Roz
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
Pentru că ai pictat
Lângă Adam pe Eva
Cu părul lung buclat.
Cu ochi fermecători
Şi gene languroase,
Sprâncene arcuite
Şi buze mătăsoase.
Cu gâtul graţios
Şi sân seducător,
Cu mijloc de clepsidră
Şi cel mai fin picior.
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
Pentru că ai pictat
Lângă Adam, femeia,
Un înger întrupat!
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
Îţi mulţumesc frumos,
Că în tabloul vieţii
Ai dat şi o tuşă roz!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Cătălin Teodoreanu
Data postării: 27 februarie
Vizualizări: 153
Poezii din aceiaşi categorie
Fir de ață
Am pus șoapte într-un cub de gheață,
Iar noaptea mi-a pus gheață,
într-un pahar de șoapte,
Pastile de durere,
ale muribundului de mine.
Am pus lacrimi într-un pahar cu gheață
Să le trec prin timp un infinit
Să redenumesc viața printr-un fir de ață
Cu un titlu “ne-am iubit”.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Anonimul ....
Anonimul ...
Ești anonimului din viața mea ..
Ce adesea inima îmi alina,
Cu al lui glas duios
Viața îmi era pe dos ....
Mă iubea că pe o micuță
Dar eram luată de prostuță...
Mereu am fost uimită
De a ta iubire cruntă.
(Ig:_caty_b_
Dincolo de noi
Privesc înfrigurat sub geamul tău
cum țurțuri dau să cadă,
ca stele înghițind din hău
lumina s-o revadă.
Amorf, când luna licărea sfios,
trupul stâncos l-ai dezvelit o clipă.
Când raza ei, zâmbea pios,
mi-ai devenit iubită!
Degeaba regrete!
Mă joc în părul ei
Cu un cârlionț,
Și-i cad în poală
Ca lovit de glonț
Ochii mi-i ridic
Să-i văd privirea,
Îi simt tristețea
Și...dezamagirea
Mă lasă să adorm
Pe-al ei picior subțire,
Visez cum mă sărută
Dar e doar amăgire
Deschid ochii ușor
Și singur mă găsesc,
Îi chem numele ei
Ecoul doar primesc
Am fost prea egoist
Cerând mereu iubire,
Făr' să ofer în schimb
Un dram de fericire
Degeaba am regrete
La tot ce s-a-ntâmplat,
Rămân cu amintirea
Și tare trist...că a plecat!
Speranța
Mulțumesc că ești cu mine
Și că mă iubești ,
Aveam nevoie de tine
Și ai apărut de nicăieri ,
Îmi pierdusem orice speranță
Că voi găsi pe cineva ,să mă iubească ,
Așa cum sunt eu, ciudata,
Aveam nevoie de tine, in viața mea ,
Să o faci mai frumoasa ,
Să simt cu adevărat ce e iubirea.
Îmi este dor…
Astăzi te-am văzut,
Te-am văzut râzând,
Te-am văzut fericit,
Te-am văzut altfel.
Ieri ai fost cu ea,
Ieri, eu te-am văzut.
De mâna v-ați ținut
Și v-ați sărutat.
Îmi este dor să te văd,
Îmi e dor să te mai simt,
Îmi e dor să te iubesc,
Îmi e dor să fii aici.
Fir de ață
Am pus șoapte într-un cub de gheață,
Iar noaptea mi-a pus gheață,
într-un pahar de șoapte,
Pastile de durere,
ale muribundului de mine.
Am pus lacrimi într-un pahar cu gheață
Să le trec prin timp un infinit
Să redenumesc viața printr-un fir de ață
Cu un titlu “ne-am iubit”.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Anonimul ....
Anonimul ...
Ești anonimului din viața mea ..
Ce adesea inima îmi alina,
Cu al lui glas duios
Viața îmi era pe dos ....
Mă iubea că pe o micuță
Dar eram luată de prostuță...
Mereu am fost uimită
De a ta iubire cruntă.
(Ig:_caty_b_
Dincolo de noi
Privesc înfrigurat sub geamul tău
cum țurțuri dau să cadă,
ca stele înghițind din hău
lumina s-o revadă.
Amorf, când luna licărea sfios,
trupul stâncos l-ai dezvelit o clipă.
Când raza ei, zâmbea pios,
mi-ai devenit iubită!
Degeaba regrete!
Mă joc în părul ei
Cu un cârlionț,
Și-i cad în poală
Ca lovit de glonț
Ochii mi-i ridic
Să-i văd privirea,
Îi simt tristețea
Și...dezamagirea
Mă lasă să adorm
Pe-al ei picior subțire,
Visez cum mă sărută
Dar e doar amăgire
Deschid ochii ușor
Și singur mă găsesc,
Îi chem numele ei
Ecoul doar primesc
Am fost prea egoist
Cerând mereu iubire,
Făr' să ofer în schimb
Un dram de fericire
Degeaba am regrete
La tot ce s-a-ntâmplat,
Rămân cu amintirea
Și tare trist...că a plecat!
Speranța
Mulțumesc că ești cu mine
Și că mă iubești ,
Aveam nevoie de tine
Și ai apărut de nicăieri ,
Îmi pierdusem orice speranță
Că voi găsi pe cineva ,să mă iubească ,
Așa cum sunt eu, ciudata,
Aveam nevoie de tine, in viața mea ,
Să o faci mai frumoasa ,
Să simt cu adevărat ce e iubirea.
Îmi este dor…
Astăzi te-am văzut,
Te-am văzut râzând,
Te-am văzut fericit,
Te-am văzut altfel.
Ieri ai fost cu ea,
Ieri, eu te-am văzut.
De mâna v-ați ținut
Și v-ați sărutat.
Îmi este dor să te văd,
Îmi e dor să te mai simt,
Îmi e dor să te iubesc,
Îmi e dor să fii aici.
Alte poezii ale autorului
Ia-mă iubito...
Ia-mă iubito şi mă frânge ca pe o pâine coaptă
Şi dă-mă la sărmanii ce trec pe lângă poartă,
Să le astâmperi foamea cumva cu nişte pâine
Şi să-şi aducă aminte din când în când de mine.
Ia-mă iubito şi du-mă la oala cu mâncare
Şi aruncă-mă-n bucate ca pe un praf de sare
Şi dă-mă de pomană la oamenii de rând,
De mine să-şi aducă aminte când şi când.
Ia-mă iubito şi mă varsă prin cănile de lut,
Ca pe vinul cel roşu şi dulce la băut,
Să-nchine toţi săracii, atunci când mă vor bea,
Din când în când iubito...în amintirea mea.
Ce-mi pasă...
Ce-mi pasă că trec clipe
Şi că nu se opresc,
Atâta timp cât numai
La tine mă gândesc!
Ce-mi pasă că trec zile
Şi că-s tot mai puţine,
Atâta timp cât iarăşi
Îmi este dor de tine!
Şi ce dacă trec anii
Şi nu se-ntorc din drum,
Atâta timp cât încă
Te mai iubesc şi-acum!
Tu, iartă-mă, Isuse!
Tu, iartă-mă, Hristose!
Tu iartă-mă, că-s om
Şi că sunt şi piron
Ce încă-Ţi trec prin oase.
Că-n coastele-Ţi împunse,
Eu suliţă încă sunt
Şi spin pe capul sfânt
Şi oţetul de pe buze.
Tu, iartă-mă, Isuse!
Că Te tot răstignesc,
Cum tot păcătuiesc
Şi tot îmi caut scuze.
De parcă nu-Ţi ajunge
Să simţi de sânge scurse
Picioarele-Ţi străpunse,
De mii de ani pe cruce.
Tu, iartă-mă, Isuse!
De mine oricât fugi...
De mine oricât fugi, mă jur,
Iubitul tău că am să fiu,
Al tău sărut ca să ţi-l fur...
Că pot şi vreau şi ştiu.
Şi-oricât de mult mă ocoleşti,
În braţe eu am să te iau,
Aşa că să te pregăteşti...
Că pot şi ştiu şi vreau.
Şi parcă-ai da să fugi, dar stai
Să te sărut cu foc,
Când mâna-ţi cer şi tu mi-o dai...
Că şti că vreau şi pot.
Fecioară, aş vrea...
Fecioară, aş vrea un ulcior de lut
Să fiu, ca să mă duci la gură,
Să-ţi dau din mine băutură
Şi cel mai lung şi scump sărut.
Să mă cobori apoi discret
Pe sân, să-ţi răcoresc fecioară,
În cea mai caldă zi de vară,
Din focul ce te arde-n piept.
Să-mi umezeşti din nou ţărâna
Cu apă rece de izvor
Şi să mă umplu de fior,
De toartă când mă prinzi cu mâna.
Şi noaptea când cu toţii dorm,
Aş vrea, de sete ce îţi vine,
Tu să mă iei în pat cu tine,
Iar eu să redevin un om.
Mi-ar fi plăcut...
Mi-ar fi plăcut să te-ntâlnesc
Când eram tânăr, să-ţi vorbesc,
Cât te iubesc de mult să-ţi spun,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Să ne plimbăm îndrăgostiţi
Pe sub salcâmii înfloriţi,
Să ne-mbătăm cu al lor parfum,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Şi albe flori în păr să-ţi prind,
În al meu braţ să te cuprind,
Să te sărut ca un nebun,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Mereu să fiu al tău iubit
Şi tu a mea pân' la sfârşit,
O viaţă-n doi pe acelaşi drum,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Poate nici azi nu e târziu,
Să te-ntâlnesc prin Cişmigiu
Sau poate totul e doar fum,
Cum a fost şi atunci...şi acum.
Ia-mă iubito...
Ia-mă iubito şi mă frânge ca pe o pâine coaptă
Şi dă-mă la sărmanii ce trec pe lângă poartă,
Să le astâmperi foamea cumva cu nişte pâine
Şi să-şi aducă aminte din când în când de mine.
Ia-mă iubito şi du-mă la oala cu mâncare
Şi aruncă-mă-n bucate ca pe un praf de sare
Şi dă-mă de pomană la oamenii de rând,
De mine să-şi aducă aminte când şi când.
Ia-mă iubito şi mă varsă prin cănile de lut,
Ca pe vinul cel roşu şi dulce la băut,
Să-nchine toţi săracii, atunci când mă vor bea,
Din când în când iubito...în amintirea mea.
Ce-mi pasă...
Ce-mi pasă că trec clipe
Şi că nu se opresc,
Atâta timp cât numai
La tine mă gândesc!
Ce-mi pasă că trec zile
Şi că-s tot mai puţine,
Atâta timp cât iarăşi
Îmi este dor de tine!
Şi ce dacă trec anii
Şi nu se-ntorc din drum,
Atâta timp cât încă
Te mai iubesc şi-acum!
Tu, iartă-mă, Isuse!
Tu, iartă-mă, Hristose!
Tu iartă-mă, că-s om
Şi că sunt şi piron
Ce încă-Ţi trec prin oase.
Că-n coastele-Ţi împunse,
Eu suliţă încă sunt
Şi spin pe capul sfânt
Şi oţetul de pe buze.
Tu, iartă-mă, Isuse!
Că Te tot răstignesc,
Cum tot păcătuiesc
Şi tot îmi caut scuze.
De parcă nu-Ţi ajunge
Să simţi de sânge scurse
Picioarele-Ţi străpunse,
De mii de ani pe cruce.
Tu, iartă-mă, Isuse!
De mine oricât fugi...
De mine oricât fugi, mă jur,
Iubitul tău că am să fiu,
Al tău sărut ca să ţi-l fur...
Că pot şi vreau şi ştiu.
Şi-oricât de mult mă ocoleşti,
În braţe eu am să te iau,
Aşa că să te pregăteşti...
Că pot şi ştiu şi vreau.
Şi parcă-ai da să fugi, dar stai
Să te sărut cu foc,
Când mâna-ţi cer şi tu mi-o dai...
Că şti că vreau şi pot.
Fecioară, aş vrea...
Fecioară, aş vrea un ulcior de lut
Să fiu, ca să mă duci la gură,
Să-ţi dau din mine băutură
Şi cel mai lung şi scump sărut.
Să mă cobori apoi discret
Pe sân, să-ţi răcoresc fecioară,
În cea mai caldă zi de vară,
Din focul ce te arde-n piept.
Să-mi umezeşti din nou ţărâna
Cu apă rece de izvor
Şi să mă umplu de fior,
De toartă când mă prinzi cu mâna.
Şi noaptea când cu toţii dorm,
Aş vrea, de sete ce îţi vine,
Tu să mă iei în pat cu tine,
Iar eu să redevin un om.
Mi-ar fi plăcut...
Mi-ar fi plăcut să te-ntâlnesc
Când eram tânăr, să-ţi vorbesc,
Cât te iubesc de mult să-ţi spun,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Să ne plimbăm îndrăgostiţi
Pe sub salcâmii înfloriţi,
Să ne-mbătăm cu al lor parfum,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Şi albe flori în păr să-ţi prind,
În al meu braţ să te cuprind,
Să te sărut ca un nebun,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Mereu să fiu al tău iubit
Şi tu a mea pân' la sfârşit,
O viaţă-n doi pe acelaşi drum,
Mi-ar fi plăcut atunci...şi acum.
Poate nici azi nu e târziu,
Să te-ntâlnesc prin Cişmigiu
Sau poate totul e doar fum,
Cum a fost şi atunci...şi acum.