ei?
Persoanele care mi au dat viața,
iar apoi mi au spus cât de tare regreta.
Sau de ei și ele cu care am împărțit atâtea,
ganduri, sentimente, lacrimii,
Iar apoi trecând pe lângă mine cu nepăsare,
uitandu ne unii la alții ca niște necunoscutii
Sau de acel el?
acela care m a făcut sa cred ca are antidotul
cand el era otrava in sine
Cred ca toți a ți lăsat aceasta otrava in mine
Aceasta otrava care ma macină,
si ma roade și ma doare nu mă lasă
Candva o sa existe un antidot
Însa otrava o sa persiste
Iar sentimente nu or sa mai existe
Si Amtidotul nu își v-a mai avea rostul
Ploaie
Ploua peste noi cu tunete si fulgere
Dintre noi, doar tu ai umbrela
Pe mine nu m-acoperi desi inima iti cere
Si te faci ca n-o auzi cand urla
Tu mergi in fata mea, eu te urmez
Ca alt drum decat asta nu stiu
Si ma doare tare dar nu pot sa cedez
Ca de nu-s a ta nu stiu ce sa fiu
M-am imbolnavit de la ploaia rece
Ca nu vrei sa m-acoperi nici sa ma astepti
Nu spui nimic, macar sa-mi spui de ce
Ai dat cu tot ce ti-am dat de pereti
Si stiu ca nu raspunzi, imi dai doar tacere
Eu raman in spate, te urmez fidela
Ploua peste noi cu tunete si fulgere
Dintre noi, doar tu ai umbrela.
Fata umbră
lar eu, rochia fantomei cenuşii o îmbarc,
Pentru o asemenea ocazie și demonii mi împac
Cu bune, cu rele, toate sunt acum gândurile
mele,
Toate, un scop au
Luna sa ţi-o dau
Cu ochi tăcuți și vorbe încuiate,
Mâna în față ți-o apleci,
Un zâmbet vanezi in mica poveste,
Un zâmbet cauți să culegi
Unul ce pe tine te îndeamnă să încerci
Un pas neclintit în fată il împingi,
Frica-n ochii se citeste
O ruptura in timp O ruptura in poveste
Umbra-mi este călcată iar buzele încleștate-mi tac
Merg la franghiile toate, încerc înapoi să trag
Dar pasul tău arzând în pământ, o fântâna de durere a format
Franghia usor se duce, golul cu găleată par să aibă același sol
M-a tras de caşmirul griului trecător în jos,
lar pentru sufletele separate, n-a mai existat
cale de întors
Pasul tău cu foc a aruncat
ln timp ce cârjele mie departe mi le-a aruncat
Carje din variate zâmbete ce cutremură meleaguri din gândul meu, necunoscute
M-am întors pe călcâiele tocite
Pantofii parcă în gleznă mi-au crescut,
M-am întors,
Ochii in fata apusului i-am descusut
O floare a înflorit
În timp ce alta s-a ofilit,
Două au crescut la cer,
lar a treia în focul pământului infern
De un pom am prins rădăcini,
lar ca o pană ciufulită a mea dorință a murit
În nemiscatul timpului înțepenit
Te-am privit cum ai zburat
Ciocănitoarea penei mele
Cum în urmă ti-ai lăsat
Vulturul uitat de vreme
Sa ştii, aşteaptă privind la stele
anonim poezie 4
Poeme,s în al meu caiet Dar nu le dau pr Internet Las loc să publice și, un alt Alt om aflat sub ceru,nalt. . .. ........... Și de se mișcă câte-un ram Și de lovește-n al meu geam Scriu în altă poezie Că Adventul va să fie. Lege duminical-a fi Pe munte,mare și câmpii Dar noi tot sambatari vom fi În toată țara, mii și mii! . ....
Fără nume.
Și am să te privesc în ochi,
Și am să gust al tău suspin,
Iară tu nici n-ai să poți,
Să mă vezi atunci când vin.
Și-am să mă aplec peste tine,
Peste pielea ta ce arde,
Geme corpul tău sub mine,
După vorbe, după fapte.
Sar scântei din ochii tăi,
Si îți tremură privirea,
Când prea lent eu te mângâi,
Iară tu te pierzi cu firea.
Te topești sub a mea în gură,
Si te pierzi cu totul în noapte,
Cand îmi plimb limba cu ura,
De la gât până la coapse.
Și urc iar, spre a tale buze,
Și mă îmbat din mierea lor,
Intre noi nu-i loc de scuze.
Noaptea tremură ca martor.
Ne privește timid luna,
Prin fereasta aburită.
Și privind la noi întruna,
Se apune, fiind mâhnită.
Căci de când a fost proptită
Sus, pe cer în bolta lumii,
Ea, nicicand n-a fost iubita,
De întreg neamul omenirii,
Intr-atat cat tu ai fost,
Sub plăpânda ei lumină,
Fiind geloasă, fără rost,
Pe a ta piele, atât de fina.
Și pe ochii tai ce sunt,
Ca și ceru-n pragul nopii,
De un negru mult adânc,
Făr' de stele sau reflecții.
Dar în care joacă viu,
Arzător, flăcări din iad.
Pentru tine am sa fiu,
Păcătos, crud și mârșav.
Până când sfârșim in foc,
Și ne prăpădim in jar,
Iar atunci, in acel loc,
Te voi face a mea iar.
Că nu-i loc sub cerul lumii
Să ne țină pe amandoi.
Cand dam ton alert iubirii.
Și o ridicam la nori.
Iată, freamătă și plânge,
Chiar și soarele din zi,
Și la noi, privind se frânge,
Căci ca noi nicicând vor fi.
Iar pe buza ta de sus,
Pot să gust numai regrete.
Și câte lacrimi s-au scurs,
Pe obrajii bietei fețe.
Dar pe buza ta de jos...
Dulcea ta dorința zace.
Ce se scurge pan' la os,
In fiori ce nu-ți dau pace.
Iar pe gâtul tău se simt,
Cu un gust dulceag și frică,
Sute de fiori de frig,
Ce nu-ți dau nici pic de tihnă.
Și... de-aș coborî mai jos...
Poate chiar pâna la sâni,
Și să gust din acel roz...
Pun pariu ca-ai sa suspini!
Otrava fără antidot
În interiorul meu persista o otrava
O otrava care care se răspândește,
se răspândește și înghite tot,
toate sentimentele,
toate gandurile.
Oare sa fie pusă de tine ?
De tine care m ai lăsat sa zac la pământ,
cu ochii roși înecați cu prea multe lacrimii,
gândindu-ma de ce ai făcut o
Sau de ei?
Persoanele care mi au dat viața,
iar apoi mi au spus cât de tare regreta.
Sau de ei și ele cu care am împărțit atâtea,
ganduri, sentimente, lacrimii,
Iar apoi trecând pe lângă mine cu nepăsare,
uitandu ne unii la alții ca niște necunoscutii
Sau de acel el?
acela care m a făcut sa cred ca are antidotul
cand el era otrava in sine
Cred ca toți a ți lăsat aceasta otrava in mine
Aceasta otrava care ma macină,
si ma roade și ma doare nu mă lasă
Candva o sa existe un antidot
Însa otrava o sa persiste
Iar sentimente nu or sa mai existe
Si Amtidotul nu își v-a mai avea rostul
Ploaie
Ploua peste noi cu tunete si fulgere
Dintre noi, doar tu ai umbrela
Pe mine nu m-acoperi desi inima iti cere
Si te faci ca n-o auzi cand urla
Tu mergi in fata mea, eu te urmez
Ca alt drum decat asta nu stiu
Si ma doare tare dar nu pot sa cedez
Ca de nu-s a ta nu stiu ce sa fiu
M-am imbolnavit de la ploaia rece
Ca nu vrei sa m-acoperi nici sa ma astepti
Nu spui nimic, macar sa-mi spui de ce
Ai dat cu tot ce ti-am dat de pereti
Si stiu ca nu raspunzi, imi dai doar tacere
Eu raman in spate, te urmez fidela
Ploua peste noi cu tunete si fulgere
Dintre noi, doar tu ai umbrela.