1  

Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale

poezii.online Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale

Adună-ți prietenii la o seară de poezie și muzică live la terasa cafenelei Propaganda. Împreună cu Ioana Isac și Valeria Stoică vei putea să simți gustul versurilor și pieselor de calitate. Pe 14 iunie, începând cu ora 19:00, tinerele artiste își vor bucura publicul cu creația proprie.

Conform organizatorilor, cuvântul cheie al evenimentului este armonia, iar Valeria și Ioana vor încerca să o transmită pe parcursul întregii seri.

Valeria Stoica este o tânără muzicantă din Republica Moldova, care și-a făcut talentul remarcat datorită simplității pieselor sale. Vocea tinerei face un ansamblu perfect cu chitara și textele originale. Recent, Valeria și-a lansat clipul oficial al noii piese  – „Distanțe”, care deja are aproape 40.000 de vizualizări.

Ioana Isac s-a afirmat în domeniul artei cu ajutorul versurilor sale. Pe blog, Ioana își publică gândurile împletite frumos în poezii. „Te scriu poezie...așa cum te știu” este motto-ul după care se ghidează tânăra când își înșiră versurile pe foaie.

Cât despre „Distanţe Poetice”, Ioana ne-a povestit câteva detalii interesante.

- Cum a luat naştere evenimentul?
Ideea evenimentului nu e una inedită sau inovativă, totul a început încă în 2013, când făceam parte din Clubul Poeților Desculți, care actualmente nu activează. În acea perioada organizam astfel de recitaluri, cu muzică împreună, pentru că arta cuprinde toate formele ei și așa ni se făcuse dor de o conexiune cu publicul. În plus, eu demult urmăresc ce face Valeria și chiar îi mulțumesc că a acceptat această provocare, mai ales că muzica ei rezonează cu versurile mele.

- Ce aşteptări ai de la această seară şi care este feedback-ul dorit?
Așteptările, cum știm bine toți, mai bine să nu le ai, dar evident ne dorim ca o seară din iunie să fie mai specială unde iubitorii de muzică și poezie pot savura un pahar de vin. Feedback-ul deja este online și chiar sperăm că va fi la același nivel și offline! 

- Care, după părerea ta, este impactul artei, în deosebi a poeziei, asupra tinerei generaţii?
Impactul artei e o discuție foarte lungă și personală. Din punctul meu de vedere, poezia vine să creeze o altfel de stare și emoție, să culturalizeze, să exploateze imaginația și spirtul, să te scuture de praful cotidian și să te cheme într-o călătorie a profundului și întrebărilor, mai ales că publicul își dorește o regăsire și o alinare!

Oare de ce noi mereu ne inspirăm din poeme pentru a ne exprima o oarecare trăire? Tocmai din motiv că poezia codifică sensul și decodifică sentimentul. Cert e faptul că nu pot vorbi în numele societății moderne și la sigur nu știu cum ar trebui să fie vreun proces. În realitatea noastră subiectivă totul are două capate și depinde din ce unghi privești și ce ochi ai.

Evenimentul organizat de Ioana și Valeria va avea loc pe 14 iunie, între orele 19:00 și 20:00, iar intrarea este liberă. Pentru mai multe detalii, puteți vizita pagina de facebook a evenimentului.

Preluat de la: Zugo.md


Postat 13 iunie 2017

Creaţii aleatorii :)

Praf de amintiri

 

Gandurile involuntare,

Fara culoare,

Ma iau...apoi ma arunca

Intr-o prapastie

Denumita TRECUT

In care predomina

TACEREA.

Privesc...

Si observ cum

Amintirile

...negre...

...ca ochii tai...

Ce s-au invelit

Cu un strat

Inconmensurabil de praf

Ma cuprind stransss...

Cu bratele grele de griji

La pieptul lor

Cu speranta

Sa-mi recucereasca iarasi

Inima.

Mai mult...

Dor cu dor până în Rai

Te caut printre amintiri,

Prin vise blânde, prin priviri,

Dar timpul crud și nemilos

Te-a dus departe… prea frumos.

 

Și dor cu dor urc către stele,

Prin nopți tăcute, gânduri grele,

Și știu că dincolo de zări

Mă aștepți lin, fără-ntristări.

 

Mi-e dor de glasul tău duios,

De râsul cald, de chip frumos

De grijile de pe pământ—

Acum ești înger și cuvânt.

 

Dar știu că-n liniștea cerească

Ne-om regăsi în zi firească,

Că dor cu dor se face rai

Și-n ceruri nu există grai

Decât iubirea ce ne leagă—

Din veșnicie… înspre veșnicie tată.

Mai mult...

ESTI CUTIA MEA CU VISE!!!

Si sunt momente când  nici un cuvânt nu poate fi în stare să redea exact trăirile  sufletului meu.. Uneori , când abia abia am găsit cuvintele  potrivite pentru a-ți spune ce sunt când sunt cu tine, îmi par insuficiente.

     Si... indiferent la câte cuvinte aș aduna pentru a ți le transmite... tot mi se par insuficiente... pentru că... sentimentul ce-mi face sângele să clocotească în vene... de fapt nu poate fi explicat nici în o mie, în zece mii, în o sută de mii și chiar nici într-un milion de cuvinte.

    Si aș vrea să știi cât de mult s-a schimbat în bine starea mea sufletească . Si aș vrea să știi  cum văd răsăritul  soarelui... e altfel. E cu totul neobișnuit. Lângă tine... fiece răsărit de soare e special... fiece clipă devine  una de neuitat...

 

Îți mulțumesc!!!

Mai mult...

De mult aştept în noapte

 

Am petrecut o noapte,

În faţa casei tale,

Sub fructele necoapte,

Cu izuri de migdale.

 

Şi te zăream o umbră,

Ce se plimba sfioasă,

Iar în lumina sumbră,

Păreai şi mai frumoasă.

 

Doream să tragi perdeaua,

Să-mi pot vedea iubirea,

Să vezi cum luce steaua,

Iar eu să-ţi sorb privirea.

 

Fereastra ai deschis încet,

Să auzi cântul de greier,

Pornit-am din priviri discret,

Făptura să-ţi cutreier.

 

Şi în lumina lunii,

Păreai un giuvaer,

Ce-aruncă asupra lumii,

Tandreţe şi mister.

 

Şi-ncet se rupse cerul,

Iar zorii apărură,

Pierise tot misterul,

Plecă şi-a mea făptură.

 

Se scutură migdalii,

De fructele prea coapte,

Cu ochii spre vitralii,

Stau şi aştept în noapte.

 

Mai mult...

Te vreau

Te vreau
Copac  peste prăpastie
Aplecat
Șuvoaie  și stânca
Să se înspăimânte
De a ta rădăcină
Drept punte
Eu să te străbat
Pășind pios
Cu frica de genune.
Iar dacă fulgerat
Tu vei cădea
Voi incrusta
Din a ta tulpină
Scaun voievodal
Și ramurilor tale
mă voi ruga
Să-mi fie pildă.
Rămâi copacul temerar
Din viața mea.

Mai mult...

Aștept ,o iubire imposibilă

O ! Ploaie , oprește- te odată

Simt că nu sunt eu

Inima-mie îmbătată 

Așa va fi mereu?

 

Când ploaia va-nceta 

Soarele se va ivi

Tu mă vei aștepta 

Și mă vei iubi?

 

Lângă geam stând,așteptam ca ploaia să se-oprească

Zicându-mi , că mai e un strop și-o să mă iubească 

Ploaia se opri , soarele vesel din nori aparența și-a făcut

Iar eu trist , tăcut,aflând că ea nu ma plăcut !

 

Era doar in mintea mea

O imaginație plăcută,

Dar ea pe altcineva iubea,

Dar de mine , altfel ea era văzută 

 

In ochii mei eu o vedeam

Mai ceva ca o regină

Am închis ochii și-mi spuneam

De azi ești o străină 

 

De ce îmi pare rău acum?

De ce iubirea doare?

Mai bine îmi vedeam de drum

Mai bine -i fără soare..☀️

Mai mult...

Praf de amintiri

 

Gandurile involuntare,

Fara culoare,

Ma iau...apoi ma arunca

Intr-o prapastie

Denumita TRECUT

In care predomina

TACEREA.

Privesc...

Si observ cum

Amintirile

...negre...

...ca ochii tai...

Ce s-au invelit

Cu un strat

Inconmensurabil de praf

Ma cuprind stransss...

Cu bratele grele de griji

La pieptul lor

Cu speranta

Sa-mi recucereasca iarasi

Inima.

Mai mult...

Dor cu dor până în Rai

Te caut printre amintiri,

Prin vise blânde, prin priviri,

Dar timpul crud și nemilos

Te-a dus departe… prea frumos.

 

Și dor cu dor urc către stele,

Prin nopți tăcute, gânduri grele,

Și știu că dincolo de zări

Mă aștepți lin, fără-ntristări.

 

Mi-e dor de glasul tău duios,

De râsul cald, de chip frumos

De grijile de pe pământ—

Acum ești înger și cuvânt.

 

Dar știu că-n liniștea cerească

Ne-om regăsi în zi firească,

Că dor cu dor se face rai

Și-n ceruri nu există grai

Decât iubirea ce ne leagă—

Din veșnicie… înspre veșnicie tată.

Mai mult...

ESTI CUTIA MEA CU VISE!!!

Si sunt momente când  nici un cuvânt nu poate fi în stare să redea exact trăirile  sufletului meu.. Uneori , când abia abia am găsit cuvintele  potrivite pentru a-ți spune ce sunt când sunt cu tine, îmi par insuficiente.

     Si... indiferent la câte cuvinte aș aduna pentru a ți le transmite... tot mi se par insuficiente... pentru că... sentimentul ce-mi face sângele să clocotească în vene... de fapt nu poate fi explicat nici în o mie, în zece mii, în o sută de mii și chiar nici într-un milion de cuvinte.

    Si aș vrea să știi cât de mult s-a schimbat în bine starea mea sufletească . Si aș vrea să știi  cum văd răsăritul  soarelui... e altfel. E cu totul neobișnuit. Lângă tine... fiece răsărit de soare e special... fiece clipă devine  una de neuitat...

 

Îți mulțumesc!!!

Mai mult...

De mult aştept în noapte

 

Am petrecut o noapte,

În faţa casei tale,

Sub fructele necoapte,

Cu izuri de migdale.

 

Şi te zăream o umbră,

Ce se plimba sfioasă,

Iar în lumina sumbră,

Păreai şi mai frumoasă.

 

Doream să tragi perdeaua,

Să-mi pot vedea iubirea,

Să vezi cum luce steaua,

Iar eu să-ţi sorb privirea.

 

Fereastra ai deschis încet,

Să auzi cântul de greier,

Pornit-am din priviri discret,

Făptura să-ţi cutreier.

 

Şi în lumina lunii,

Păreai un giuvaer,

Ce-aruncă asupra lumii,

Tandreţe şi mister.

 

Şi-ncet se rupse cerul,

Iar zorii apărură,

Pierise tot misterul,

Plecă şi-a mea făptură.

 

Se scutură migdalii,

De fructele prea coapte,

Cu ochii spre vitralii,

Stau şi aştept în noapte.

 

Mai mult...

Te vreau

Te vreau
Copac  peste prăpastie
Aplecat
Șuvoaie  și stânca
Să se înspăimânte
De a ta rădăcină
Drept punte
Eu să te străbat
Pășind pios
Cu frica de genune.
Iar dacă fulgerat
Tu vei cădea
Voi incrusta
Din a ta tulpină
Scaun voievodal
Și ramurilor tale
mă voi ruga
Să-mi fie pildă.
Rămâi copacul temerar
Din viața mea.

Mai mult...

Aștept ,o iubire imposibilă

O ! Ploaie , oprește- te odată

Simt că nu sunt eu

Inima-mie îmbătată 

Așa va fi mereu?

 

Când ploaia va-nceta 

Soarele se va ivi

Tu mă vei aștepta 

Și mă vei iubi?

 

Lângă geam stând,așteptam ca ploaia să se-oprească

Zicându-mi , că mai e un strop și-o să mă iubească 

Ploaia se opri , soarele vesel din nori aparența și-a făcut

Iar eu trist , tăcut,aflând că ea nu ma plăcut !

 

Era doar in mintea mea

O imaginație plăcută,

Dar ea pe altcineva iubea,

Dar de mine , altfel ea era văzută 

 

In ochii mei eu o vedeam

Mai ceva ca o regină

Am închis ochii și-mi spuneam

De azi ești o străină 

 

De ce îmi pare rău acum?

De ce iubirea doare?

Mai bine îmi vedeam de drum

Mai bine -i fără soare..☀️

Mai mult...
prev
next