Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale

poezii.online Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale

Adună-ți prietenii la o seară de poezie și muzică live la terasa cafenelei Propaganda. Împreună cu Ioana Isac și Valeria Stoică vei putea să simți gustul versurilor și pieselor de calitate. Pe 14 iunie, începând cu ora 19:00, tinerele artiste își vor bucura publicul cu creația proprie.

Conform organizatorilor, cuvântul cheie al evenimentului este armonia, iar Valeria și Ioana vor încerca să o transmită pe parcursul întregii seri.

Valeria Stoica este o tânără muzicantă din Republica Moldova, care și-a făcut talentul remarcat datorită simplității pieselor sale. Vocea tinerei face un ansamblu perfect cu chitara și textele originale. Recent, Valeria și-a lansat clipul oficial al noii piese  – „Distanțe”, care deja are aproape 40.000 de vizualizări.

Ioana Isac s-a afirmat în domeniul artei cu ajutorul versurilor sale. Pe blog, Ioana își publică gândurile împletite frumos în poezii. „Te scriu poezie...așa cum te știu” este motto-ul după care se ghidează tânăra când își înșiră versurile pe foaie.

Cât despre „Distanţe Poetice”, Ioana ne-a povestit câteva detalii interesante.

- Cum a luat naştere evenimentul?
Ideea evenimentului nu e una inedită sau inovativă, totul a început încă în 2013, când făceam parte din Clubul Poeților Desculți, care actualmente nu activează. În acea perioada organizam astfel de recitaluri, cu muzică împreună, pentru că arta cuprinde toate formele ei și așa ni se făcuse dor de o conexiune cu publicul. În plus, eu demult urmăresc ce face Valeria și chiar îi mulțumesc că a acceptat această provocare, mai ales că muzica ei rezonează cu versurile mele.

- Ce aşteptări ai de la această seară şi care este feedback-ul dorit?
Așteptările, cum știm bine toți, mai bine să nu le ai, dar evident ne dorim ca o seară din iunie să fie mai specială unde iubitorii de muzică și poezie pot savura un pahar de vin. Feedback-ul deja este online și chiar sperăm că va fi la același nivel și offline! 

- Care, după părerea ta, este impactul artei, în deosebi a poeziei, asupra tinerei generaţii?
Impactul artei e o discuție foarte lungă și personală. Din punctul meu de vedere, poezia vine să creeze o altfel de stare și emoție, să culturalizeze, să exploateze imaginația și spirtul, să te scuture de praful cotidian și să te cheme într-o călătorie a profundului și întrebărilor, mai ales că publicul își dorește o regăsire și o alinare!

Oare de ce noi mereu ne inspirăm din poeme pentru a ne exprima o oarecare trăire? Tocmai din motiv că poezia codifică sensul și decodifică sentimentul. Cert e faptul că nu pot vorbi în numele societății moderne și la sigur nu știu cum ar trebui să fie vreun proces. În realitatea noastră subiectivă totul are două capate și depinde din ce unghi privești și ce ochi ai.

Evenimentul organizat de Ioana și Valeria va avea loc pe 14 iunie, între orele 19:00 și 20:00, iar intrarea este liberă. Pentru mai multe detalii, puteți vizita pagina de facebook a evenimentului.

Preluat de la: Zugo.md


Postat 13 iunie 2017
Toate noutăţile

Creaţii aleatorii :)

Gesturi

Buchetul de flori pe care ți l-am dat

este o prelungire a sufletului meu

în afara cărnii

strălucirea ochilor tăi

îmi spune că mi-ai primit sufletul

în turnul de fildeș al inimii

acolo unde clocotește lava incandescentă

a pasiunii

într-o zi vulcanul dragostei va erupe

întunecându-mi cerul vieții cu gri-ul cenușiu

adunat în retortele așteptării

asfixiindu-mă cu vaporii toxici ai speranței

în carapacea inexpugnabilă

a iubirii

în care, vai, mi-ai încătușat viața...

Mai mult...

Când vor cădea stelele

Toate stelele vor cădea într-o zi,

Într-un dans lent, aproape divin,

Vor plânge, vor regreta, vor muri,

Dar atunci, pentru noi, ce va veni?

 

Vor muri în tăcere, ca dorința purtată-n vânt

Fără ecou, fără nume, fără noroc,

Regretând că au ars pentru ochii unui muritor,

Care le-a privit și-a crezut că-i nemuritor.

 

Vor plânge-n culori reci și albastre,

Lumina ce a trebuit, dar n-a fost sa fie,

Sub privirea unui cer obosit de veșnicie

Iar tăcerea îi va fi singura rugăciune.

 

Din dorința haosului și lacrima universului,

Se va renaște-n timp un nou echilibru,

Cu sori mai triști, dar mai înțelepți,

Dar timpul, obosit, își va opri pasul.

Mai mult...

🎤 Concert în pivniță

Au plâns cu toții la pomana stejarului fără frunze,

La întoarcerea spre casă, au început să se amuze,

Cu batistele la nas stăteau surori și cumnate,

Vecinilor le fuseră milă, văzându-le îndurerate,

foarte păcat de așa moarte...

Cu capu-aplecat în pâmânt mărșăluiau pe drum bărbații,

Ascunși dup-ale lor neveste mai ceva decât amanții,

Se cuplară în perechi amăgite, distruse de-o așa soartă,

Să scape de văzul lumii de parc-ar ocoli vreo baltă,

tristă mare a lor soartă...

Într-un ceas târziu se-ntinde sulul tragic de hârtie,

Însă cine, cât primește, nu scria, n-au vrut să știe,

Agățătoare de soți, doamnele s-au văzut stăpâne,

Se grăbeau s-orânduiască greșeala rudelor bătrâne,

ce pornire, doar timp era și mâine...

Glasuri reci de rocă tare imitau pe rând copiii,

Nu-ncăpea loc de tocmeală, cât bine le-au făcut bătrânii,

Cu gândul la dorințe multe, s-au retras în spate frații,

Goana după acel nimic a provocat multe tentații,

noroc aveau, dar în alte spații...

Observând împuținarea sângelui întors pe față,

Au dat buzna cu toții în locul ascuns de sub casă,

Cu zâmbetul pe buze i-ar fi privit atunci bătrânul,

Povara altora va fi să le sape lor mormântul,

s-audă plânsul, plânsul și iar plânsul...

Îngrămădiți între feline, copiii îndată căzură,

Netrebnicii porniți pe treabă până și brațele-și mutară,

Ca fiarele la vânătoare, și mamele și-au străpuns privirea,

Până ce-n casa lor dragă nu se mai simțea decât tămâia.

 

Mai mult...

O iubire nestinsă în timp.

I. A fost o vreme — o clipă curată,

Când timpul avea chipul tău, odată.

Maria Hotiko, din visul prea plin,

Erai începutul și-al vieții destin.

 

II. Trecea anotimpul prin noi ca un cântec,

Și tu îmi zâmbeai — tăcut, fără sfânt dec.

Prin pași de lumină, prin umbre de dor,

Mergeam împreună, tăcuți, fără zbor.

 

III. Dar timpul, hain, ne-a șters dintr-o filă,

A rupt din iubire, a stins din lumină.

Și tot ce-a rămas e numele tău,

Scris peste pieptul unui suflet mereu.

 

IV. Te văd în trecut — într-o toamnă domoală,

Cu rochia albă, cu inima goală,

Și glasul tău cald, ca un fir de vioară,

Încă îmi șoptește că nimeni să nu moară…

 

V. Maria Hotiko, iubire târzie,

Tu ești amintirea ce nu vrea să fie,

Doar umbră pierdută prin anii pustii,

Ci partea din mine ce nu va mai fi.

Mai mult...

LUMINA DE DIMINEAȚĂ

LUMINA DE DIMINEAȚĂ

 

Dimineața se strcoară ușor

printre perdele,

aducând cu ea

mirosul de pâine caldă

și cântecul nevăzut al păsărilor.

 

Îmi amintesc de vocea mamei

care spunea: „Fii bun, copile,

chiar și când lumea pare surdă.”

 

Și în aceste clipe mici,

între ceasuri și pași grăbiți,

învăț să văd lumina

într-un zâmbet curat.

 

Pentru că viața, așa cum e ea,

nu stă în clădiri înalte sau telefoane,

ci în inimile care iubesc,

în oameni care rămân,

în gesturi care nu se uită.

 

Mai mult...

Proza

Ce văd în oglindă? Mi se oglindește sufletul îl imaginez pe tavă,și îi dăruiesc lui,cred ca asa e iubirea...că unde pui suflet tu te distrugi. Am amorțit pe un pat singură,și m-am lăsat înecată de vin

Că nu i-ar păsa, am numărat 1,2,3,4,5 6,7,8,9,10 inspiră,am numărat iar 1,2,3,4,5 6,7,8,9,10 expiră...m-am lovit singură,ne lovim,el nu...doar că se iubește cu mii de femei și pe mine,nu m-a iubit nici cum...dărâmată și mi-am injectat iubire de sine,am reînviat, a fost un obstacol care tot s-a tot întors ușor ușor ca un boomerang.

Mai mult...
#Interesant  Autor: onina
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live