Îmbrățișare
Cum Luna e gonită și nu-i lăsată să mai strălucească când soarele răsare,
Așa-i tristețea azvârlită cât colo cu a ta suavă dulce îmbrățișare!
Amorul e chemat să ne cuprindă iar cu a le sale cântece neauzite,
Iubito,săruturile noastre sunt nemărginite!
Îți spun acum când noi nu mai suntem așa de tineri,
Nu e cumva apusul soarelui mult mai frumos decât promite răsăritul?
N-avem noi astăzi infinitul cu tainicul său înțeles,
Ce l-am primit iubindu-ne cu ale Cerului arome?
Nu e Hristos cu al Său chip deasupra vieții ce tristă fără El părea doar fără rost?
Pot spune că îmbrățișarea ta este salvarea mea...
Iubito te-am așteptat de când mă știu,
Neștind deloc nici cine sunt și nici care-i menirea mea!
(10 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: O "ne-iubire"
Poem: Prăpăstii
Primul volum de poezii scrise în întregime de un program de Inteligență Artificială a fost publicat în China
Poem: Orgia timpului și Spațiului
Poem: Sentiment românesc
Top 22 de cărți apărute în 2022
Poem: Tell me sweet little lies
Poem: Oare?
HOROSCOP: Ce îți este scris în Cartea Destinului, în funcție de zodie