Am vrut...
Am vrut să-ți fiu Eminescu,
Tu-mi erai Luceafăr
Am vrut sa ti dau stelele,
Tu voiai grădinile.
Grădini pentru ce?
-Pentru florile din ele,
SIi nucile sa le am!
Iarna când va veni
Vor dispărea, dar,
Stelele si luna,
Vor rămâne pentru totdeauna.
Să-ți mai scriu,
N-are rost.
Oricum nu mi vei răspunde
Tu ești acuma,
O străină pe cer,
Printre mulțime am sa te pierd
Dar amintirea va rămâne aceeași.
Povești fermecate am trăit,
Albinele au murit,
Florile s-au ofilit,
Dar eu tot te vad zâmbind.
Ești puternica, mă-ntreb' oare,
Sau de iubit, n-ai fost in stare,
Ci doar ai recitit
Ca iubirea noastră moare
Category: Love poems
All author's poems: ANONIM
Date of posting: 13 февраля 2023
Added in favorites: 1
Views: 807
Poems in the same category
Spre pod
Spre podul tăcerii
Adesea eu am călcat,
Mă simțeam pierdut, uitat
De când singur îl umblam.
Spre pod erau vise
Uitate, luate prea în serios,
Răvășite de un dor anost
Ce-mi chema calea fără de rost.
Spre pod parcă zărisem ceva
O lumină ce parcă nu-mi cunoștea calea,
O strălucire ce parcă îmi lipsea
Și din cale, dar și din viața mea.
Spre pod ce să mai spun
Te-am zărit pe tine...
Parcă mi-ai luminat calea
Și nu mai erau vise uitate de lume.
Spre pod pășeam încet
Cu pașii parcă împiedicați,
De frică poate să nu calc...
Pe drumul ce mi l-ai arătat.
Spre pod, dar niciodată înapoi
Eu acum merg liniștit, agale
Că știu că te am cu mine
Lumina zilelor mele cu soare.
Ce păcat că Vieru s-a stins
Ce păcat că Vieru s-a stins;
Roua îi plînge plecarea.
În spațiul acidului vis -
Durerea- i adâncă ca marea.
Si numai eu stau...
Pe pietre cumplit de -mpietrite,
Eu văd orizontul de ieri -
Prin frunze de plop vestejite...
Un glas ce mă cheamă
Prin vers, mi-aduce atâta durere,
Că -mi pun împotrivnicul mers
Să facă doar pași în tăcere.
Si totuși mai stau ...
Privind peste ape, departe,
Mă văd ca-n oglindă
În al meu ocean de singuratate...
Doar mama mai vine la mine
În rânduri atât de-ndrăgite.
Le strâng lângă suflet, la piept,
Si genele- mi cad - umezite.
Ce păcat că Vieru s-a stins
Chiar dacă scrisu-i arde cu' eternă energie,
Mă -ntristez. Că doar lui i-ar stat cu putință
Să scrie sufletului meu - o poezie...
Scrisoare către tine partea 5
Mi-aș dori să mă arunc în brațele tale,
Când te voi vedea în fața mea,
Fără să mă abțin de data aceasta,
Chiar de ar fi să înfrunt viața.
La momentul potrivit,
Timpul ne va dovedi,
Că noi doi suntem predestinați,
Orice ar zice lumea.
Sentimentele nu le pot descrie in cuvinte,
Dar le pot desena să îți dovedesc iubire,
Să simți energia mea că și cum aș fi acum cu tine.
De te iubesc
De te iubesc,și o știi bine
Chiar dacă te mai îndoiești,
E bucuria ce mă ține
Mai fericit decât am fost vreodată,
Dar pentru mine tot ce contează,
Nu-s eu,nici gândurile mele,
Ci doar simțirea ce-i la tine,
Seninătatea zâmbetului tău.
(22 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
DIN LIVADA CU MASLINI
Din livada cu măslini,
Imn cântat de heruvimi,
Se aude-n ceas de seară,
Picurând lumina-n ceară...
Sub icoanele prea sfinte,
Cartea sacră în cuvinte,
Ferecată în cleștar,
Stă deschisă în altar...
Peste turlele-smerite,
Cu aripile-aurite,
Zboară îngerii-nspre stele,
Preaslăvind raiul cu ele...
Praf de stele luminat,
Fă-mă, Doamne, pe-nserat,
Și m-așterne în pridvor,
Lin, să cânt ca un izvor...
Curs în calea dragei mele,
Ca o miere peste piele,
Imn cântat de heruvimi,
Din livada cu măslini...
#ingerulmeu
Secvențe dintr-o absență
Am deschis ochii - ora șapte.
M-am dus la magazin - e sâmbătă,
Am băut cafea - e primăvara,
M-am pus să mă odihnesc - noapte cu stele stinse.
Am privit la ea, ochii vreau să nu-i deschid.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 04.05.2025
Spre pod
Spre podul tăcerii
Adesea eu am călcat,
Mă simțeam pierdut, uitat
De când singur îl umblam.
Spre pod erau vise
Uitate, luate prea în serios,
Răvășite de un dor anost
Ce-mi chema calea fără de rost.
Spre pod parcă zărisem ceva
O lumină ce parcă nu-mi cunoștea calea,
O strălucire ce parcă îmi lipsea
Și din cale, dar și din viața mea.
Spre pod ce să mai spun
Te-am zărit pe tine...
Parcă mi-ai luminat calea
Și nu mai erau vise uitate de lume.
Spre pod pășeam încet
Cu pașii parcă împiedicați,
De frică poate să nu calc...
Pe drumul ce mi l-ai arătat.
Spre pod, dar niciodată înapoi
Eu acum merg liniștit, agale
Că știu că te am cu mine
Lumina zilelor mele cu soare.
Ce păcat că Vieru s-a stins
Ce păcat că Vieru s-a stins;
Roua îi plînge plecarea.
În spațiul acidului vis -
Durerea- i adâncă ca marea.
Si numai eu stau...
Pe pietre cumplit de -mpietrite,
Eu văd orizontul de ieri -
Prin frunze de plop vestejite...
Un glas ce mă cheamă
Prin vers, mi-aduce atâta durere,
Că -mi pun împotrivnicul mers
Să facă doar pași în tăcere.
Si totuși mai stau ...
Privind peste ape, departe,
Mă văd ca-n oglindă
În al meu ocean de singuratate...
Doar mama mai vine la mine
În rânduri atât de-ndrăgite.
Le strâng lângă suflet, la piept,
Si genele- mi cad - umezite.
Ce păcat că Vieru s-a stins
Chiar dacă scrisu-i arde cu' eternă energie,
Mă -ntristez. Că doar lui i-ar stat cu putință
Să scrie sufletului meu - o poezie...
Scrisoare către tine partea 5
Mi-aș dori să mă arunc în brațele tale,
Când te voi vedea în fața mea,
Fără să mă abțin de data aceasta,
Chiar de ar fi să înfrunt viața.
La momentul potrivit,
Timpul ne va dovedi,
Că noi doi suntem predestinați,
Orice ar zice lumea.
Sentimentele nu le pot descrie in cuvinte,
Dar le pot desena să îți dovedesc iubire,
Să simți energia mea că și cum aș fi acum cu tine.
De te iubesc
De te iubesc,și o știi bine
Chiar dacă te mai îndoiești,
E bucuria ce mă ține
Mai fericit decât am fost vreodată,
Dar pentru mine tot ce contează,
Nu-s eu,nici gândurile mele,
Ci doar simțirea ce-i la tine,
Seninătatea zâmbetului tău.
(22 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
DIN LIVADA CU MASLINI
Din livada cu măslini,
Imn cântat de heruvimi,
Se aude-n ceas de seară,
Picurând lumina-n ceară...
Sub icoanele prea sfinte,
Cartea sacră în cuvinte,
Ferecată în cleștar,
Stă deschisă în altar...
Peste turlele-smerite,
Cu aripile-aurite,
Zboară îngerii-nspre stele,
Preaslăvind raiul cu ele...
Praf de stele luminat,
Fă-mă, Doamne, pe-nserat,
Și m-așterne în pridvor,
Lin, să cânt ca un izvor...
Curs în calea dragei mele,
Ca o miere peste piele,
Imn cântat de heruvimi,
Din livada cu măslini...
#ingerulmeu
Secvențe dintr-o absență
Am deschis ochii - ora șapte.
M-am dus la magazin - e sâmbătă,
Am băut cafea - e primăvara,
M-am pus să mă odihnesc - noapte cu stele stinse.
Am privit la ea, ochii vreau să nu-i deschid.
Autor Alina Zamurca
Poezia compusă pe 04.05.2025
Other poems by the author
Gânduri negre
Ziua trece timpul tace
Nu mai e o cale de întoarcere
O nostalgie mă cuprinde
Citind versuri fara rime
Stau și simt
Cum inima mi-e înghețată în timp
Zburdând îmi tece un gând
Ziua morți va veni și ca nu fulger va lovi
Și în urma va rămâne visul meu distruns de zile
Ma afund în gânduri negre
Nemuritor, dar muritor
Pe pamanturi straine
Asemenea unor ruine
Exista un suflet devotat
Dar in acelasi timp uitat
El iubea, cum nimeni n-a mai iubit vreodata
Dar dragostea nu-i era impartasita niciodata
Soarele răsărea, Luna murea,
Ca sufletul asemenea.
Pact cu Diavolul ar face
Un minut de ar vedea
Cum e dragostea simtita
Într-un infern ar continua.
Schimbarea
Am fost la mare,
Așteptând o schimbare,
A fost doar o imprimare,
O simt ca pe o separare,
Este ca o repetare,
Pare doar o ocupare,
Dar este o modificare.
Te-ai întors
Și acum ca te-ai întors
Mă întreb iubire dacă mai are rost
Dacă mai are rost să te iubesc , să te doresc
Cu tine in gând să ma trezesc
Că vei pleca din nou și știu ca deja e prea târziu
Și am sa accept că vei pleca , și am sa accept că va durea
Dar te rog eu de-ai putea nu pleca in noaptea grea.
Gânduri negre
Ziua trece timpul tace
Nu mai e o cale de întoarcere
O nostalgie mă cuprinde
Citind versuri fara rime
Stau și simt
Cum inima mi-e înghețată în timp
Zburdând îmi tece un gând
Ziua morți va veni și ca nu fulger va lovi
Și în urma va rămâne visul meu distruns de zile
Ma afund în gânduri negre
Nemuritor, dar muritor
Pe pamanturi straine
Asemenea unor ruine
Exista un suflet devotat
Dar in acelasi timp uitat
El iubea, cum nimeni n-a mai iubit vreodata
Dar dragostea nu-i era impartasita niciodata
Soarele răsărea, Luna murea,
Ca sufletul asemenea.
Pact cu Diavolul ar face
Un minut de ar vedea
Cum e dragostea simtita
Într-un infern ar continua.
Schimbarea
Am fost la mare,
Așteptând o schimbare,
A fost doar o imprimare,
O simt ca pe o separare,
Este ca o repetare,
Pare doar o ocupare,
Dar este o modificare.
Te-ai întors
Și acum ca te-ai întors
Mă întreb iubire dacă mai are rost
Dacă mai are rost să te iubesc , să te doresc
Cu tine in gând să ma trezesc
Că vei pleca din nou și știu ca deja e prea târziu
Și am sa accept că vei pleca , și am sa accept că va durea
Dar te rog eu de-ai putea nu pleca in noaptea grea.