Încă îți port amintirea
Încă îți port amintirea....
Pitită într-un colț de inimă
Unde nu ajunge lumina
Și totuși e-atât de vie, fără...vină.
Încă îți port amintirea...
În brațele tale o lume se topea
Să creeze timp și spațiu
Pentru tot ce sufletul simțea.
Încă îți port amintirea....
Erai paharul meu divin,
Ce-ai născut în mine simțirea
De dor...un sentiment sublim...
Încă îți port amintirea...
Esti clipa mea de neuitat
Deși m-ai obligat să te uit
Cu dor...in suflet te-am păstrat.
Încă îți port amintirea...
Pe retine mi-a rămas privirea
Impregnat în suflet e parfumul tău
Ca o adiere mă-nvăluie mereu...
Încă iți port amintirea...
Dar nu mai port povara.
M-am dăruit cu sufletul întreg
Dovadă că pot simți curat
Și ăsta nu e un regret...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 13 mai
Vizualizări: 172
Poezii din aceiaşi categorie
Labirint Ceresc
Țucă,
Ai tăi ochi gri ca ceața de dimineață,
mă fac să mă pierd în adâncuri eteree
ochii tăi tandrețe de platină, labirint ceresc
oferă taină și blândețe nopții adânci
O hartă mi-ar trebui, ai tăi ochi să îndrăznesc ai descoperi
Dar pierdut in vise sunt, lângă copacii negri, in labirintul ceresc, prins ca de sirene.
Și ochii tăi gri de paladiu, un cer de toamnă noros, îmi aduce mulțumire, și un vis frumos, odios.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
In trecut
Uneori mi-e dor,
Ma duc iar in trecut
Cu gandul , caci fizic
Nu pot sa ma duc.
Mi-amintesc clipe dulci
De acolo , din trecut
Unde doar cu gandul ma mai duc...
Vreau sa te sarut
Am plecat departe, sa uit
Oricat am sa ma duc
Tot nu pot sa uit
Raman in trecut.
Poveste de iubire, Ramira&Alexander
Cânta povestea în amurg,
Când luna sus mijește,
Cânta un simplu trubadur
Povestea scurtă a vieții.
Cum o mândrețe de băiat,
Ce s-a născut într-un palat,
Într-un palat ca de cristal,
A devenit mândru bărbat.
Tu te-ai născut pe pat de flori,
Alături, tatăl rege,
Regină mama ta a fost,
Iar tu frumosul prinț.
Toți cărturarii buni
Te lăudau în gând,
Iar popii și curtenii
Îți închinau mătănii.
Au așteptat cu toții
Un domn ca să se nască,
Un rege viitor
De rău să îi păzească.
Banchete și petreceri
În cinstea ta au fost,
De dănțuiau și robii,
Și preoții cu toți.
În fragedă pruncie,
Curtenii se mirau
Cât de dibaci e prințul
Și ce frumos era.
Cu fața sa de înger
Și mersul așezat,
Îi cuceri îndată
Pe toți de la palat.
Dar, iată, anii au trecut,
Iar prințul deveni adult,
Un soare strălucind plăcut
Cu cerul, mantie și scut.
Cu drag și fală îl privea
Mărețul tată rege
Și lumea toată-l lăuda
Pe prințul Alexander.
În ziua aceea de april,
Chemând în mare taină
Pe fiul său la căpătâi,
Bătrânul rege zise:
„Eu sunt bătrân, copile drag,
Și boala mă răpune,
Te du acum, copile drag,
Mireasă de-ți alege”.
Plecă în lume prințul nostru
Cu un alai din zece,
Călare pe un roib frumos,
Cum altul nu fusese.
La pas de cal în tot regatul,
Bătând ținutu-n lung și latul,
Prin curți frumoase boierești,
El nu găsi vreo dragă fată.
Dar într-o zi, pe înserat,
Zări ca o nălucă,
Abia mijind de după stânci,
O preafrumoasă fată.
Era copila lui Tavoi,
Un biet bătrân din Tashke,
Ce nu era un soi domnesc
Și-avea o simplă barcă.
Îl ajutase de cu seară
Cu barca sa să treacă
De râul Rhen, învolburat,
De pe un mal pe altul.
În noaptea aceea minunată,
Cum alta nu fusese,
Văzu învăluită-n taină
Pe preafrumoasa fată.
Ca un boboc de trandafir
Cu talie subțire,
Întâmpină pe bietul prinț
Îmbujorat la față.
Cu vocea caldă cristalină
Și ochii ei căprui și blânzi,
Făcu ca prințul să se piardă
În mrejele-i de fată.
Așa o eleganță rară
Nu-i fuse ca să vadă,
Nici pe la curțile domnești,
Nici la prea buna mamă.
În noaptea-ceea fermecată,
Un jurământ făcu îndată,
Că astă fată va să fie
În viitor, prea scumpa lui soție.
Învăluit în vraja nopții
Cu luna ca un astru sfânt,
Stătea îngândurat bătrânul
Copila-și sărutând.
Cu înțeleaptă judecată
Amarnic surâzând,
Înțelegea că biata fată
E un copil pierdut.
„Te cheamă dorul de iubire”,
zise, încet, Tavoi.
„În ochi-ți văd acea sclipire,
al tinereții foc.”
„Te-ai întristat, zise copila,
de focul ce mă arde.
Nu l-am chemat, nu l-am vrut eu”
răspunse-n plâns copila.
„E focul dragostei, copilă,
Ce arde în neștire,
Te cheamă azi neîncetat
În drumul spre iubire.
Nu darul dulce al iubirii
E cel ce mă-ntristează,
E teama mea de om bătrân
Că vei pleca în grabă.
Pe drumul vieții ai să pleci,
Curând vei da uitării
Bătrâna casă din Tashke
Și pe bătrânul tată.”
În lacrimi izbucni copila
Și, ascunzând dezamăgirea,
Îi spuse cu un glas duios:
„Rămân cu tine, tată!”.
Buimac de tot ce auzi,
Cu inima în piept să-i spargă,
Stătea în umbră pitulat
Oșteanul cel de strajă.
Degrabă prințul anunță
Această veste tristă,
Iar el ca hotărâre luă
Să meargă mai departe.
În calea lungă ce urmă
Avea să vadă multe,
Departe de al său regat
Și rătăcind în lume.
Văzu ciudate animale,
Văzu și marea mare,
Văzu palate și cocioabe,
Văzu și-o vrăjitoare.
„Întoarce-te, mărite prinț,
O fată te așteaptă,
O văd în globul de cristal,
O văd cum te așteaptă!”
Ca ars sări prea bunul prinț
Și-n fuga sa cea mare
Zori alaiul printre munți
Ramira să o vadă.
Îi mai vedea în minte chipul,
Surâsul ei fermecător,
Părea că îi aude glasul
Rostindu-i numele cu dor.
În prag plăpânda fată,
Cu ochii mari, înlăcrimați,
Jelea preabunul tată,
Pe barcagiul zis Tavoi.
Rămasă singură pe lume
Și fără niciun ajutor,
Părea pierdută biata fată
Fără bătrânul tată.
Dar într-o zi pe înserat,
Pe drum din miazănoapte,
Văzu departe-n zare
Pe prințul ei călare.
Se bucură frumoasa fată,
Iar cu năframa-și șterse fața,
Ca nimeni să nu vadă
Obrazul străbătut de lacrimi.
S-au regăsit în ceas de taină,
Când totul părea ca pierdut,
Au dat cuvintele pe sărutări
Și s-au pierdut în noapte.
În dimineața ce urmă,
În drumul lor către palat,
Au străbătut cu bucurie
Întregul lui regat.
Văzând că locurile sunt frumoase
Și lumea toată este bună,
Ei s-au jurat cu-adevărat
Așa ca să rămână.
Întâmpinați în prag de vară
De lumea ce se bucura să-i vadă,
Se auzeau în tot palatul
Doar strigăte de bucurie
Și tot regatul mulțumit
Îl aclama pe cel venit,
Să fie rege peste toți,
Când vremea va să vină.
S-au veselit atunci curtenii,
S-a bucurat și biata mamă,
Iar bunul rege fericit
Își ascundea o lacrimă.
Mirați de preafrumoasa fată,
De zâmbetu-i fermecător,
Au acceptat pe loc să facă
O nuntă cum n-a fost alta.
O nuntă mare împărătească,
Cum nimeni n-a văzut vreodată,
Cu lăutari și saltimbanci,
Cu diferite feluri de bucate.
De sus, din ceruri își priveau
Și își vegheau comoara,
Bătrânul barcagiu Tavoi
Cu a Ramirei mamă.
,,O clipă de sinceritate" în turcă
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Bir anlık samimiyet
Bir anlık samimiyet
veda etmek yerine
biraz güzellik verelim
bu son saat.
biz değişmedik
bu sadece bir fikir
Tek bir kelimeyi hafife almayın
veya önemsiz bir jest.
Hayır değişmedik
bu sadece bir tesadüf
Her halükarda olurduk
ve ne hakkında konuşursak konuşalım
biz iki yabancı değiliz
Aşkım.
Bir anlık samimiyet
muhteşem bir jest olurdu
bunu kabul edecek cesaretimiz var
birbirimizi sevdiğimizi.
Bir anlık samimiyet
bizi hatırlayacaklardı
güzel yıllarımızın
bize bu son hatırlatacaktı
Bir anlık samimiyet
veda etmek yerine.
biz değişmedik
bu sadece bir fikir
Tek bir kelimeyi hafife almayın
veya önemsiz bir jest.
Hayır değişmedik
bu sadece bir tesadüf
Her halükarda olurduk
ve ne hakkında konuşursak konuşalım
biz iki yabancı değiliz
Aşkım.
Bir anlık samimiyet
muhteşem bir jest olurdu
bunu kabul edecek cesaretimiz var
hala birbirimizi sevdiğimizi
Bir anlık samimiyet
bizi hatırlayacaklardı
güzel yıllarımızın
bize bu son hatırlatacaktı
Bir anlık samimiyet
veda etmek yerine.
Bir anlık samimiyet
muhteşem bir jest olurdu
bunu kabul edecek cesaretimiz var
hala birbirimizi sevdiğimizi
Bir anlık samimiyet
bizi hatırlayacaklardı
güzel yıllarımızın
bize bu son hatırlatacaktı
Bir anlık samimiyet
veda etmek yerine.
Astept
Aștept sa mi scrii,
Un mic mesaj sa îmi trimiți,
Sa mi spui ca ma iubești,
Și asa tu ma n veselesti.
Sa simt ca sunt iubita,
Sa fiu fata visurilor tale,
Dar păcat ca e doar o imaginare.
Am așteptat,
Și am asteptat,
Crezând ca o sa vii,
Dar tot nu ai venit.
M am pus cu capul pe perna
Și am așteptat sa mi scrii.
Am început sa plang,
Sa plang de durere,
Căci inima mea pe tine te vrea.
Păcat ca nu simte și a ta asa...
Am nevoie de tine,
Ma pierd în gânduri,
Ma pierd în mii de vise,
Mii de poezii,
Doar pentru tine.
Te doresc cum oamenii doresc banii,
Dar eu te vreau pe tine.
Sa fii lângă mine,
Sa ma ajuti și sa ma susții.
Te vreau și am nevoie de tine,
Și ca să nu te pierd,
Ti as zice cele 2 cuvinte
Și 8 litere,
Dar știu ca nu are sens...
Asa eu ma mint mereu,
Crezând ca ma iubești,
Ca intr o zi o sa ma dorești...
Oare știu?
Voi scrie mereu despre iubire,
Și desprea dragostea adevărată,
Și nu voi renunța să caut fericire,
În viața asta scurtă și nedreaptă
Dar oare știu cum este a iubi?
Și a primi iubirea de la cineva!
Am dat ceva pentru-a primi?
Sau doar cerșesc la mila altcuiva!
Ne întrebăm...suntem iubiți?
Sau doar trăim, dezamăgire,
Sărac, bogat putem fi fericiți,
Dacă în suflet avem mulțumire
Iubirea, fericirea vin către noi,
Doar la acei ce-n viață dăruim,
Și dăm ceva și celor cu nevoi,
Cu dragoste..urmând răsplată..să primim!
Scrisă de Cezar!
Pe curànd!
Labirint Ceresc
Țucă,
Ai tăi ochi gri ca ceața de dimineață,
mă fac să mă pierd în adâncuri eteree
ochii tăi tandrețe de platină, labirint ceresc
oferă taină și blândețe nopții adânci
O hartă mi-ar trebui, ai tăi ochi să îndrăznesc ai descoperi
Dar pierdut in vise sunt, lângă copacii negri, in labirintul ceresc, prins ca de sirene.
Și ochii tăi gri de paladiu, un cer de toamnă noros, îmi aduce mulțumire, și un vis frumos, odios.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
In trecut
Uneori mi-e dor,
Ma duc iar in trecut
Cu gandul , caci fizic
Nu pot sa ma duc.
Mi-amintesc clipe dulci
De acolo , din trecut
Unde doar cu gandul ma mai duc...
Vreau sa te sarut
Am plecat departe, sa uit
Oricat am sa ma duc
Tot nu pot sa uit
Raman in trecut.
Poveste de iubire, Ramira&Alexander
Cânta povestea în amurg,
Când luna sus mijește,
Cânta un simplu trubadur
Povestea scurtă a vieții.
Cum o mândrețe de băiat,
Ce s-a născut într-un palat,
Într-un palat ca de cristal,
A devenit mândru bărbat.
Tu te-ai născut pe pat de flori,
Alături, tatăl rege,
Regină mama ta a fost,
Iar tu frumosul prinț.
Toți cărturarii buni
Te lăudau în gând,
Iar popii și curtenii
Îți închinau mătănii.
Au așteptat cu toții
Un domn ca să se nască,
Un rege viitor
De rău să îi păzească.
Banchete și petreceri
În cinstea ta au fost,
De dănțuiau și robii,
Și preoții cu toți.
În fragedă pruncie,
Curtenii se mirau
Cât de dibaci e prințul
Și ce frumos era.
Cu fața sa de înger
Și mersul așezat,
Îi cuceri îndată
Pe toți de la palat.
Dar, iată, anii au trecut,
Iar prințul deveni adult,
Un soare strălucind plăcut
Cu cerul, mantie și scut.
Cu drag și fală îl privea
Mărețul tată rege
Și lumea toată-l lăuda
Pe prințul Alexander.
În ziua aceea de april,
Chemând în mare taină
Pe fiul său la căpătâi,
Bătrânul rege zise:
„Eu sunt bătrân, copile drag,
Și boala mă răpune,
Te du acum, copile drag,
Mireasă de-ți alege”.
Plecă în lume prințul nostru
Cu un alai din zece,
Călare pe un roib frumos,
Cum altul nu fusese.
La pas de cal în tot regatul,
Bătând ținutu-n lung și latul,
Prin curți frumoase boierești,
El nu găsi vreo dragă fată.
Dar într-o zi, pe înserat,
Zări ca o nălucă,
Abia mijind de după stânci,
O preafrumoasă fată.
Era copila lui Tavoi,
Un biet bătrân din Tashke,
Ce nu era un soi domnesc
Și-avea o simplă barcă.
Îl ajutase de cu seară
Cu barca sa să treacă
De râul Rhen, învolburat,
De pe un mal pe altul.
În noaptea aceea minunată,
Cum alta nu fusese,
Văzu învăluită-n taină
Pe preafrumoasa fată.
Ca un boboc de trandafir
Cu talie subțire,
Întâmpină pe bietul prinț
Îmbujorat la față.
Cu vocea caldă cristalină
Și ochii ei căprui și blânzi,
Făcu ca prințul să se piardă
În mrejele-i de fată.
Așa o eleganță rară
Nu-i fuse ca să vadă,
Nici pe la curțile domnești,
Nici la prea buna mamă.
În noaptea-ceea fermecată,
Un jurământ făcu îndată,
Că astă fată va să fie
În viitor, prea scumpa lui soție.
Învăluit în vraja nopții
Cu luna ca un astru sfânt,
Stătea îngândurat bătrânul
Copila-și sărutând.
Cu înțeleaptă judecată
Amarnic surâzând,
Înțelegea că biata fată
E un copil pierdut.
„Te cheamă dorul de iubire”,
zise, încet, Tavoi.
„În ochi-ți văd acea sclipire,
al tinereții foc.”
„Te-ai întristat, zise copila,
de focul ce mă arde.
Nu l-am chemat, nu l-am vrut eu”
răspunse-n plâns copila.
„E focul dragostei, copilă,
Ce arde în neștire,
Te cheamă azi neîncetat
În drumul spre iubire.
Nu darul dulce al iubirii
E cel ce mă-ntristează,
E teama mea de om bătrân
Că vei pleca în grabă.
Pe drumul vieții ai să pleci,
Curând vei da uitării
Bătrâna casă din Tashke
Și pe bătrânul tată.”
În lacrimi izbucni copila
Și, ascunzând dezamăgirea,
Îi spuse cu un glas duios:
„Rămân cu tine, tată!”.
Buimac de tot ce auzi,
Cu inima în piept să-i spargă,
Stătea în umbră pitulat
Oșteanul cel de strajă.
Degrabă prințul anunță
Această veste tristă,
Iar el ca hotărâre luă
Să meargă mai departe.
În calea lungă ce urmă
Avea să vadă multe,
Departe de al său regat
Și rătăcind în lume.
Văzu ciudate animale,
Văzu și marea mare,
Văzu palate și cocioabe,
Văzu și-o vrăjitoare.
„Întoarce-te, mărite prinț,
O fată te așteaptă,
O văd în globul de cristal,
O văd cum te așteaptă!”
Ca ars sări prea bunul prinț
Și-n fuga sa cea mare
Zori alaiul printre munți
Ramira să o vadă.
Îi mai vedea în minte chipul,
Surâsul ei fermecător,
Părea că îi aude glasul
Rostindu-i numele cu dor.
În prag plăpânda fată,
Cu ochii mari, înlăcrimați,
Jelea preabunul tată,
Pe barcagiul zis Tavoi.
Rămasă singură pe lume
Și fără niciun ajutor,
Părea pierdută biata fată
Fără bătrânul tată.
Dar într-o zi pe înserat,
Pe drum din miazănoapte,
Văzu departe-n zare
Pe prințul ei călare.
Se bucură frumoasa fată,
Iar cu năframa-și șterse fața,
Ca nimeni să nu vadă
Obrazul străbătut de lacrimi.
S-au regăsit în ceas de taină,
Când totul părea ca pierdut,
Au dat cuvintele pe sărutări
Și s-au pierdut în noapte.
În dimineața ce urmă,
În drumul lor către palat,
Au străbătut cu bucurie
Întregul lui regat.
Văzând că locurile sunt frumoase
Și lumea toată este bună,
Ei s-au jurat cu-adevărat
Așa ca să rămână.
Întâmpinați în prag de vară
De lumea ce se bucura să-i vadă,
Se auzeau în tot palatul
Doar strigăte de bucurie
Și tot regatul mulțumit
Îl aclama pe cel venit,
Să fie rege peste toți,
Când vremea va să vină.
S-au veselit atunci curtenii,
S-a bucurat și biata mamă,
Iar bunul rege fericit
Își ascundea o lacrimă.
Mirați de preafrumoasa fată,
De zâmbetu-i fermecător,
Au acceptat pe loc să facă
O nuntă cum n-a fost alta.
O nuntă mare împărătească,
Cum nimeni n-a văzut vreodată,
Cu lăutari și saltimbanci,
Cu diferite feluri de bucate.
De sus, din ceruri își priveau
Și își vegheau comoara,
Bătrânul barcagiu Tavoi
Cu a Ramirei mamă.
,,O clipă de sinceritate" în turcă
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Bir anlık samimiyet
Bir anlık samimiyet
veda etmek yerine
biraz güzellik verelim
bu son saat.
biz değişmedik
bu sadece bir fikir
Tek bir kelimeyi hafife almayın
veya önemsiz bir jest.
Hayır değişmedik
bu sadece bir tesadüf
Her halükarda olurduk
ve ne hakkında konuşursak konuşalım
biz iki yabancı değiliz
Aşkım.
Bir anlık samimiyet
muhteşem bir jest olurdu
bunu kabul edecek cesaretimiz var
birbirimizi sevdiğimizi.
Bir anlık samimiyet
bizi hatırlayacaklardı
güzel yıllarımızın
bize bu son hatırlatacaktı
Bir anlık samimiyet
veda etmek yerine.
biz değişmedik
bu sadece bir fikir
Tek bir kelimeyi hafife almayın
veya önemsiz bir jest.
Hayır değişmedik
bu sadece bir tesadüf
Her halükarda olurduk
ve ne hakkında konuşursak konuşalım
biz iki yabancı değiliz
Aşkım.
Bir anlık samimiyet
muhteşem bir jest olurdu
bunu kabul edecek cesaretimiz var
hala birbirimizi sevdiğimizi
Bir anlık samimiyet
bizi hatırlayacaklardı
güzel yıllarımızın
bize bu son hatırlatacaktı
Bir anlık samimiyet
veda etmek yerine.
Bir anlık samimiyet
muhteşem bir jest olurdu
bunu kabul edecek cesaretimiz var
hala birbirimizi sevdiğimizi
Bir anlık samimiyet
bizi hatırlayacaklardı
güzel yıllarımızın
bize bu son hatırlatacaktı
Bir anlık samimiyet
veda etmek yerine.
Astept
Aștept sa mi scrii,
Un mic mesaj sa îmi trimiți,
Sa mi spui ca ma iubești,
Și asa tu ma n veselesti.
Sa simt ca sunt iubita,
Sa fiu fata visurilor tale,
Dar păcat ca e doar o imaginare.
Am așteptat,
Și am asteptat,
Crezând ca o sa vii,
Dar tot nu ai venit.
M am pus cu capul pe perna
Și am așteptat sa mi scrii.
Am început sa plang,
Sa plang de durere,
Căci inima mea pe tine te vrea.
Păcat ca nu simte și a ta asa...
Am nevoie de tine,
Ma pierd în gânduri,
Ma pierd în mii de vise,
Mii de poezii,
Doar pentru tine.
Te doresc cum oamenii doresc banii,
Dar eu te vreau pe tine.
Sa fii lângă mine,
Sa ma ajuti și sa ma susții.
Te vreau și am nevoie de tine,
Și ca să nu te pierd,
Ti as zice cele 2 cuvinte
Și 8 litere,
Dar știu ca nu are sens...
Asa eu ma mint mereu,
Crezând ca ma iubești,
Ca intr o zi o sa ma dorești...
Oare știu?
Voi scrie mereu despre iubire,
Și desprea dragostea adevărată,
Și nu voi renunța să caut fericire,
În viața asta scurtă și nedreaptă
Dar oare știu cum este a iubi?
Și a primi iubirea de la cineva!
Am dat ceva pentru-a primi?
Sau doar cerșesc la mila altcuiva!
Ne întrebăm...suntem iubiți?
Sau doar trăim, dezamăgire,
Sărac, bogat putem fi fericiți,
Dacă în suflet avem mulțumire
Iubirea, fericirea vin către noi,
Doar la acei ce-n viață dăruim,
Și dăm ceva și celor cu nevoi,
Cu dragoste..urmând răsplată..să primim!
Scrisă de Cezar!
Pe curànd!
Alte poezii ale autorului
CUM?...
Cum să-i spun sufletului să nu-i mai fie dor...
Cum să-i cer inimii pentru tine să nu bată?
Cum să ma apropii fără să mă respingi,
Cum să uit tot ce-a fost oda ă ..
Cum să nu mi te transform în artă
Cum aș putea în versuri să nu te scriu?
Ai fost plăcerea mea (ne) vinovată
Tu?.. tu ce-ai fi vrut ca eu să-ti fiu?..
Unde ești?
Unde ești?
Să îmi strecori
Un strop de tine în pahar?...
Să-mi inchei ziua
Cu aroma ta?
Unde ești?
Somn ușor...să îmi spui
O-mbrățisare sa-mi trimiți,
Să cobor visele din cui
Cu un vin să m-alinți?
Unde ești?
De ce te ții departe
În fiecare noapte,
De ce îmi lași doar gândul
Să îți mai simtă vinul...?
Unde ești?
De ce nu vii...
Finalul să-l rescrii
Cu o îmbrățișare
La un spus de soare...
Dor... mi-e dor...
De-ai ști... de-ai sti cât mi-e de dor...
Mi-e dor de al tău vin dulceag
De parfumul lui, după care aș putea să mor...
Sa imi dispară fumul de țigară din al nopții prag.
Mi-e dor... de cum "mă îmbatai"
Când îmi turnai muza ta în pahar...
Cum sărutându-mă gustam o parte din rai
Și mă îmbrățișai de dragă ce-ți eram....
Mi-e dor... și nu pot decât să imi revin, să mă complac
Cu ideea că sufletu-mi va rămâne de dor prăfuit
Mult timp de-acum încolo... până peste timp
Ca sticla ce-am savurat-o în doi... de vin învechit...
Mi-e dor și pot doar să te scriu... mâna mi-e rece
Oare n-ai putea să-mi treci... în trecere?....
Cu o îmbrățișare toată să mă încălzești
Cu-n vin bun din crama ta, sufletul de dor să-l vindeci....?
Cand uit s-aștern uitarea
De-ai ști ce greu mi-e uneori
Seara când uit s-aștern uitarea
Și gândurile-mi fac din noapte, zi
Și nu-mi auzi nicicum chemarea.
Mi-atat de dor de ochii tăi căprui
Atât de dor de glasul tău cu haz
De al tău vin cu gust amețitor
Atât de dor, că timpului îi cer răgaz...
Și îți gust vinul dulce în gând
Cu dor flămând... cu sufletul tremurând
Și cer clipei să stea nemiscată
Să mă mai bucur de ce a fost odată.
Să nu mă uiți...
Să vii din cầnd in când... să nu mắ uiţi.
Să vii să ștergi o lacrimă uitată
Ce s-a născut atunci când ai plecat
Și a ramas pe-obraz, îndurerată.
Din când în când să vii să nu mă uiți
Chiar de tacerea domneste intre noi
Pe-o aripă de dor să te întorci
Şi să-mi aduci vinul inapoi.
lar dacă timpul, nemilos cum este
Asterne depărtări în calea ta
Ascultă..poate dorul iti șoptește:
Să nu mă uiți...Să te întorci..cândva!
Să nu rămân un simplu călător
în lumea vinului si-a ta....
Toast funebru
Șarmant, cu ochii blânzi, căprui
Părul negru... puțin ondulat
C-un vin m-a invitat in viața lui
Bărbat frumos...foarte galant!
Era un Martie rece, vântos
Cu cerul mai mult noros,
O lună ce rămâne să-mi amintească
De-a sa creație dumnezeiasca...
El m-a dorit, m-a vrut și m-a avut,
O vară l-am tot așteptat cu dor
Ii eram dragă...cum as fi știut,
Că-n toamnă, ne-om pierde ușor...
Și ne-am pierdut in miez de toamnă,
Când copacii isi dezgolesc a lor ram
Când vinul ii fierbea în butoaie
Si soarele-ncălzea din ce în ce mai rar...
L-am petrecut cu ai mei căprui
C-un suflet plin de-amărăciune
Pe cel ce mi-a dăruit din pasiunea lui
Cu riscul de-ai duce dorul pe vecie...
Ochi-mi frumoși azi mi-s orbiți
Uscați și tulburi de-un dor divin
Reci...și-s mai mereu împietriți
Când privesc că-i gol, paharul de vin.
Nu pot să uit, de-aș vrea n-aș putea,
Lipsa lui insistă la vin mortuar
Cu promisiuni uitate îmbăt durerea
Țin toast funebru cu poezie-n pahar.
CUM?...
Cum să-i spun sufletului să nu-i mai fie dor...
Cum să-i cer inimii pentru tine să nu bată?
Cum să ma apropii fără să mă respingi,
Cum să uit tot ce-a fost oda ă ..
Cum să nu mi te transform în artă
Cum aș putea în versuri să nu te scriu?
Ai fost plăcerea mea (ne) vinovată
Tu?.. tu ce-ai fi vrut ca eu să-ti fiu?..
Unde ești?
Unde ești?
Să îmi strecori
Un strop de tine în pahar?...
Să-mi inchei ziua
Cu aroma ta?
Unde ești?
Somn ușor...să îmi spui
O-mbrățisare sa-mi trimiți,
Să cobor visele din cui
Cu un vin să m-alinți?
Unde ești?
De ce te ții departe
În fiecare noapte,
De ce îmi lași doar gândul
Să îți mai simtă vinul...?
Unde ești?
De ce nu vii...
Finalul să-l rescrii
Cu o îmbrățișare
La un spus de soare...
Dor... mi-e dor...
De-ai ști... de-ai sti cât mi-e de dor...
Mi-e dor de al tău vin dulceag
De parfumul lui, după care aș putea să mor...
Sa imi dispară fumul de țigară din al nopții prag.
Mi-e dor... de cum "mă îmbatai"
Când îmi turnai muza ta în pahar...
Cum sărutându-mă gustam o parte din rai
Și mă îmbrățișai de dragă ce-ți eram....
Mi-e dor... și nu pot decât să imi revin, să mă complac
Cu ideea că sufletu-mi va rămâne de dor prăfuit
Mult timp de-acum încolo... până peste timp
Ca sticla ce-am savurat-o în doi... de vin învechit...
Mi-e dor și pot doar să te scriu... mâna mi-e rece
Oare n-ai putea să-mi treci... în trecere?....
Cu o îmbrățișare toată să mă încălzești
Cu-n vin bun din crama ta, sufletul de dor să-l vindeci....?
Cand uit s-aștern uitarea
De-ai ști ce greu mi-e uneori
Seara când uit s-aștern uitarea
Și gândurile-mi fac din noapte, zi
Și nu-mi auzi nicicum chemarea.
Mi-atat de dor de ochii tăi căprui
Atât de dor de glasul tău cu haz
De al tău vin cu gust amețitor
Atât de dor, că timpului îi cer răgaz...
Și îți gust vinul dulce în gând
Cu dor flămând... cu sufletul tremurând
Și cer clipei să stea nemiscată
Să mă mai bucur de ce a fost odată.
Să nu mă uiți...
Să vii din cầnd in când... să nu mắ uiţi.
Să vii să ștergi o lacrimă uitată
Ce s-a născut atunci când ai plecat
Și a ramas pe-obraz, îndurerată.
Din când în când să vii să nu mă uiți
Chiar de tacerea domneste intre noi
Pe-o aripă de dor să te întorci
Şi să-mi aduci vinul inapoi.
lar dacă timpul, nemilos cum este
Asterne depărtări în calea ta
Ascultă..poate dorul iti șoptește:
Să nu mă uiți...Să te întorci..cândva!
Să nu rămân un simplu călător
în lumea vinului si-a ta....
Toast funebru
Șarmant, cu ochii blânzi, căprui
Părul negru... puțin ondulat
C-un vin m-a invitat in viața lui
Bărbat frumos...foarte galant!
Era un Martie rece, vântos
Cu cerul mai mult noros,
O lună ce rămâne să-mi amintească
De-a sa creație dumnezeiasca...
El m-a dorit, m-a vrut și m-a avut,
O vară l-am tot așteptat cu dor
Ii eram dragă...cum as fi știut,
Că-n toamnă, ne-om pierde ușor...
Și ne-am pierdut in miez de toamnă,
Când copacii isi dezgolesc a lor ram
Când vinul ii fierbea în butoaie
Si soarele-ncălzea din ce în ce mai rar...
L-am petrecut cu ai mei căprui
C-un suflet plin de-amărăciune
Pe cel ce mi-a dăruit din pasiunea lui
Cu riscul de-ai duce dorul pe vecie...
Ochi-mi frumoși azi mi-s orbiți
Uscați și tulburi de-un dor divin
Reci...și-s mai mereu împietriți
Când privesc că-i gol, paharul de vin.
Nu pot să uit, de-aș vrea n-aș putea,
Lipsa lui insistă la vin mortuar
Cu promisiuni uitate îmbăt durerea
Țin toast funebru cu poezie-n pahar.