Top poezii a poetului Dumitru Matcovschi despre veșnicie, viață, şi noapte

Născut pe 20 octombrie, poetul Dumitru Matcovschi, în acest an ar fi împlinit 83 de ani. Pe parcursul vieții autorul, pe lîngă poeziile sale exceptionale a activat și în calitate de dramaturg și publicist.

Iată citeva strofe din acest top:


Absurd

Astă noapte, când scriam
Un poem, un oarecare
Mi-a bătut ușor la geam
Ștefan Vodă, domn cel mare.
L-am servit c-un vin-pelin,
Mi-a părut bătut de gânduri,
A lăsat paharul plin,
Cum făcea și-n alte rânduri.
– De departe vin, – mi-a spus, –
Vreau să văd această țară,
Pe care o am condus
Nu un an și nu o vară.
...


Blând

Nimic nu vrea să fie
altfel decât este
Lucian Blaga.
Blând se luminează.
Firea se-nfioară.
Pe oglinda apei
lebăda coboară.
Luna se topește.
De argint cercelul.
...


Acolo

Acolo. Dar unde? Acolo.
În ploaie. În vânt. În stihie.
În freamăt. În larmăt. În geamăt.
În grea veșnicie.
Acolo. Dar unde? Acolo.
În crivăț. În noapte adâncă.
În patimă crucială.
În vârf de stâncă.
Acolo. Dar unde? Acolo?
...


Bătrânul tei

Din veac trecut, din strămoșești țărâne,
din zbor fulgerător de meteor,
spre zi de astăzi și spre zi de mâine
răzbate glas adânc răscolitor:
la ora de Luceafăr, smuls din soarte,
om între oameni, tânăr ca un zeu,
poetul cântă viața fără moarte
în graiul meu, pentru poporul meu.
Cu stea poetul cântă și cu luna,
cu dor poetul cântă și cu foc,
nedreptățit, ca toți poeții împreună,
sărac, bolnav ca toți bolnavii la un loc.
Poetul cântă. Omenește. Ne descântă.
Cu firea cântă, cu toți codrii seculari.
...

Postat 3 decembrie 2022 Toate noutăţile

Creaţii aleatorii :)

Prin ploaie

Încă mai ploua pe streșini,

Latră câini în depărtare,

Pașii sar prin mlaștini,

Pe -un pervaz plânge o floare.

Privesc tăcut spre soare,

Ce stă pitit sub dealuri,

Se scaldă cu răcoare,

Topindu -se in friguri.

Norii curg necontenit ,

De pomi ,zgribulit se agață 

Vântul de vreme stârnit,

Ce suflă împânzit de ceață.

Petale de -abia înfiripate

De pe -i ramură frântă,

Fură de val purtate

Și azvârlite-n pantă.

Oftase bolta in surdină,.

Curcubeu pictă în zare ;

Se făcu din nou lumină 

Și ne zâmbise blândul soare...

 

 

 

 

Mai mult...

Tu, femeie...

O,tu,femeie,ce adesea ți plângi de milă,

Și l târăști în spatele tău mic ca o cămilă .

O,tu,femeie,ce-ți lași acasă zâmbetul tău strălucitor,

Ce ieri,te-ndragosteai de doar un muritor.

 

Tu,fii,te rog,independenta,

Si țineți mereu rujul în poșetă.

Și nu-l lasa pe el să te doboare ,

Și nici aripile albe să ți le omoare.

 

Fii mereu sic și zâmbitoare, 

Poartă zilnic fuste,rochii și zorzoane.

Oferă ți timp,iubire și-energie,

Mereu fii tu prea sus și el doar o ființă vie.

 

Nu plânge când a ta mâna îți este lăsată -n vânt,

Tu stai dreaptă,serioasă,fără a spune vreun cuvânt.

Și nu mai șterge cu al tău burete-nflorat,

Toate răutățile ce l fac pe el acum bărbat.

Mai mult...

Pisoiul meu

Doamne,ocrotește-o pe pisica mea,

Să nu se ducă de la stăpân și ea

Caci ieri a fost adoptată 

Pentru că într-un colț de vale statu' izolată. 

 

Și astăzi ea fericită 

Cu chipul tău de felină 

N-ai nevoie de odihnă 

Caci nu ești deloc ostenită ,

 

Dar la apus de soare 

Ghemotoc roșcat de floare 

Tu deodată ai dispărut 

Prin bezna de nevăzut 

 

Și necăjit,și frustrat 

Doame,nădejdea mi s-a luat

Când blajinul meu motan ,

S-a dus din nou pe maidan.

Mai mult...

Sunt un străin !

Pe drumul desfundat de apa

Văzduhului deslănțuit ,

Șiroaile se duc la vale,

Purtând un dor necunoscut .

Așa pe mine ,valul mă duce

Și mă rupe de pământ ,

Sunt străin în orice parte ,

Sunt ca frunza dusă-în vânt .

Vreau să mă întorc la tine ,

Colțișorul meu de rai

Dătător de viață ,mie

Și de cântec și de grai .

Mai mult...

COPACILOR TRIŞTI

    Copacii descărnaţi de frunze,
    crucificaţi pe cer, 
    fac parte din decorul
    acestei triste tragedii...
    în care fiecare-şi joacă 
    cu mult prea bine rolul.
    Timid şi mistic cerul,
    -i-nvăluie cu totul,
    înduioşat părinte, 
    de triştii lui copii...
    
    Aripi le-ar da, să zboare
    crescând spre sânul său, 
    dar nu-i stă în putere
    căci, viaţa lui e-un chin...

Mai mult...

În umbră

În umbra sufletului tău,

Îmi caut iarăși adăpostul,

Oamenii vorbesc de rău,

Și în viață care este rostul?

 

A nimănui îmi este cântul,

Chiar și tu mă vei uita,

Rămâne ne citit cuvântul,

Prin care viața palpita.

Mai mult...
#Interesant  Autor: Maddy94
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live