Abisul fericirii
Iubita mea frumoasă,ce bine-ai spus,
Că sunt căzut într-un abis al fericirii..
Nu tu cu dragostea ce are valurile cât muntii m-ai împins
În al iubirii hău prăpăstios ce n-are fund?
Și nici ecoul nu-l auzi oricât de tare ai striga,
Eu stând ca o statuie fără viață,
Paralizat de frumusețea ta
Și fascinat de vraja vorbelor ce-mi spun că mă iubești...
Cum crezi tu oare că mai pot spune ceva,
Când fericirea ce mi-ai daruit-o mă ține prizonierul tău,
Lipsit de glas poetic precum bine vezi...
Însă când tu îmi ceri iubirea s-o declar în vers,
Eu,biet umilul tău pe viață al iubirii sclav,
Îți scriu și cânt nemuritorul imn de-amor,
Dorind să te aduc la pieptul meu,
Să te iubesc,să te ador!
(2 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Racheta mea
Poem: Spre trecut
Descoperiți poezii.online!
Poem: Lazaret - Dincolo de zid (roman foileton) 9. Viața ca în vise
Poem: [ Să mă minți ]
foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii
Poem: Drum de Toamna
Poem: La capătul lumii
Curiozități despre viaţa secretă a marilor scriitori