Totusi...poate
Și poate totuși intr-o zi te voi imbratisa
Cum n-ai să crezi c-ar face-o cineva vreodată
Cred c-atunci sufletul mi-ar vibra
Ca-n degustarea unui vin de viță aleasa
Și poate totusi intr-o zi ne vom privi râzând
Și cu vinu-ti om celebra regăsirea noastră
Când luna plină se va vrea strălucind
Printre perdelele de la a ta fereastra
Și poate intr-o zi tot dorul nu-mi va fi in zadar
Sa te întorci c-un strop de vin în dar
În ciuda a tot sa spui ca și ție ti-a lipsit
Al povestii noastre...final fericit.
08-29
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 31 decembrie 2024
Vizualizări: 213
Poezii din aceiaşi categorie
Fara tine...
Fara tine-
O bărcuța rătăcită pe mare,
O zi fara soare,
Un suflet în pustiu,
O câmpie fara flori,
O lacrima-n zori,
Un oftat târziu,
O carte nescrisă,
Un vers nerostit,
O aripă frânta,
Un vis ne-mplinit,
O floare-ofilita,
Un cânt trist,șoptit,
Un cer înnorat,
Un pas rătăcit...
Poate ai iubit
Poate-ai iubit, dar n-ai știut
Să dai din tine ce nu doare,
Și eu, cu sufletul prea tăcut,
Ți-am fost doar umbră trecătoare.
MAi iubit, dar fără să te uiți
Ca inima mereu e fără scut
Si ai lăsat așa, mereu în agonie
O inima ce arde fără de manie.
Raiul pe pamant
Chiar daca lumea s ar sfarsi
Eu tot pe tine te as iubiiiii
O parte din mine tu ai luat
Si inapoi nu vreau sa o mai vad
Pana in ultima clipa
Si cu ultima suflare
Un ultim te iubesc
Tot ti as sopti
Un ultim zambet as vrea sa mi dai
Sa mor impacat
Ca am vazut raiul in iad
Si al meu iad e rai de acum
Pentru ca tu l ai transformat
Speranță de smarald
O, speranță de smarald,
Văd în tin’ un suflet cald.
Mâinile mi-s înghețate,
Dă-mi iubire să mă rabde.
Trupul tău cel dezvelit,
Las-un gol nemărginit
Și parfumul de-orhidee,
Lasă-n minte o idee.
O, tu dragul meu nebun,
Cu ochi verzi ca la alun.
Ia-mă-n brațe și stârnește
Tot ce-a fost și tot ce este.
cum ar fii?
cum ar fi sa fim din nou,la fel ce eram odata
fericiti ne sarutam,neinteresandu te de alta fata
te iubeam atat de tare,incat nimic n avea scapare
dar intr o noapte oarecare,tu m ai uitat la departare
nu stiu daca ma mai iubesti,sper ca voi alfa vreodata
in radioul meu,suna piesa ta preferata
ce mai vremuri,asa frumoase
dorul de tine,mai rau ca pielea ta de matase
asa dulce tu erai,incat incet ma sarutai
amintirile noastre,vor ramane ascunse n noi pan la ultimul trifoi
cum ar fi?
sa ne iubim din nou?
la fel ca n prima zi?
pana ultimul din noi,se va rataci
Unde e...
Te văd în sclipiri de smarald luminând,
Lumina ce-alungă întuneric și noapte,
Iar noaptea din gândul ce plânge flamând
Alungă și foamea și plânsul departe.
M-arunc peste scări ce urcă-cobor
Cu trepte abrupte - le număr pe toate.
Mă uit către zare, te văd, îmi e dor,
Mă-ndrept către tine târâș și pe coate.
Departe-i balconul la care priveam
Din propriul balcon, zâmbind cu știință,
Că văd al tău chip frumos și gândeam:
”Nu pot să te pierd, e cu neputință!”
Îmi trec prin priviri imagini cu mii:
E marea, un munte și locuri de vis,
E viață în toate, și moarte, să știi,
Un ochi mai clipește și altu-i închis.
Mă mișc, deci trăiesc, cu frică privesc.
Mă-ndrept către casă - e drumul ce-l știu,
Dar unde e casa? Căci vreau să zidesc,
Zidesc și dărâm, căci locu-i pustiu.
Fara tine...
Fara tine-
O bărcuța rătăcită pe mare,
O zi fara soare,
Un suflet în pustiu,
O câmpie fara flori,
O lacrima-n zori,
Un oftat târziu,
O carte nescrisă,
Un vers nerostit,
O aripă frânta,
Un vis ne-mplinit,
O floare-ofilita,
Un cânt trist,șoptit,
Un cer înnorat,
Un pas rătăcit...
Poate ai iubit
Poate-ai iubit, dar n-ai știut
Să dai din tine ce nu doare,
Și eu, cu sufletul prea tăcut,
Ți-am fost doar umbră trecătoare.
MAi iubit, dar fără să te uiți
Ca inima mereu e fără scut
Si ai lăsat așa, mereu în agonie
O inima ce arde fără de manie.
Raiul pe pamant
Chiar daca lumea s ar sfarsi
Eu tot pe tine te as iubiiiii
O parte din mine tu ai luat
Si inapoi nu vreau sa o mai vad
Pana in ultima clipa
Si cu ultima suflare
Un ultim te iubesc
Tot ti as sopti
Un ultim zambet as vrea sa mi dai
Sa mor impacat
Ca am vazut raiul in iad
Si al meu iad e rai de acum
Pentru ca tu l ai transformat
Speranță de smarald
O, speranță de smarald,
Văd în tin’ un suflet cald.
Mâinile mi-s înghețate,
Dă-mi iubire să mă rabde.
Trupul tău cel dezvelit,
Las-un gol nemărginit
Și parfumul de-orhidee,
Lasă-n minte o idee.
O, tu dragul meu nebun,
Cu ochi verzi ca la alun.
Ia-mă-n brațe și stârnește
Tot ce-a fost și tot ce este.
cum ar fii?
cum ar fi sa fim din nou,la fel ce eram odata
fericiti ne sarutam,neinteresandu te de alta fata
te iubeam atat de tare,incat nimic n avea scapare
dar intr o noapte oarecare,tu m ai uitat la departare
nu stiu daca ma mai iubesti,sper ca voi alfa vreodata
in radioul meu,suna piesa ta preferata
ce mai vremuri,asa frumoase
dorul de tine,mai rau ca pielea ta de matase
asa dulce tu erai,incat incet ma sarutai
amintirile noastre,vor ramane ascunse n noi pan la ultimul trifoi
cum ar fi?
sa ne iubim din nou?
la fel ca n prima zi?
pana ultimul din noi,se va rataci
Unde e...
Te văd în sclipiri de smarald luminând,
Lumina ce-alungă întuneric și noapte,
Iar noaptea din gândul ce plânge flamând
Alungă și foamea și plânsul departe.
M-arunc peste scări ce urcă-cobor
Cu trepte abrupte - le număr pe toate.
Mă uit către zare, te văd, îmi e dor,
Mă-ndrept către tine târâș și pe coate.
Departe-i balconul la care priveam
Din propriul balcon, zâmbind cu știință,
Că văd al tău chip frumos și gândeam:
”Nu pot să te pierd, e cu neputință!”
Îmi trec prin priviri imagini cu mii:
E marea, un munte și locuri de vis,
E viață în toate, și moarte, să știi,
Un ochi mai clipește și altu-i închis.
Mă mișc, deci trăiesc, cu frică privesc.
Mă-ndrept către casă - e drumul ce-l știu,
Dar unde e casa? Căci vreau să zidesc,
Zidesc și dărâm, căci locu-i pustiu.
Alte poezii ale autorului
Am obosit...
Am obosit să-nfrunt al tău orgoliu
Să simt în urmă-ți atâta nostalgie
Să-mi fie sufletul în doliu
Și inima-mi... hemoragie.
Am obosit să sper în "revenire"
Am obosit să tot aştept
Mi-e sufletul plin de mâhnire
Durere tainică în al meu piept
Mi te-am bătut pe mână-n tatuaj
Să-mi amintesc de mi-o fi dor
De-al nostru tainic scurtmetraj
Frumos...incheiat..îngrozitor..
Am obosit sa mai scriu poezii
Despre-un erou nemuritor
Ce este al meu în nopţi târzii
în vise ce la răsărit imi mor..
3
#3 domni de plută cu parfum de vin
Mi-amintesc de tine și de gustul fin
Unul e Merlot ....sta pe primul loc
Apoi Sauvignon...locul 2 pe pod
Barbera pe 3..ultimul..cel mai stilat
Ordinea în care mi i-ai prezentat
Stau tantos la soare si soptesc discret
Suntem incompleti...fără #cabernet !
14.08.2024
Am ars de dorul vostru o vară...in fiecare zi,
Şi încă ard când ma gândesc la tine,
Tot am speranta ca e sa-ti pese, si-o sa vii
Sa-ti para rău..cu vinul..atât iubit de mine.
M-am rătăcit din nou și nu îmi este bine
Sunt rece-n toiul verii...c-un vin mi-ar fi mai cald.
Ca m-am pierdut si nu mai stiu de mine
Sunt zile ...când mi-e dor neincetat,
Mai sper ca intr-o zi sa poate sa te uite.
Momentul când mi-ai zis adio si-ai plecat..
0-mbrătișare toate sa le ierte
Pe buze să mai simt vinul tău minunat.
Nu pot nicicum să mi te fac uitat
Chiar de-a trecut ceva de când te-ai depărtat.
Mi-e atât de greu de-mbrățișez durerea
De care nici nu stii că-i tot ce mi-ai lasat....
În noapte
Ma plimb pe-aleea rece și pustie
Copacii din umbră mă privesc mirați
Pe cer strălucește luna plină,
Doar ea-mi mai bucură ochii întristați.
Imi port cu mine trecutul și pasul mi-e greu,
Caut s-o întâlnesc pe vechea "eu"
Mă frâng încercând din urmă s-o ajung
E departe... și-o privesc îndelung.
E beznă pe alee...sunt doar eu,
Și-mi inăbuș lacrimile ce vor să-mi iasă
Le stăpânesc să nu cadă, cu greu...
E frig...și mă gândesc să fac cale-ntoarsă.
Pe -o bancă mă asez visând
Deși speranțele mi-s la pământ,
Visez la pieptul tău obrazul să mi-l culc,
Si-un vin să beau, sub ochii tăi căprui...
Știu mi-e visul plin de dor
Ce-mi amintește cât de mult te ador
Și ma face să sper, să rezist fără a plânge
Ca-ntr-o zi un vin, și-o-mbrățisare mă vor ajunge..
Ce-as mai putea să scriu?...
Chiar dacă timpul nemilos a trecut
Rămâi în gândul meu om drag
Am amintiri ce nu vor să te uit
Și le păstrez in suflet... undeva....
Prezentul nu mi te-aduce înapoi
Mi te mai poarta-n vise câteva momente
Suficient să reînvie dorul meu de noi
Să te mai scriu cu drag pe pergamente
Dar ce-as putea sa scriu din ce nu stii?...
Sunt împlinită... frumos te-am cunoscut!
Aș vrea de-o-mbrățisare să-mi mai fii
Sfârșitul să ne fie ca la început...
Păcat
Pặcat ca nu ne-nvata nimeni ce și cum sa simțim
Sa ne-arate pe cine şi cum sa iubim
De ce nu-i nimeni sa ne spună cất și cum sa plângem
Să ne-arate cum inima să nu ne-o frângem?
Oare exista vreo dreaptă măsură?
Plânsul oare are și el a lui formulă?
Aplicată la un gram de durere
Atunci când inima și-o cerne?
Păcat ca nu ne-nvata nimeni sa trăim
Când după un eșec rămânem singuri
Ai nimănui cu sufletul prins între scânduri
Păcat... ca nu există dex să uităm ce iubim..
Am obosit...
Am obosit să-nfrunt al tău orgoliu
Să simt în urmă-ți atâta nostalgie
Să-mi fie sufletul în doliu
Și inima-mi... hemoragie.
Am obosit să sper în "revenire"
Am obosit să tot aştept
Mi-e sufletul plin de mâhnire
Durere tainică în al meu piept
Mi te-am bătut pe mână-n tatuaj
Să-mi amintesc de mi-o fi dor
De-al nostru tainic scurtmetraj
Frumos...incheiat..îngrozitor..
Am obosit sa mai scriu poezii
Despre-un erou nemuritor
Ce este al meu în nopţi târzii
în vise ce la răsărit imi mor..
3
#3 domni de plută cu parfum de vin
Mi-amintesc de tine și de gustul fin
Unul e Merlot ....sta pe primul loc
Apoi Sauvignon...locul 2 pe pod
Barbera pe 3..ultimul..cel mai stilat
Ordinea în care mi i-ai prezentat
Stau tantos la soare si soptesc discret
Suntem incompleti...fără #cabernet !
14.08.2024
Am ars de dorul vostru o vară...in fiecare zi,
Şi încă ard când ma gândesc la tine,
Tot am speranta ca e sa-ti pese, si-o sa vii
Sa-ti para rău..cu vinul..atât iubit de mine.
M-am rătăcit din nou și nu îmi este bine
Sunt rece-n toiul verii...c-un vin mi-ar fi mai cald.
Ca m-am pierdut si nu mai stiu de mine
Sunt zile ...când mi-e dor neincetat,
Mai sper ca intr-o zi sa poate sa te uite.
Momentul când mi-ai zis adio si-ai plecat..
0-mbrătișare toate sa le ierte
Pe buze să mai simt vinul tău minunat.
Nu pot nicicum să mi te fac uitat
Chiar de-a trecut ceva de când te-ai depărtat.
Mi-e atât de greu de-mbrățișez durerea
De care nici nu stii că-i tot ce mi-ai lasat....
În noapte
Ma plimb pe-aleea rece și pustie
Copacii din umbră mă privesc mirați
Pe cer strălucește luna plină,
Doar ea-mi mai bucură ochii întristați.
Imi port cu mine trecutul și pasul mi-e greu,
Caut s-o întâlnesc pe vechea "eu"
Mă frâng încercând din urmă s-o ajung
E departe... și-o privesc îndelung.
E beznă pe alee...sunt doar eu,
Și-mi inăbuș lacrimile ce vor să-mi iasă
Le stăpânesc să nu cadă, cu greu...
E frig...și mă gândesc să fac cale-ntoarsă.
Pe -o bancă mă asez visând
Deși speranțele mi-s la pământ,
Visez la pieptul tău obrazul să mi-l culc,
Si-un vin să beau, sub ochii tăi căprui...
Știu mi-e visul plin de dor
Ce-mi amintește cât de mult te ador
Și ma face să sper, să rezist fără a plânge
Ca-ntr-o zi un vin, și-o-mbrățisare mă vor ajunge..
Ce-as mai putea să scriu?...
Chiar dacă timpul nemilos a trecut
Rămâi în gândul meu om drag
Am amintiri ce nu vor să te uit
Și le păstrez in suflet... undeva....
Prezentul nu mi te-aduce înapoi
Mi te mai poarta-n vise câteva momente
Suficient să reînvie dorul meu de noi
Să te mai scriu cu drag pe pergamente
Dar ce-as putea sa scriu din ce nu stii?...
Sunt împlinită... frumos te-am cunoscut!
Aș vrea de-o-mbrățisare să-mi mai fii
Sfârșitul să ne fie ca la început...
Păcat
Pặcat ca nu ne-nvata nimeni ce și cum sa simțim
Sa ne-arate pe cine şi cum sa iubim
De ce nu-i nimeni sa ne spună cất și cum sa plângem
Să ne-arate cum inima să nu ne-o frângem?
Oare exista vreo dreaptă măsură?
Plânsul oare are și el a lui formulă?
Aplicată la un gram de durere
Atunci când inima și-o cerne?
Păcat ca nu ne-nvata nimeni sa trăim
Când după un eșec rămânem singuri
Ai nimănui cu sufletul prins între scânduri
Păcat... ca nu există dex să uităm ce iubim..