Abisul fericirii
Iubita mea frumoasă,ce bine-ai spus,
Că sunt căzut într-un abis al fericirii..
Nu tu cu dragostea ce are valurile cât muntii m-ai împins
În al iubirii hău prăpăstios ce n-are fund?
Și nici ecoul nu-l auzi oricât de tare ai striga,
Eu stând ca o statuie fără viață,
Paralizat de frumusețea ta
Și fascinat de vraja vorbelor ce-mi spun că mă iubești...
Cum crezi tu oare că mai pot spune ceva,
Când fericirea ce mi-ai daruit-o mă ține prizonierul tău,
Lipsit de glas poetic precum bine vezi...
Însă când tu îmi ceri iubirea s-o declar în vers,
Eu,biet umilul tău pe viață al iubirii sclav,
Îți scriu și cânt nemuritorul imn de-amor,
Dorind să te aduc la pieptul meu,
Să te iubesc,să te ador!
(2 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Amor
Amurgul deja miroase a noapte,
În lună zeii cioplesc albe stele,
Pe boltă apar pete răzlețe de lapte,
Ce-n tremur varsă lumină din ele.
Clopote, cu zgomot, mângâie norii,
Vântul scârțâie scândura-n gard,
Timpul, fugar, rescrie trecute istorii,
Satul și valea se cufundă-n hazard.
Ochii sălbatici par felinare-n tufișuri,
Turmele dorm lângă brazi și izvoare,
Un cântec de fluier venit din hățișuri,
E scut și săgeată pentru lupi și mioare.
În case bătrâne lampa grabnic se stinge,
Pe ulițe răzlețe, rătăcește-un fecior,
Cu viața-n spinare, cu focul ce-l frige,
Pământul sub talpă-i freamătă a dor.
Gândul îi naște fiori de idilă sub lună,
Păsări de noapte îi zbor dinainte,
Merg fericiți deopotrivă împreună,
Stele sclipesc iar noaptea-i cuminte.
Cu galbena-i față, luna pare obosită,
Cioplitul de stele se oprește spre zori,
Feciorul se-ntoarce, și-i fără iubită,
Cu viața în spate, cu pași mici și ușori:
-De-ar fi tinerețea numai cu aur spoită,
De n-are iubire...mai bine să mori!
Vasilica dragostea mea
Vasilica tu ești dragostea mea!
Ce mult aș vrea
Să-ti fiu și eu ceva,
Nu mă-ntreba ce...
Poate vântul sau ploaia
Ori norii sau zăpada ce-o calci agale-n picioare,
Sa-ți sărut talpa și ochii
Crezând că moartea pe noi ne pierde,ne uită..
Iar viața mea ți-o fac cadou de ziua ta..
Nu-i glumă doar priveste-ți oglinda,
În chipul tău stau și eu,
Fie și-o clipă ce trece aevea,
Tu stând în gândul meu,
Sau în visele ce par vii..
Știi tu,parcă ți-am mai spus,
Te voi răpi cu armăsarul meu înaripat,
Deasupra norilor în zbor
Te voi duce către insula mea,
Tu râzând nebunește,
Eu cantând refrenul de mine scornit
Vasilica dragostea mea...
Parcă te-aud plângând în trecut,
Tristețe a fost,
Acum timpul are alt rost
Ce-a fost, astăzi e mort,
Prezentul zâmbește
Zâmbește-i și tu,
Uitarea vorbește ceva,
Ce ne pasă nouă de furtuna apusă,
De ce-i dus sau apus,
Vasilica dragostea mea!
(24 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
,,Ne cunoaștem din vedere" în portugheză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Nós nos conhecemos de vista
quantos momentos fugazes
nunca no caminho deles
eles não pararam
caminhada segura e rápida
Nós nos conhecemos de vista
apenas os olhos em silêncio
eles disseram tantas vezes
tudo o que eles queriam
quando eles encontraram sua luz...
Nem mesmo por acidente
Eu não disse uma palavra
Em tantas reuniões
esse jogo de encarar
isso nos divertiu.
Nós nos conhecemos de vista
mas é sempre um prazer
a memória para guardar
e revisar
os olhos que você conhece há toda a vida
encontro pela manhã
e quando neva e quando chove
no carro 179.
Nos conhecemos de vista...
E assim!
Nós nos conhecemos de vista
quantos momentos fugazes
nós nunca paramos no caminho deles
caminhada segura e rápida
Nós nos conhecemos de vista
apenas os olhos em silêncio
eles disseram tantas vezes
tudo o que eles queriam
quando eles encontraram sua luz...
Nem mesmo por acidente
Eu não disse uma palavra
Em tantas reuniões
esse jogo de encarar
isso nos divertiu.
Nós nos conhecemos de vista
mas é sempre um prazer
a memória para guardar
e revisar
os olhos que você conhece há toda a vida
encontro pela manhã
e quando neva e quando chove
no carro 179.
Nos conhecemos de vista...
E assim!
Buchet de gânduri de amor
Am prins în gândurile mele
Frumosu-ți chip de înger nepământean,
Purtându-ți sacru ca-ntr-un templu,
Imaginea surâsului copilăresc și diafan,
Dorind să te iubesc șoptit sau poate altfel,
Nici eu neștiind cum să o fac...
Dar sigur voi găsi o cale,
Să te cuprind în veșnicia fericită,
Chiar dacă sunt biet muritor,
Și nu sunt Zeu....
Există dragoste, există Dumnezeu,
Exiști doar tu în gândul meu!
Iubito,ești buchetul gândurilor mele,
Și fiecare gând este o floare
Ce-ți poartă chipul și parfumul,
Aroma ta este sfințită în lumină,
Și-i răspândită la răsărit sau asfințit,
Știu asta când te țin de mână,
Dar și atunci când te sărut!
(15 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Confuzie
De azi nu te mai iubesc.
Sau te iubesc mai mult?
Oricum, voi încerca s-ascund!
Voi rupe poza ta
Apoi, la sigur o voi lipi,
Nu voi putea fără ea trăi.
Voi şterge melodia noastră.
Pe urmă toată ziua o voi cânta,
Sunt sigură c-aşa se v-antâmpla.
Eram gata să plec.
Dar, iată că mă întorc înapoi,
Nu pot uita iubirea dintre noi.
Cel mai trist prizonier
Cel mai trist prizonier,cel mai trist prizonier,
În lanțuri mai grele ca cele de fier,
In celula cea mai întunecată,
Cel mai trist prizonier
E omul ce a pierdut un suflet iubit.
Cel mai trist prizonier,
In întuneric,la zenit,.
Cel mai trist prizonier,
Mangaiat doar de al lui asfințit..
Other poems by the author
Atât de mult
Iubito te voi saruta atât de mult,
Te voi topi cu siguranță,
Din gheață te vei preface într-o mare,
Dar nu de apă ci de dragoste!Mă vei iubi și tu la rându-ți
Și amandoi vom fi un soare
Vom străluci etern într-o iubire așa de mare
Ce va părea fără sfârșit!
Te voi iubi ca nimeni altul pe pământ,
Așteaptă,vei vedea cu ochii tăi
Adevărat e tot ce-am scris sau ți-am rostit,
Vom părăsi această lume trecatoare,
Iubindu-ne în infinit!
(17 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Refrenul prostului cotidian
De crezi că moartea e-nconcediu blestemata,
Uitând poteca revenirii printre bieții muritori...,
Așa gândim cu toții cand privim un mort,
Crezându-ne pe noi nemuritori...
Dar înțeleptul ce-i coborât în a mormântului tăcere,
Este purtat din lumea-aceasta,
Nici el neștiind cum e posibil,
Privind aproape, vede depărtarea,
Iar de privește-n depărtare
Se regăsește chiar aici...!
Căci neputând pricepe lesne viața,
Noi cei ce suntem rătăciți
Ne agațăm de-a înțeleptului lumină,
Căci moartea stând ascunsă
Și ascuțindu-și coasa iar,
Tocită de câte vieți a secerat,
Revine blestemata!
Iar eu poetic glăsuiesc...
Nicicum că moartea este personaj de basm,
Dar nici că-i realitate înfricoșată,
Precum de mici am învățat!
Are vreun rost să personifici un blestem,
Să spui "nimicului" sau "morții"
Că-i "Cineva",ea nefiind decât himeră?
Să nu-ți auzi Conștiința ce-i dar divin?
Voi repeta refrenul nebunului ce îl prezint aici:
Bea,mănănâncă dar și chefuiește...!
Tristețea n-am s-o las să stea în preajma mea!
Căci viața oricât de lungă ar fi tot scurtă este,
Chiar dacă pare fără de sfârșit!
Nota de plată tot sosește;
Moneda ce plătește veșnicia Nu-i bătută încă pentru toți!
Ce vreau să spun?
Vorbesc de Mântuire și Nemurire...
Hristos te strigă-n gura mare,
Iar tu stai cocoșat,te clatini pe picioare,
Ca un bețiv ce-i rătăcit pe drumul noroios din sat!
Vei spune,tu nebune:
Chiar dacă Cerul mă cheamă și pe mine,ce-mi pasă mie!
Se zvonește că Dumnezeu a coborât aici,
Dar eu sunt prins cu ale mele fleacuri,
Îmi zic refrenul ce de suflet l-am legat:
Bea,mănâncă ,chefuiește!
*
Dragi cititori,îmi sună trist povestea asta,
Vedeți voi cum gândește cel ce-i izgonit precum un drac din Rai....?
*
Există oare adevărul...?
Își spune cel nebun!
E treaba mea să știu mai multe?
Nu-i simplă viețuirea asta?
Să fie toate doar atât?
Aud o voce ce glăsuiește:
Tu lasă lumea în nimicul ei!
Căci fiecare se cufundă zilnic
Doar în ce-i place sau pricepe,
Precum frumoasele domnițe,
Ce-așteaptă să fie adorate și iubite,
De cavalerii cei viteji sau chiar de zei!
Iar despre oameni,se știe bine..
Unul visează la titluri,faimă și avere,
Altul vrea omenirea-ntreagă să-i fie la picioare,
Cuceritor dar și viteaz precum toreadorul din arenă
Dorindu-se iubit de-o mie de femei!
Umanitatea întunecată asta arată;
Imperii ce cresc ca mai apoi să moară,
Nebuni conducători visându-se trimiși de Providență, salvatori,
Și câte și mai câte lumea asta oglindește,
Fie din aur sau din simplă tinichea,
Le vrea cuprinse-n sânul său pe toate!
Iar despre omul din povestea mea,
Când boala-i dă târcoale,
Rătacitul fuge la doctori renumiți,
Sperând ca viața să-și păstreze
Spunând șoptit în sinea sa:
"Ce știu eu ce-o să se-ntâmple mâine",
Că de murit tot am să mor!
Nu-i asta soarta tuturor?
Mor liniștit și parcă-mi place mai mult încurajarea
Ce-mi sună glorios a imn de stat:
Mănâncă,bea și chefuiește!
Eu încă viețuiesc așa cum bine-mi place,
Nu-mi plec urechea la oricine,
De pocăit s-o facă cine poate,
Eu am atâtea încă de făcut!
Trăiesc cum vreau,
Ce-i bine sau ce-i rău, eu hotărăsc...!
Așa că beau,mănânc și chefuiesc!
Sunt încă rege pe pămant....
Scenariul ăsta l-am ales,
Nu-mi pasă de mă amăgesc!
Să fie asta o poveste tristă
Din care nimeni,mare lucru n-anțeles?
Să fie lumea-ntreagă cuprinsă
De nesimțirea ce-o aruncă în abis?
Trăim cu toții doar un straniu vis
Ce nu se termină cu viața asta
Trezindu-ne ori în Infern,ori Paradis?
Sau mai degrabă toate-s doar obscură amăgire,
Neexistând nimic de taină ori ascuns,
Căci astăzi prostul sau nebunul este la putere,
Și el ne spune toate câte sunt de spus!
Să fie viitorul lipsit de spirit
Iar Adevarul s-atârne spânzurat?
Așa că am decis să dau un nume,
Poemului ce l-ați citit deja,
Și veți rămane prizonieri o vreme bună,
Gândind la întrebarea mea!
(6/28 martie 2023. Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Jurăminte
Nu-s jurămintele frumoase minciuni colorate?
Nu-s culorile toate vesele jurăminte?
Și ce-s săruturile noastre iubită dragă,
Minciuni ori jurăminte ori nici că ne pasă,
Că marea-i albastră ce are un evantai de sclipiri cu valurile sparte...
Iar tu ești acum acasă,
Eu scriindu-ți cu lacrimi,
Știindu-te mult prea departe...
Există dragoste cu jurăminte?
Există!
Însă nouă ne pasă,
Mie de tine ,ție de mine,
Noi credem în iubirea cu jurăminte..!
Chiar dacă o lume întreagă întreabă,
De-s jurămintele frumoase minciuni colorate,
Ori culorile toate-s vesele jurăminte....
Și ce-s săruturile noastre iubită dragă,
Minciuni ori jurăminte ori nici că ne pasă,
Dar mie îmi pasă de tine
Sperând că și ție îți pasă de mine,
Iar dragostea noastră,
Nu știe și nici nu vrea să moară vreodată,
Jurând de taină neauzite șoptite jurăminte!
(20 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Sărbătoarea iubirii noastre
Nu e iubirea stralucitoare sărbătoare?
Și ce ne pasă nouă de lumea-ntunecată care zilnic moare
De neiubire,egoism și ură,
Ori cea care pe Dumnezeu îl gonește și alungă?
Noi doar ținându-ne de mână,
Ne-am declarat iubire veșnică, nemuritoare,
Iubindu-ne clipă de clipă, zilnic
Lună de lună, ani în șir, decenii multe,
Cu Harul Domnului în frunte!
Și ce-i iubirea cea nebună
De-i plimbă pe îndrăgostiți până pe Lună,
Și mai departe în Univers dacă e cazul..
Amorul este cel care singuratatea o alungă,
Tristețea o îndepărtează dar și necazul!
Iubito, nu e iubirea noastră Carnavalul?
Dar nu acela cu samba ori alegoricele care,
Cu dansatoare aproape dezbrăcate,goale și mii de privitori veniți din lumea largă....
Iubirea noastră este sacră sărbătoare,
A ta cu mine,fără gălagiosul public și plin de zarvă colorat spectacol,
Noi doi îmbrățișați sau doar ținându-ne de mână!
(21 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Teatrul
Lumea întreagă este teatrul!
De mergi la teatru,
Lumea dispare și reapare
Ca o scamatorie de circ!
Circul este teatrul care-i râde lumii drept în nas!
Bufonii sunt oamenii toți,
Poartă măști de carnaval,
Mincinoșii,bârfitorii,puturoșii...
Egoiștii,lăudăroșii,zgârciții,oportuniștii,
Mai rar virtuoșii....
Toți se salută respectuos,
Știindu-se foarte bine
Încă din copilarie,
Cunoscându-se fără măștile
Ce le ascund cu rigoare chipurile hidoase,
Iar când se poate,fiecare Păcălește politicos toate regulile sociale,
Desigur,fără să deranjeze prea tare...
Cum credeți voi actorilor
Că teatrul nu are viitor?
Sau că piesele voastre au nevoie de vreun spectator, regizor,mașinist,scenograf,
director,casier...?
Omule dragă,tu ești toate acestea!
Și nu uita că la sfârșit se trage cortina!
Vei pleca poate trist de la teatru la tine acasă, alt teatru,
Mâine dimineață vei relua același scenariu,
Apoi iarăși și iarăși și iarăși....
Te rotești în propria-ți piesă,
Ai învățat perfect rolul,
Îți va fi imposibil să evadezi,
Pentru că tu însuți ești teatrul!
Nu uita să tragi de fiecare dată cortina,
Viața este coșmarul ce se joacă de fiecare dată în premieră,
Chiar dacă scena este aceeași,
Și piesa sau spectatorul se schimbă...!
(2 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)