4  

Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale

poezii.online Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale

Adună-ți prietenii la o seară de poezie și muzică live la terasa cafenelei Propaganda. Împreună cu Ioana Isac și Valeria Stoică vei putea să simți gustul versurilor și pieselor de calitate. Pe 14 iunie, începând cu ora 19:00, tinerele artiste își vor bucura publicul cu creația proprie.

Conform organizatorilor, cuvântul cheie al evenimentului este armonia, iar Valeria și Ioana vor încerca să o transmită pe parcursul întregii seri.

Valeria Stoica este o tânără muzicantă din Republica Moldova, care și-a făcut talentul remarcat datorită simplității pieselor sale. Vocea tinerei face un ansamblu perfect cu chitara și textele originale. Recent, Valeria și-a lansat clipul oficial al noii piese  – „Distanțe”, care deja are aproape 40.000 de vizualizări.

Ioana Isac s-a afirmat în domeniul artei cu ajutorul versurilor sale. Pe blog, Ioana își publică gândurile împletite frumos în poezii. „Te scriu poezie...așa cum te știu” este motto-ul după care se ghidează tânăra când își înșiră versurile pe foaie.

Cât despre „Distanţe Poetice”, Ioana ne-a povestit câteva detalii interesante.

- Cum a luat naştere evenimentul?
Ideea evenimentului nu e una inedită sau inovativă, totul a început încă în 2013, când făceam parte din Clubul Poeților Desculți, care actualmente nu activează. În acea perioada organizam astfel de recitaluri, cu muzică împreună, pentru că arta cuprinde toate formele ei și așa ni se făcuse dor de o conexiune cu publicul. În plus, eu demult urmăresc ce face Valeria și chiar îi mulțumesc că a acceptat această provocare, mai ales că muzica ei rezonează cu versurile mele.

- Ce aşteptări ai de la această seară şi care este feedback-ul dorit?
Așteptările, cum știm bine toți, mai bine să nu le ai, dar evident ne dorim ca o seară din iunie să fie mai specială unde iubitorii de muzică și poezie pot savura un pahar de vin. Feedback-ul deja este online și chiar sperăm că va fi la același nivel și offline! 

- Care, după părerea ta, este impactul artei, în deosebi a poeziei, asupra tinerei generaţii?
Impactul artei e o discuție foarte lungă și personală. Din punctul meu de vedere, poezia vine să creeze o altfel de stare și emoție, să culturalizeze, să exploateze imaginația și spirtul, să te scuture de praful cotidian și să te cheme într-o călătorie a profundului și întrebărilor, mai ales că publicul își dorește o regăsire și o alinare!

Oare de ce noi mereu ne inspirăm din poeme pentru a ne exprima o oarecare trăire? Tocmai din motiv că poezia codifică sensul și decodifică sentimentul. Cert e faptul că nu pot vorbi în numele societății moderne și la sigur nu știu cum ar trebui să fie vreun proces. În realitatea noastră subiectivă totul are două capate și depinde din ce unghi privești și ce ochi ai.

Evenimentul organizat de Ioana și Valeria va avea loc pe 14 iunie, între orele 19:00 și 20:00, iar intrarea este liberă. Pentru mai multe detalii, puteți vizita pagina de facebook a evenimentului.

Preluat de la: Zugo.md


Postat 13 iunie 2017

Creaţii aleatorii :)

Oameni

În noaptea rece vrei să mă adormi,

La fel cum doarme luna printre nori.

M-arunci, cobor. Mă trec fiori.

Stropesc, dar ochii mi-s chiori.

 

Ce rol jucăm? Suntem actori.

Tragem de sfori, proprii autori.

Într-un câmp de maci roșii, arzători,

Doi scriitori, dar nu compozitori?

 

Inferiori. Croncănit de ciori,

O simfonie aleasă ce provoacă tumori.

Tot stai și măsori factori sonori, ori...

Om fi negustori înșelători?

Infractori amatori?

Martori judecători?

Guvernatori datori?

Domnitori convingători, cercetători, obseravtori?

 

N-avem valori, uneori culori 

Gandaci dăunători, ne vedem creatori,

Alteori nemuritori iubitori.

Dar tu mă adori și-mi zici:

Zbori, te evapori, și mori.

Mai mult...

Ce locuri dragi!...

Ce locuri dragi, ce amintiri

Mã copleşirã iarã,

Cu-ai lor sãlbatici trandafiri

Şi cu-a lor primãvarã!

 

Cu oameni buni şi prietenoşi,

Sfidând prejudecata,

Cã şi vecinii de la Groşi

Îl salutau pe tata.

 

Cu fraţi, surori şi prieteni buni

Ce-mi alungau tristeţea,

Cu meri tomnatici şi cu pruni

De toatã frumuseţea!

 

Cu zile lungi, cu nopţi de vis

Când se-ncingea vãiuga,

Când ceru-ntreg era deschis

Sã ne primeascã ruga!

 

Cu grâu şi lapte, din belşug,

Cu var ascuns în apã,

Pe care, boul prins în jug,

Nu poate sã-l priceapã.

 

Cu nesfârşitele plimbãri

Cu jocul nostru, MOARA,

Şi cu peniţe-n cãlimãri,

La lumânare, seara.

 

Cu ghiocei vioi, în crâng

Cu somnu-ascuns în gene,

Cu ochi bãtrâni, care mai plâng

Azi, dup-atâta vreme!

 

Cu vântul ce fãcea prãpãd,

Cu planuri ne-mplinite,

Cu-acelaşi drum, pe care vãd

Acelaşi cârd de vite.

 

Cu moşi, ce ne-au iubit pe noi,

Copiii de-altãdatã;

Cu cânt de mierlã, în zãvoi,

Cu cretã coloratã.

 

Cu dascãli şi cu diriginţi

Cu-a lor cãrare oablã,

Când nu eram copii cuminţi,

Ne şi scoteau la tablã...

 

                  ☆

 

Prin norii vremii, diafani,

Le vãd acum, pe toate,

Cu peste patruzeci de ani

Dacã privesc în spate.

 

Prezentul vrea, cu orice preţ

Ca sã te pierzi cu firea!

Dar, la sfârşitu-oricãrei vieţi,

Rãmâne amintirea...

 

Nu da tu clipa ta de-acum

Pe zece, ce-au sã vinã!

Şi nici al fericirii drum

Pe-o traistã de fãinã!

 

De timpul tãu, neapãrat

Te-agaţã şi profitã!

Cãci viaţa care ni s-a dat,

Se meritã trãitã!...

Mai mult...

Toamnă, toamnă

Azi copacul ai ferecat
Frunzele ai alungat
Să putrezească pe lacul
De păsări albe abandonat.

Ai norii paji
Cu zile  galbene și reci
Iar vântul brăzdând poteci
Vrei s-ajungi în a mea haină
Plin de ploi, de ceață și nu pleci.

Toamnă, Toamnă
Jocul de copii ai luat
În brume  tu i-ai scăldat
Și bucurând culorile
Naturii un tablou i-ai dat.

Mai mult...

Două vieți. Sfârșit feeric.

Lună nu-i și noaptea-i chioară,

Soare nu-i și ziua-i seară,

Pe zile veșnic-ntuneric

Două vieți. Sfârșit feeric.

Mare. Plajă. Vin-ș femei.

Și viața are tot ce vrei!

E zi de vară, iarba-i verde.

O singură viață. N-ai ce pierde!

 

Într-o zi senină cu apus,

De vechi fețe în viitor dus,

Petreceam viața de-un sihastru

Și nu știam. Pe cer albastru!

Atunci ambii priveam în zare.

Fericit așa că acu doare

Te i-au de mâina prima oară,

Lună nu-i și noaptea-i chioră.

 

În virtualitatea seninului

Trăind ispite pentru viitor,

Pierdut în dulceața măslinului

Uitase-m că EU pe MINE-s autor.

Scriam atunci străine poezii,

Uitând cu tot de ale sale hârtii

Și iată-s de unu singur afară.

Soare nu-i, și ziua-i seară.

 

Răsărit. E cald afară,

Citești balada-mi prima oară

Te copleșești. Îi miazăzi.

O recitești și iar revii.

Apus. Afară se răcește.

Nimenea balada-mi n-o citește.

E frig. Așa de stratosferic!

Pe zile veșnic-ntuneric.

 

Noapte. Iarna. Frig și ger.

Trag cald de-o speranță din cer...

Tăcerea are volum. Și-i tare!

Îngheț. Eu îngheț! Mă doare…

Nepăsarea are fața de Prometeu,

Ridicat în picioare-răsuflu greu.

Răsună un gând exoteric:

Două vieți. Sfârșit feeric.

 

Și scrisu-mi învie parcă din morți,

Balada cuprinde luminatele nopți, 

Nu am nevoie de soare, de luna,

Flacăra vieții lumina-mi asuma.

Hipernării sfârșit! Scris de condei!

Tind spre valori mai nalte,

Decât al mulțimii de fără de carte:

Mare. Plajă. Vin-ș femei.

 

Odreslele vieții de soare-n zi

Cresc, luminând întunecatul.

Lumea cu alți ochi începe a încălzi

Și crește-n zare întruchipatul.

Când ai vis și ești gata să arzi,

Când nu ai nici leacă timp palavrei,

Delpinești rândul de ifosarzi

Și viața are tot ce vrei!

 

Ființa, chear și virtuală, de sihastru

Naște-n mine lumini noi.

Cunoștințele ca cer albastru

Se văd cu greu de după nori.

Și-i soare tare-n miazăzi,

Și am lipit la loc destule șferde,

Și dacă-n iarnă țineam ca oi muri,

E zi de vară, iarba-i verde.

 

Cu cât mai mult iubim o fată,

Cu atât mai nițel îi plăcem ei.

Eu am iubit, nu doar odată

Și vorbele clasicului-s la temei,

Și ca-n vis aș repeta-o iarăși,

Dar un gând deja mă prea dizmierde:

Iubirea pură e de sine însăși

O singură viață. N-ai ce pierde!

 

O singură viață. N-ai ce pierde!

E zi de vară, iarba-i verde

Și viața are tot ce vrei!

Mare. Plajă. Vin-ș femei.

Două vieți. Sfârșit feeric.

Pe zile veșnic-ntuneric

Soare nu-i și ziua-i seară,

Lună nu-i și noaptea-i chioră.

Mai mult...

Curcubeu

Ploaia se revarsă, liniștit în curte,

Pelerina, cizme de cauciuc

Și într-o vreme scurtă

Pe stradă eu străluc.

 

„E cam înnourat”

Spun cu plictiseală,

Dar se vede ceva luminat,

De sub nori, cu îndrăzneală.

 

Este soare dulce

Care în dans cu ploaie

Produce o minune,

După vremea amară.

 

Multicolor și preafrumos,

Un curcubeu apare.

După orice spăimos,

Vine-o sărbătoare.

Mai mult...

Soarele singurătății

e soare, vântul a-ncetat să bată 

e de înțeles..acum iubește altă fată. 

copacul stă și el, se uită trist la mine

căci când îi era rău, mie îmi era bine. 

frunza de pe creanga lui stă și ea să cadă,

se duce vara și nu vrea să mă mai vadă. 

e dezamăgită că mai voia să stea, 

așa cum voiam și eu să stau în inima ta. 

  

Mai mult...