Cu tine
Dacă mâine mor,
Mor cu tine-n gând,
Preafrumoasa mea,
Cu chip îngeresc...
Știu că n-o să mor
Viata este dor,
Vasilica mea,
Cu ochi sclipitori,
Precum mii de sori
Si cu dulce grai
Coborât din Rai,
Te iubesc arzând,
Eu ți-o spun mereu
Cum să nu mai fiu,
Fără draga mea,
Veșnicia-i ea,
Vasilica mea !
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Pentru el
I-am spus toate — dureri, greșeli, tăceri,
Fără mască, fără vorbe dulci de complezență.
Și n-a râs… n-a clătinat din umeri,
A privit, a ascultat — cu toată ființa, cu prezență.
Nu s-a temut de haosul din mine,
N-a fugit când am vorbit de frici,
N-a făcut din viața mea rușine,
Nici nu-a dus poveștile pe la alții, pe la amici.
M-a ținut așa cum eram: cu răni și vise,
Cu dorințe tăcute și inimi închise.
N-a cerut să fiu alta, n-a cerut nimic,
Doar să fiu… și-atât. A fost suficient. A fost unic.
Așa că da —
Voi lăsa pe toată lumea pentru el,
Pe cei ce m-au avut, dar n-au știut să mă privească.
Pe cei ce m-au auzit, dar n-au vrut să mă înțeleagă.
Pe cei ce au fost doar umbre, niciodată stele.
Îl aleg pe el — cel ce a tăcut cu mine,
Care-a ținut inima mea ca pe ceva fragil,
Care m-a văzut plângând, dar a rămas lângă mine,
Nu ca un erou, ci ca un om... senin, stabil.
Poate nu a fost ales de soartă,
Dar l-am ales eu, cu toată ființa mea.
Căci în lumea asta plină de zgomot și joacă,
El a fost liniștea — și casa — și inima mea.
nuanțe clișeice
acel albastru nu mai e
acel albastru ce era și ieri,
nici măcar nuanțe,
nuanțe de violet,
acum totul este negru,
zici că-s în infern.
soarele tu-mi-l aduci,
cu mâna mereu tu îl apuci,
poate de aceea mă regăsesc
intr-un cer albastru greu,
Soarele zâmbetul ți-l aducea.
iar, razele-i scânteietoare,
poartă amintiri migratoare...
nuanțele sunt tot ce mai am,
când devin d-un negru acru,
îmi aduc aminte de cum eram,
și revine acel sentiment sacru,
de-l simt când nu te văd la teatru.
vreau doar să-ți văd din nou portocaliul,
culoarea ce îmi schimbă firul,
negru,
precum tigrul.
tigrul meu imaginar,
pe care l-am creat într-un vis amar,
vis în care nu erai,
și ziua-mi sângerai.
sângerai precum te bucurai
când îți răspundeam la un mesaj.
de atâta era nevoie,
ca să nu dai înapoie.
Șoaptele nopții le aud,
mă strigă un maro sumbru
eu încerc să le exclud,
dar mă cheamă tot mai mult.
Degeaba dacă nu ești tu,
acel portocaliu precum de mult,
dulce și isteț mereu,
acum ești doar un clișeu.
Îngerul iubirii
Îngerul îngenuncheat plangea,
Iubirea nu o mai atingea,
Dupa ea se uita nedumerit,
Dar era de negăsit.
Din ochii verzi ca măslina
Curgeau lacrimile amare,
Se uita, nu gasea straina,
Ce candva era o chemare.
Fecioară, aş vrea...
Fecioară, aş vrea un ulcior de lut
Să fiu, ca să mă duci la gură,
Să-ţi dau din mine băutură
Şi cel mai lung şi scump sărut.
Să mă cobori apoi discret
Pe sân, să-ţi răcoresc fecioară,
În cea mai caldă zi de vară,
Din focul ce te arde-n piept.
Să-mi umezeşti din nou ţărâna
Cu apă rece de izvor
Şi să mă umplu de fior,
De toartă când mă prinzi cu mâna.
Şi noaptea când cu toţii dorm,
Aş vrea, de sete ce îţi vine,
Tu să mă iei în pat cu tine,
Iar eu să redevin un om.
Cenușa și focul
Cenușa și focul
Cenușa tace, dar nu uită,
Din focul vechi își trage zvâcnire,
O flacără ce-n umbră ascultă
Șoapte de jar, chemări din amintire.
În taina ei rămâne vie,
Un dor aprins, un vechi oftat,
Și-n orice clipă poate să-nvie
Când vântul cald i-a dat curaj.
Căci focul nu dispare-n noapte,
Doar se ascunde pentru-un ceas,
Rămâne-n suflet, printre șoapte,
Un dor mocnit, un vechi popas.
Cenușa știe ce-a fost jarul,
Își poartă taina ca pe-un vis,
În ea mai arde idealul
Focului vechi, de necuprins.
Cat de mult aș vrea
De-ai ști...cât de mult aș vrea
Să te pot căuta
La ușa sufletului tău să pot să bat
Tu să m-astepti, sa îmi deschizi cu drag
De-ai ști ... cât de mult aș vrea,
Atunci când te-aș vedea
Să simți cum mă topesc,
De dragul tău... când te zăresc.
De-ai ști... cât de mult aș vrea
Să îți mai stau pe canapea
Să degust vinul sub privirea ta,
Oh, Doamne... erați fericirea mea!
De-ai sti... cât de mult aș vrea
Să simt din nou îmbrățișarea ta
Să îți ascult inima cum bate
Tu să mă mângâi ușor pe spate.
Cât de mult aș vrea...de-ai ști
Odată să mai pot simți
Gustul ce mă ducea în paradis
Dulceața vinului rămas...promis
Cât de mult aș vrea... de-ai ști
O clipă să mai fiu a ta
Toată lumea s-ar opri
Să simtă cum îmi râde inima...
Pentru el
I-am spus toate — dureri, greșeli, tăceri,
Fără mască, fără vorbe dulci de complezență.
Și n-a râs… n-a clătinat din umeri,
A privit, a ascultat — cu toată ființa, cu prezență.
Nu s-a temut de haosul din mine,
N-a fugit când am vorbit de frici,
N-a făcut din viața mea rușine,
Nici nu-a dus poveștile pe la alții, pe la amici.
M-a ținut așa cum eram: cu răni și vise,
Cu dorințe tăcute și inimi închise.
N-a cerut să fiu alta, n-a cerut nimic,
Doar să fiu… și-atât. A fost suficient. A fost unic.
Așa că da —
Voi lăsa pe toată lumea pentru el,
Pe cei ce m-au avut, dar n-au știut să mă privească.
Pe cei ce m-au auzit, dar n-au vrut să mă înțeleagă.
Pe cei ce au fost doar umbre, niciodată stele.
Îl aleg pe el — cel ce a tăcut cu mine,
Care-a ținut inima mea ca pe ceva fragil,
Care m-a văzut plângând, dar a rămas lângă mine,
Nu ca un erou, ci ca un om... senin, stabil.
Poate nu a fost ales de soartă,
Dar l-am ales eu, cu toată ființa mea.
Căci în lumea asta plină de zgomot și joacă,
El a fost liniștea — și casa — și inima mea.
nuanțe clișeice
acel albastru nu mai e
acel albastru ce era și ieri,
nici măcar nuanțe,
nuanțe de violet,
acum totul este negru,
zici că-s în infern.
soarele tu-mi-l aduci,
cu mâna mereu tu îl apuci,
poate de aceea mă regăsesc
intr-un cer albastru greu,
Soarele zâmbetul ți-l aducea.
iar, razele-i scânteietoare,
poartă amintiri migratoare...
nuanțele sunt tot ce mai am,
când devin d-un negru acru,
îmi aduc aminte de cum eram,
și revine acel sentiment sacru,
de-l simt când nu te văd la teatru.
vreau doar să-ți văd din nou portocaliul,
culoarea ce îmi schimbă firul,
negru,
precum tigrul.
tigrul meu imaginar,
pe care l-am creat într-un vis amar,
vis în care nu erai,
și ziua-mi sângerai.
sângerai precum te bucurai
când îți răspundeam la un mesaj.
de atâta era nevoie,
ca să nu dai înapoie.
Șoaptele nopții le aud,
mă strigă un maro sumbru
eu încerc să le exclud,
dar mă cheamă tot mai mult.
Degeaba dacă nu ești tu,
acel portocaliu precum de mult,
dulce și isteț mereu,
acum ești doar un clișeu.
Îngerul iubirii
Îngerul îngenuncheat plangea,
Iubirea nu o mai atingea,
Dupa ea se uita nedumerit,
Dar era de negăsit.
Din ochii verzi ca măslina
Curgeau lacrimile amare,
Se uita, nu gasea straina,
Ce candva era o chemare.
Fecioară, aş vrea...
Fecioară, aş vrea un ulcior de lut
Să fiu, ca să mă duci la gură,
Să-ţi dau din mine băutură
Şi cel mai lung şi scump sărut.
Să mă cobori apoi discret
Pe sân, să-ţi răcoresc fecioară,
În cea mai caldă zi de vară,
Din focul ce te arde-n piept.
Să-mi umezeşti din nou ţărâna
Cu apă rece de izvor
Şi să mă umplu de fior,
De toartă când mă prinzi cu mâna.
Şi noaptea când cu toţii dorm,
Aş vrea, de sete ce îţi vine,
Tu să mă iei în pat cu tine,
Iar eu să redevin un om.
Cenușa și focul
Cenușa și focul
Cenușa tace, dar nu uită,
Din focul vechi își trage zvâcnire,
O flacără ce-n umbră ascultă
Șoapte de jar, chemări din amintire.
În taina ei rămâne vie,
Un dor aprins, un vechi oftat,
Și-n orice clipă poate să-nvie
Când vântul cald i-a dat curaj.
Căci focul nu dispare-n noapte,
Doar se ascunde pentru-un ceas,
Rămâne-n suflet, printre șoapte,
Un dor mocnit, un vechi popas.
Cenușa știe ce-a fost jarul,
Își poartă taina ca pe-un vis,
În ea mai arde idealul
Focului vechi, de necuprins.
Cat de mult aș vrea
De-ai ști...cât de mult aș vrea
Să te pot căuta
La ușa sufletului tău să pot să bat
Tu să m-astepti, sa îmi deschizi cu drag
De-ai ști ... cât de mult aș vrea,
Atunci când te-aș vedea
Să simți cum mă topesc,
De dragul tău... când te zăresc.
De-ai ști... cât de mult aș vrea
Să îți mai stau pe canapea
Să degust vinul sub privirea ta,
Oh, Doamne... erați fericirea mea!
De-ai sti... cât de mult aș vrea
Să simt din nou îmbrățișarea ta
Să îți ascult inima cum bate
Tu să mă mângâi ușor pe spate.
Cât de mult aș vrea...de-ai ști
Odată să mai pot simți
Gustul ce mă ducea în paradis
Dulceața vinului rămas...promis
Cât de mult aș vrea... de-ai ști
O clipă să mai fiu a ta
Toată lumea s-ar opri
Să simtă cum îmi râde inima...
Other poems by the author
Dragostea și Amor
Dragostea este nebuna desculță
Cu parul lung despletit!
Vorbește noaptea cu stelele și luna,
Nu-i cea despre care poeții spun minciuna făr' de sfârșit!
Dragostea este femeia aceea
Ce-o dorești cum o vezi!
Nemaiștind cine ești,
Gură cască rămas ca un prost...
Așteptând vorbele ce se plimbă într-una,
Ce-ți sosesc la urechi
Și te gâdilă cu dulceața minciunii făr' de rost,
Căci nebuna în năvod ca pe-un pește te-a prins!
Are infinite povești de iubire
Pentru tine-s scornite pe loc...
Dragostea este maestră în toate!
Insolite-s basmele ei
Par dictate de-un drac..
Cine-i știe taina ascunsă,
Poate-i zeița Hera ori Venus
Iar ziua doarme-n cerdac!
Himera aceasta
Are o soră mai mică se pare
Amor i se spune de lume...
Vrăjește doar inimile tandre și bune!
Le ia tot ce poate și fuge!
Amorezii toți o doresc nebunește!
E-atât de frumoasă se pare,
Spun flăcăii ce se țin după ea!
Fericit ești de-o vezi doar o clipă...
Alții spun că-i vrăjită de Soare,
Sau sosită din Cer de pe-o Stea,
Ori că-i Demetra și-atât!
Doar Zeus le știe povestea
De cumva Afrodita-i acolo și ea...
Ferește cursa ce-ți iese în cale
De vrei să nu mori de iubirea cea rece,
Ce pleacă din povestea rostită de Amor și Dragostea ta ce nu trece deloc!
(3/4 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Un metru juma
Atâta frumos,atâta iubire
Să stea neatinse iubito la tine!
Atâta lumină și bucurie
Să locuiască pe a ta față...
Îngerii toți să te vestească
Să știu și eu ce mă așteaptă,
În cerc de foc să-ți danseze și să-ți cânte,
Doar eu fiind cel ce vrea
Dar nu îți spune
Să te iubească ,să te răpească!
Dar cine știe ce-o să se-ntâmplă mâine poimâine
Cu-atâta dor dar și iubire,
O nebunie ce te apasă,
Tu care ești așa micuță
Un metru juma,
Vorbesc de-a ta statură!
(16 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dragostea mea
De vreți să știți povestea unei mari iubiri,
Ce încă nenăscută este,
Să nu mă întrebați acum la început de povestire,
Vreun nume sau alte amănunte,
Ori dacă sunt minciuni scornite chiar de mine,
Făcând acestea doar ca faima să-mi parvină....
Dragi cititori vă spun că adevărul îmi este prieten solitar,
Și-i martor pe vecie de-l voi ruga să vină,
De nu-s crezut!
Căci vă vorbesc de o minune vie,
Frumoasa feciorelnica prințesă a iubirilor pierdute!
Căci despre ea se spune că-i doar un înger
Cu chip de om,femeie plină de lumină,
Ce vrea să schimbe lumea-ntreagă,
Iar pe cei triști sau rătăciți să îi adune,
Sub a iubirii dulce ocrotitoare blândă aripă!
Ei bine,bine o să-mi spuneți...
De unde până unde am scornit povestea asta de iubire?
Sau dacă nu cumva arunc doar vorbe goale găunoase,
Și cum prințesa aceasta să-și murdărească rangul cu un coate goale,
Ea înger, plină de iubire,
Iar eu un simplu muritor de rând,
Ce crede că poate s-o închidă pe vecie,
În sărăcăcioasa viață pe pământ sau poleită silnicie...
Și cum ar fi posibil ca iubirea să se nască totuși,
Dintre al cerului trimis și-un oarecare muritor,
Căci îngerul acesta este cum cred că știți, nemuritor
Iar eu,sărmanul un simplu om de lut!?
Cum auziți!
Iubirea este clipa fără rațiune,
Poate e-o simplă nebunie!
Ce știți voi proștii sau prostimea,mi-i tot una!
Nu-mi pierd eu vremea cu vulgul sau plebea sau micimea,
Eu știu că ea e însăși amorul și iubirea,
În rest ce-mi pasă mie ce spune lumea oarbă,
Mă voi lupta s-o cuceresc precum cetățile ce-s pline de arcași,
Pe toți îi voi culca ca secerați,
Căci voi nu-mi știți curajul sau vitejia!
Călare sunt cu sabia și scutul și flutur steagul fericirii,
Pe care-am scris în greacă și latină,
Cu litere de aur sclipitoare,
Ce ies din gura unui lup pictat
Doar ea îmi este veșnicia fericită,
Fie și doar o-nchipuire plăsmuită!
(24 mai 2023-H.S Irepetabila Iubire)
Amor cu parfum de trandafiri
Te voi iubi cu miere și parfum de trandafiri,
Săruturi dulci îți dăruiesc,
Apoi povești de dragoste îți povestesc,
Îmbrațișați să stăm,
Să ne iubim ca doi nebuni,
Sosiți în Absolut!
Te vreau pe veci a mea,
Să-ți fur întreaga ființă,
Tu ești iubirea vieții mele,
Te vreau mereu fără oprire,
Iar vremea când vei fi a mea,
Doar Dumnezeu o stie...
Eu doar mă rog și iar mă rog,
Sunt cel care iubirea-ti cere!
(1 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubito
Nu-s eu nebun de dragostea ce-o am,
Păstrată de-atâta amar de vreme,
Tot așteptând ceva ce nu mai vine?
Și-n viața asta trecatoare
Te rog mă crede,
Nu-i lesne lucru să aștepți
Ca prostu',iubirea ce nu se întrevede...
Decenii triste ce s-au scurs,
Suspine, lacrimi,disperare
Sperând la tine sau la Dragostea cea mare...
La o iubire ce pleacă poate chiar din Cer
Trimisă doar de îngeri,
Eu astăzi te-așteptam,
Neștiind că tu poți exista,
Așa frumoasă și tăcută,
Iubita ce vine dintre stele...
Oare visez,nebun să fiu..?
Nu ești născută pentru mine?
Eu spun că este-așa
Pentru iubirea mea ,
Ce te dorește doar pe tine...
Nu-s buzele ce porți, sculptate
De-un geniu ce renaște,
Pe Afrodita ,dar nu aceea de care se vorbește,
Ci pe tine..
Tu ești adevărata zeitate sau frumusețe neîntrecută...
Vasilica! Și iarăși Vasilica!
Amorul meu și strălucirea iubirii ce-mi vestește,
Nemuritoarea dragoste ce simt
Și știu că nu se mai oprește!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Citește, visează,iubește!
Visează frumoaso,
Povestile toate sunt ale tale!
Deschide cartea,citește,trăiește,plângi, râzi...iubește!
Și pleacă din lumea aceasta!
İntră acolo unde totul e altfel
Și marea și norii și vântul
Culorile,muzica,personajele toate-s purtate de gândul
Ce-l ai!
Ai mii de noi lumi ce te așteaptă!
Literele toate dansează-n imagini...
Te prind delicat de-a ta mână
Și te poartă departe,
Cu tine valsează și îți arată
Lumi ce nu-s moarte care-ți vorbesc...
Este zeul Apollo fiul lui Zeus?
Trăiește Romeo bătrân fiind cu-a lui Julietă?
E Afrodita zeița iubirii cea mai frumoasă?
Mor gladiatorii Spartacus și Crixus?
Cine-s Athos,Porthos,Aramis și D'artagnan?
Regretă Don Quijote pe patul de moarte
Aventura nebună și supărarea pricinuită credulului Sancho?
Exista Dulcinea din Toboso ori ba?
Iar Nero, Împaratul nebunul,dă foc Romei
Și-și face calul senator!
Cum Michelangelo pictează Capela Sixtină?
Iar Leonardo da Vinci este geniul fără pereche...
Ce tragic Petru și Pavel au fost martirizați...!
E William Shakespeare doar o scorneală,
Iar pentru mine Ghirlanda Dragostei a lui Tagore n-are egal!
(4/6 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Dragostea și Amor
Dragostea este nebuna desculță
Cu parul lung despletit!
Vorbește noaptea cu stelele și luna,
Nu-i cea despre care poeții spun minciuna făr' de sfârșit!
Dragostea este femeia aceea
Ce-o dorești cum o vezi!
Nemaiștind cine ești,
Gură cască rămas ca un prost...
Așteptând vorbele ce se plimbă într-una,
Ce-ți sosesc la urechi
Și te gâdilă cu dulceața minciunii făr' de rost,
Căci nebuna în năvod ca pe-un pește te-a prins!
Are infinite povești de iubire
Pentru tine-s scornite pe loc...
Dragostea este maestră în toate!
Insolite-s basmele ei
Par dictate de-un drac..
Cine-i știe taina ascunsă,
Poate-i zeița Hera ori Venus
Iar ziua doarme-n cerdac!
Himera aceasta
Are o soră mai mică se pare
Amor i se spune de lume...
Vrăjește doar inimile tandre și bune!
Le ia tot ce poate și fuge!
Amorezii toți o doresc nebunește!
E-atât de frumoasă se pare,
Spun flăcăii ce se țin după ea!
Fericit ești de-o vezi doar o clipă...
Alții spun că-i vrăjită de Soare,
Sau sosită din Cer de pe-o Stea,
Ori că-i Demetra și-atât!
Doar Zeus le știe povestea
De cumva Afrodita-i acolo și ea...
Ferește cursa ce-ți iese în cale
De vrei să nu mori de iubirea cea rece,
Ce pleacă din povestea rostită de Amor și Dragostea ta ce nu trece deloc!
(3/4 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Un metru juma
Atâta frumos,atâta iubire
Să stea neatinse iubito la tine!
Atâta lumină și bucurie
Să locuiască pe a ta față...
Îngerii toți să te vestească
Să știu și eu ce mă așteaptă,
În cerc de foc să-ți danseze și să-ți cânte,
Doar eu fiind cel ce vrea
Dar nu îți spune
Să te iubească ,să te răpească!
Dar cine știe ce-o să se-ntâmplă mâine poimâine
Cu-atâta dor dar și iubire,
O nebunie ce te apasă,
Tu care ești așa micuță
Un metru juma,
Vorbesc de-a ta statură!
(16 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dragostea mea
De vreți să știți povestea unei mari iubiri,
Ce încă nenăscută este,
Să nu mă întrebați acum la început de povestire,
Vreun nume sau alte amănunte,
Ori dacă sunt minciuni scornite chiar de mine,
Făcând acestea doar ca faima să-mi parvină....
Dragi cititori vă spun că adevărul îmi este prieten solitar,
Și-i martor pe vecie de-l voi ruga să vină,
De nu-s crezut!
Căci vă vorbesc de o minune vie,
Frumoasa feciorelnica prințesă a iubirilor pierdute!
Căci despre ea se spune că-i doar un înger
Cu chip de om,femeie plină de lumină,
Ce vrea să schimbe lumea-ntreagă,
Iar pe cei triști sau rătăciți să îi adune,
Sub a iubirii dulce ocrotitoare blândă aripă!
Ei bine,bine o să-mi spuneți...
De unde până unde am scornit povestea asta de iubire?
Sau dacă nu cumva arunc doar vorbe goale găunoase,
Și cum prințesa aceasta să-și murdărească rangul cu un coate goale,
Ea înger, plină de iubire,
Iar eu un simplu muritor de rând,
Ce crede că poate s-o închidă pe vecie,
În sărăcăcioasa viață pe pământ sau poleită silnicie...
Și cum ar fi posibil ca iubirea să se nască totuși,
Dintre al cerului trimis și-un oarecare muritor,
Căci îngerul acesta este cum cred că știți, nemuritor
Iar eu,sărmanul un simplu om de lut!?
Cum auziți!
Iubirea este clipa fără rațiune,
Poate e-o simplă nebunie!
Ce știți voi proștii sau prostimea,mi-i tot una!
Nu-mi pierd eu vremea cu vulgul sau plebea sau micimea,
Eu știu că ea e însăși amorul și iubirea,
În rest ce-mi pasă mie ce spune lumea oarbă,
Mă voi lupta s-o cuceresc precum cetățile ce-s pline de arcași,
Pe toți îi voi culca ca secerați,
Căci voi nu-mi știți curajul sau vitejia!
Călare sunt cu sabia și scutul și flutur steagul fericirii,
Pe care-am scris în greacă și latină,
Cu litere de aur sclipitoare,
Ce ies din gura unui lup pictat
Doar ea îmi este veșnicia fericită,
Fie și doar o-nchipuire plăsmuită!
(24 mai 2023-H.S Irepetabila Iubire)
Amor cu parfum de trandafiri
Te voi iubi cu miere și parfum de trandafiri,
Săruturi dulci îți dăruiesc,
Apoi povești de dragoste îți povestesc,
Îmbrațișați să stăm,
Să ne iubim ca doi nebuni,
Sosiți în Absolut!
Te vreau pe veci a mea,
Să-ți fur întreaga ființă,
Tu ești iubirea vieții mele,
Te vreau mereu fără oprire,
Iar vremea când vei fi a mea,
Doar Dumnezeu o stie...
Eu doar mă rog și iar mă rog,
Sunt cel care iubirea-ti cere!
(1 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubito
Nu-s eu nebun de dragostea ce-o am,
Păstrată de-atâta amar de vreme,
Tot așteptând ceva ce nu mai vine?
Și-n viața asta trecatoare
Te rog mă crede,
Nu-i lesne lucru să aștepți
Ca prostu',iubirea ce nu se întrevede...
Decenii triste ce s-au scurs,
Suspine, lacrimi,disperare
Sperând la tine sau la Dragostea cea mare...
La o iubire ce pleacă poate chiar din Cer
Trimisă doar de îngeri,
Eu astăzi te-așteptam,
Neștiind că tu poți exista,
Așa frumoasă și tăcută,
Iubita ce vine dintre stele...
Oare visez,nebun să fiu..?
Nu ești născută pentru mine?
Eu spun că este-așa
Pentru iubirea mea ,
Ce te dorește doar pe tine...
Nu-s buzele ce porți, sculptate
De-un geniu ce renaște,
Pe Afrodita ,dar nu aceea de care se vorbește,
Ci pe tine..
Tu ești adevărata zeitate sau frumusețe neîntrecută...
Vasilica! Și iarăși Vasilica!
Amorul meu și strălucirea iubirii ce-mi vestește,
Nemuritoarea dragoste ce simt
Și știu că nu se mai oprește!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Citește, visează,iubește!
Visează frumoaso,
Povestile toate sunt ale tale!
Deschide cartea,citește,trăiește,plângi, râzi...iubește!
Și pleacă din lumea aceasta!
İntră acolo unde totul e altfel
Și marea și norii și vântul
Culorile,muzica,personajele toate-s purtate de gândul
Ce-l ai!
Ai mii de noi lumi ce te așteaptă!
Literele toate dansează-n imagini...
Te prind delicat de-a ta mână
Și te poartă departe,
Cu tine valsează și îți arată
Lumi ce nu-s moarte care-ți vorbesc...
Este zeul Apollo fiul lui Zeus?
Trăiește Romeo bătrân fiind cu-a lui Julietă?
E Afrodita zeița iubirii cea mai frumoasă?
Mor gladiatorii Spartacus și Crixus?
Cine-s Athos,Porthos,Aramis și D'artagnan?
Regretă Don Quijote pe patul de moarte
Aventura nebună și supărarea pricinuită credulului Sancho?
Exista Dulcinea din Toboso ori ba?
Iar Nero, Împaratul nebunul,dă foc Romei
Și-și face calul senator!
Cum Michelangelo pictează Capela Sixtină?
Iar Leonardo da Vinci este geniul fără pereche...
Ce tragic Petru și Pavel au fost martirizați...!
E William Shakespeare doar o scorneală,
Iar pentru mine Ghirlanda Dragostei a lui Tagore n-are egal!
(4/6 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)